de Lucian Blaga

Poezia Eu nu strivesc corola de lumini a lumii deschide volumul

de debut - Poemele luminii (1919). Ea exprimå un crez artistic, dar ¿i
unul existen¡ial. Este poezie de autodefinire a eului care se integreazå
în misterul universal. Concep¡ia esteticå a lui Blaga este clåditå pe
temeiuri filozofice. El vorbe¿te despre cunoa¿terea lumii prin
intermediul crea¡iei, idee conotatå în simbolul luminii.
Titlul este sugestiv. Lumea, de¿i un spa¡iu închis, oferå
posibilitå¡i infinite pentru fiin¡a care evolueazå o datå cu ea,
acceptând cunoa¿terea ei dinåuntru, prin participare la misterul vie¡ii.
Metafora corola de lumini este construitå pe asocierea imaginii unei
flori (simbol al regenerårii continue) cu ideea de frumuse¡e; via¡a ¿i
implicit crea¡ia apar ca o manifestare a frumuse¡ii - o corolå, desenul
perfect al diafanului floral sugerând fragilitate, suavitate, frågezime,
dar mai ales armonie. Lumea este un miracol, este plinå de mister
pentru cå se aflå în prelungirea transcendentului:
Eu nu strivesc corola de lumini a lumii
¿i nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Cunoa¿terea ra¡ionalå (mintea) distruge misterul în sensul cå
nu-l poate descoperi, nu-l vede. ¥ntre poet (eul liric) ¿i lume se
stabile¿te un raport, o posibilå comunicare, ce vine din partea eului
însetat de cunoa¿tere ¿i cåruia lumea îi apare ca o corolå de minuni,
dar încårcatå de taine, de semne ascunse, care se refuzå sau se oferå
întegral, în func¡ie de atitudinea eului liric cunoscåtor. O puternicå
tensiune liricå se na¿te din stabilirea acestui raport (Eu - corola de
lumini a lumii), în care dorin¡a eului liric este de apropiere, de
integrare, de sporire a acestor frumuse¡i, printr-o poten¡are a
misterului, iar nu prin distrugerea lui (¿i nu ucid/cu mintea...). Lumea
råmâne un univers sacru ¿i misterios. Cum este totu¿i posibilå o
apropiere de esen¡a lumii? Existå douå cåi de cunoa¿tere: pe cale
ra¡ionalå, rece, modalitate pe care poetul o respinge categoric de la
început printr-o dublå negare: Eu nu strivesc.../ ¿i nu ucid/ cu mintea
tainele... ¿i cunoa¿terea participativå, prin tråire integratoare, care
realizeazå o apropiere a celor douå planuri, o afinitate: cåci eu
iubesc/¿i flori ¿i ochi ¿i buze ¿i morminte. Reprezentarea simbolicå a
diversitå¡ii tainelor este chiar în acest ultim vers: flori - tainå a
frumosului dåruit vederii, expansiv, în ochi ¿i buze - coresponden¡a
celor douå lumi ale omului, cea interioarå ¿i cea exterioarå, ¿i
morminte - pece¡i ale misterului mor¡ii, retragere în nepåtruns.
Metafora principalå a poemului este lumina pivotul
compara¡iei ample pe care se sprijinå toatå arhitectura liricå:

