Lucian Blaga

Opera dramaticå a lui Lucian Blaga poartå semnul dublu al

teatrului de idei ¿i al teatrului poetic, prin situarea lui între poezie ¿i
filozofie. Eugen Todoran distinge miturile fundamentale ilustrate în
principalele piese astfel:
 Daria, Iuanca - mitul celuilalt tårâm
 Arca lui Noe - mitul originar
 Zamolxe - mitul Marelui Orb; mister pågân
 Me¿terul Manole - mit românesc; motivul jertfei zidite
 Cruciada copiilor - mit eschatologic
 Tulburarea apelor - erezie cre¿tinå; mister religios
 Avram Iancu - erou mitic; motivul påsårii blestemate så se facå
om
 Anton Pann - simbol poetic
Teatrul lui Blaga prezintå ca experien¡å umanå, într-o scarå de
la mit la realitate, confruntarea filozofiei cu poezia. Este un teatru
de idei nu în sensul de demonstra¡ie filozoficå a acestora prin
intermediul personajelor, ci în sensul de demonstra¡ie dramaticå a
unor idei care exprimå sensurile mai adânci ale existen¡ei omului
însu¿i în condi¡iile istorice reprezentate de ac¡iunea personajelor.
Dupå Blaga, drama existen¡ialå a omului este nåzuin¡a spre absolut,
cåutarea unui adevår ce depå¿e¿te condi¡ia umanå, ve¿nic ascunså
înså cunoa¿terii umane.
Fondul stråvechi al spiritualismului autohton, liber ¿i creator se
recunoa¿te în toate piesele lui Blaga. Un exemplu în acest sens este
drama Me¿terul Manole unde legenda se întâlne¿te cu realitatea în
tragedia omului prins între puterea divinå ¿i lumea vremelniciei.
Blaga nu adapteazå o legendå popularå, ci aratå, de fapt, cum se
creeazå o legendå în spiritul tradi¡iei folclorice, în baza unui factor
pe care el îl nume¿te gândire miticå. Poetul a atins suprema
valoare artisticå a mitului, în baza concep¡iei sale despre
semnifica¡ia supranaturalului în credin¡ele oamenilor, fåcând din
jertfa ritualå o dramå umanå zguduitoare, ce înlocuie¿te supersti¡ia
cu etica creatorului însufle¡it de patima frumosului.
L. Blaga a procedat în spiritul crea¡iei folclorice reconstituind
imaginea zidarului jertfit pentru construc¡ia månåstirii a¿a cum se
contura ea în mit prin proiectarea faptului real în schemele arhaice
ale fabula¡iei, ¿tiut fiind cå în mentalitatea popularå evenimentele
istorice deosebite prin semnifica¡ia lor umanå se påstreazå prin
trecerea lor din istorie în legendå ¿i mit.
Autorul fixeazå ac¡iunea, dupå tradi¡ia folcloricå, în timpul
mitic românesc. Divinitatea, apårând ca fiin¡å nevåzutå în primele
gânduri ale me¿terului zidar, va fi substituitå, ca personaj mitic, cu

1
personificarea patimei pentru frumos. Drama omului cuprins de
aceastå patimå ia forma poeziei în cel mai autentic spirit al tradi¡iei
folclorice, în care mitul este una dintre cele mai vechi încercåri de
revelare a misterului. Nåzuin¡a me¿terului este nåzuin¡a artistului
constructivist, despre care Blaga spune cå vrea så atingå absolutul
pe drumul såu propriu, fårå nici o concesie fåcutå vreunei puteri
supranaturale ¿i supraindividuale.
¥n piesa lui Blaga chemarea påmântului, în imaginea femeii-
bisericå, împline¿te destinul de creator al me¿terului Manole. Soarta
aceasta nu este totu¿i pentru me¿ter o credin¡å oarbå, deoarece o
voce låuntricå l-a împins spre patima de a clådi; el ascultå de
demonul såu, de geniul såu, ascuns în con¿tiin¡a cå sacrificiul este o
acceptare a faptei dincolo de orice opreli¿ti, indiferent cine cere
jertfa. Interpretând metafora femeie-månåstire prin semnifica¡ia
originarå a mitului ca o patimå a omului pentru zåmislire, ridicarea
låca¿ului din suferin¡a mor¡ii apare ca o luptå a lui pentru cucerirea
eternitå¡ii prin propria faptå creatoare, care-i consumå întreaga
fiin¡å într-o pasiune nesupuså nici unei opreli¿ti de teama divinitå¡ii.
Pasiunea aceasta este compensatå de con¿tiin¡a cå pentru o operå
mare nici o jertfå nu e prea mare. ¥n drama lui tulburåtoare råsunå
un cântec de iubire împletit cu un cântec de moarte. Jocul e tragic
pentru Manole, cåci, prin jertfå, învinge blestemul ¿i zidurile nu mai
cad, dar plânsul femeii sale se va auzi mereu din påmânt, o datå cu
împlinirea juråmântului. Me¿terul va putea astfel, în durerea mor¡ii,
så-¿i culce capul pe treptele bisericii, cu mângâierea înål¡årii tragice:
Jocul e scurt. Dar lungå ¿i fårå sfâr¿it minunea.
¥n piesa lui Blaga legenda me¿terului Manole se dezvoltå
poetic în simbolurile stråvechi ale mitului prin înfå¡i¿area femeii
jertfite ca o mireaså a mor¡ii, într-un joc în care via¡a ¿i moartea se
întâlnesc, moartea pårând un joc pentru ea. Zidirea femeii în
temelia månåstirii, ca punct culminant al piesei, nu este un episod
epic, ca în baladå, ci unul dramatic, înfå¡i¿at în douå tablouri opuse:
unul în care me¿terul îi zore¿te pe zidari så ridice zidul ¿i altul în
care vrea så dårâme ceea ce s-a clådit, pentru a-i reda via¡a Mirei.
Finalul piesei se îndepårteazå înså de viziunea folcloricå prin
semnifica¡ia datå de poet mor¡ii lui Manole, în concordan¡å cu
propria sa filozofie asupra limitelor cunoa¿terii ¿i asupra moralitå¡ii
crea¡iei umane. ¥n legendå, moartea me¿terului este hotårâtå de
voin¡a voievodului, o for¡å din afarå, de care el vrea så scape
construindu-¿i aripi de zbor, ca odinioarå Icar în mitul grecesc. Blaga
spore¿te intensitatea dramaticå a finalului, sacrificiul fiind acceptat
de me¿ter ca o supersti¡ie, care så facå din actul creator al omului
repetarea unui act primordial, divin. Cheia vorbelor lui pe care
ceilal¡i zidari nu o în¡elegeau când le spunea cå mai are de såvâr¿it
o faptå, este ideea cå el însu¿i trebuie så se sacrifice pentru a-¿i
desåvâr¿i crea¡ia, asigurând durabilitatea zidurilor ridicate pe trupul
so¡iei lui.