1
 Lumina altora
sugrumå vraja nepåtrusului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tainå -
¿i-n tocmai cum cu razele ei albe luna
nu mic¿oreazå, ci tremuråtoare
måre¿te ¿i mai tare taina nop¡ii,
a¿a îmbogå¡esc ¿i eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister...
Lumina conoteazå sensurile cunoa¿terii ca act de înål¡are,
deoarece lumina, semn ascensional ¿i atribut divin, elibereazå fiin¡a ¿i
o pune în legåturå cu Dumnezeu. Blaga are în vedere semnifica¡iile
metafizice ale luminii - reflex divin ¿i materie primordialå - ¿i adoptå
acest simbol nu doar în filozofie, ci ¿i în poezie, cu sensul general de
cunoa¿tere. Opozi¡ia dintre lumina altora ¿i eul liric atrage aten¡ia
asupra sensului special pe care-l acordå cunoa¿terii sale poetice. Cele
douå tipuri de cunoa¿tere - lucifericå ¿i paradisiacå - nu sunt
antinomice. Cunoa¿terea lucifericå înseamnå revela¡ie prin participare
la o mare dramå a vie¡ii; cea paradisiacå presupune toate
investiga¡ile spiritului care vrea så afle, inclusiv investiga¡ia asupra
imaginarului.
Lumina altora (care ucide, strive¿te) nu este neapårat o
ilustrare poeticå a cunoa¿terii paradisiace. Rolul antitezei este de a
sublinia doar unul dintre termeni în detrimentul celuilalt. Aici poetul î¿i
define¿te atitudinea liricå prin compara¡ia cu ceilal¡i. Poezia lui Blaga
nu aratå care este misiunea poetului: poetul se deståinuie în legåturå
cu taina sa de creator.
Blaga î¿i sublimeazå reveria liricå printr-o compara¡ie dezvoltatå
care adânce¿te prin detalii imagistice func¡ia artei de a îmbogå¡i
realitatea transfiguratå subiectiv. El comparå efectul razelor de lunå
cu iluminarea artisticå a lumii: prin poezie. Lumina lunii nu risipe¿te
întunericul nop¡ii, ci spore¿te misterul, prin amplificarea umbrelor ¿i
sublinierea incertitudinilor. Rela¡ia razele... albe - taina nop¡ii
creeazå un paradox, iar ambiguitatea universului nocturn este
sugeratå prin epitetul ornant tremuråtoare, care define¿te imaginea
confuzå, dar ¿i emo¡ia generatå de ea.
Artistul ¿i lumina lunii au aceea¿i menire, de a crea un univers
neclar, în care toate elementele devin interpretabile. Poezia nu
explicå, ci sugereazå, adicå îmbogå¡e¿te corola de minuni a lumii
prin simboluri ¿i impresii abia conturate, diversificând tråirile,
amplificând emo¡ia receptårii:
a¿a îmbogå¡esc ¿i eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister.
Experien¡a poetului presupune participare la taina vie¡ii prin
emo¡ie ¿i conotarea emo¡iei în cuvânt. Cunoa¿terea revelatå (prin
iluminare misticå) nu poate fi exprimatå decât într-un limbaj
metafizic, ceea ce înseamnå sporirea tainei, îmbogå¡irea universului
prin poezie. Ca ¿i metafizica, poezia presupune un limbaj criptic,
pentru neini¡ia¡i, dar de o for¡å sugestivå specialå, care då cititorului

2
impresia cå se aflå în intimitatea unei mari taine. Poezia este a¿adar
un act de comunicare misticå, prin iubire, nelini¿te ¿i aventurå,
participare la taina lumii ¿i clådirea tainei, adicå atitudine de
blestematå måre¡ie, cum nume¿te Blaga sentimentul cunoa¿terii
luciferice. Poetul aflå într-un mod special ce este misterul, dar rostul
lui nu este så-l explice. El re¡ine în cuvânt doar impresia pe care o
laså aceastå experien¡å, reveleazå emo¡ii insolite. De aceea:
tot ce-i neîn¡eles
se schimbå-n în¡elesuri ¿i mai mari
sub ochii mei -
cåci eu iubesc ¿i ochi ¿i buze ¿i morminte.
Enumerarea reluatå (¿i ochi ¿i buze ¿i morminte) completeazå
sensul metaforei corola de minuni. Atributul definitoriu al poetului
este iubirea, care determinå actul creativ ¿i deslu¿e¿te sensul
cunoa¿terii poetice. Experien¡a liricå presupune întoarcerea repetatå
la origini, în sensul cå fiecare tråire renoveazå lumea. Fiecare moment
al cunoa¿terii înseamnå altå cale, alt sens dat aceleia¿i lumi.