2
 * *

Prin piesa Me¿terul Manole, apårutå în 1927, Lucian Blaga

transformå mitul popular într-o viziune expresionistå, într-un mit al
miturilor.
¥n camera sa de lucru, între multe lumânåri aprinse, Me¿terul
Manole stå la maså, aplecat peste pergamente ¿i planuri, ¿i måsoarå
chinuit ¿i fråmântat. Deznådåjduit de rezultatul calculelor sale, cere
ajutor cålugårului Bogumil: Ajutå-må, cuvioase! Altfel! Altfel! Nu
cu sfaturi mai presus de fire! Bogumil crede cå zidurile månåstirii se
surpå fiindcå puteri necurate ¿i ascunse le dårâmå: Sufletul unui
om clådit în zid ar ¡ine la un loc încheieturile låca¿ului pânå-n veacul
veacurilor... Numai jertfa cea mare poate så ajute!
Manole nu vrea ¿i nu poate så-i urmeze sfatul: Pentru a fi bun
de-o ispravå atât de întunecatå, trebuie så fi clådit mai pu¡ine altare
decât Manole ¿i trebuie så fi fost cel pu¡in cålåu la curtea
domneascå. Inima mea speriatå nu este pentru asemenea fapte.
Chinul lui ¿i zbaterea låuntricå iau amploare. Un demon låuntric îi
strigå: Clåde¿te! Påmântul se împotrive¿te ¿i-i strigå: Jertfe¿te!
Blaga pune gândurile ¿i vorbele lui Manole în caden¡å de vers, cu
rima care marcheazå spontaneitatea folcloricå.
Mira, so¡ia lui, îi surprinde fråmântarea adâncå ¿i vrea så-i
potoleascå nelini¿tile ¿i frica. ¥l dojene¿te drågåstos cå o pune în
cumpånå cu biserica pe care vrea s-o clådeascå. ¥ntre voi douå nici
o deosebire nu fac; pentru mine sunte¡i una, îi råspunde Manole. ¥n
råspunsul lui Manole, autorul pune întreaga semnifica¡ie a mitului ce
stå la temelia bisericii. Pentru Manole, Ea este bucuria noastrå de la
început rostitå în cântec de cåråmidå ¿i var ¿i se va putea desåvâr¿i
prin suferin¡å. Mira în¡elege sensul suferin¡ei lui Manole; ea
prinsese din dialogul lui Manole cu Bogumil sensul jertfei de care
vorbea acesta.
¥n acest timp, Gåman, un personaj care închipuie elementele
stihiale, dormind în cåmara lui Manole, se întoarce în somn, geme ¿i
se fråmântå, sco¡ând sunete bizare ¿i vorbe cu în¡elesuri
nedezlegate. ¥ntr-un extaz ¿trengåresc, Mira sare cu picioarele pe
Gåman, care e întins pe podea. El suspinå ¿i urlå. O nouå nåruire a
bisericii pune me¿terii în panicå. Un sol al lui vodå cere gråbirea
construc¡iei. Me¿terii cer schimbarea locului, ceea ce nu se admite.
¥ndârjit în hotårârea lui, Manole spune solului: Ai venit sol de la
Vodå, întoarce-te sol de la noi: biserica se va ridica! Me¿terii se
revoltå, unii vor så fie dezlega¡i de juråmântul ini¡ial ¿i så plece.
Manole îi convinge så råmânå. ªi în con¿tiin¡a me¿terilor biserica
este vie: Suntem bolnavi de ea! spune unul dintre ei, O sim¡im în
våzduh ca o måtase. Nu e nicåieri ¿i totu¿i dorul de ea e în noi ca un
dor de caså.
Dar pentru ridicarea bisericii e nevoie de o jertfå omeneascå.
Jertfa va fi o so¡ie care înså nu a nåscut, o sorå sau fiicå ¿i va fi
aceea care va sosi întâi så-¿i vadå fratele, so¡ul sau tatål. ¥n

3
a¿teptare, izbucne¿te din nou conflictul între Manole ¿i me¿teri,
acuzat fiind cå ¿i-a vestit so¡ia så nu vinå ¿i cå juråmântul såu a fost
minciunå: Ne-ai ispitit så facem moarte! Så ucidem iubire! -
Pentru zidurile tale! - Pe care nici dracul, nici cerul nu le vrea! To¡i
scuipå la picioarele lui Manole ¿i sunt gata så plece, când sose¿te
Mira råsuflând gråbit: Bunå diminea¡a nouå uciga¿i. ªi cu Manole
zece... Mira a venit så împiedice moartea de om. Manole, sfâ¿iat, o
încredin¡eazå cå n-a zidit pe nimeni, nici pe Gåman, nici vreun
cioban, nici vreo båci¡å. Tu ai venit - îi spune el - så scapi un om de
la moarte... astfel, sufletul tåu se våde¿te cel mai curat. Manole o
nume¿te altar viu între blestemul ce ne-a prigonit ¿i juråmântul cu
care l-am învins. Mira este ziditå, dar în Manole cre¿te nelini¿tea:
Sunt plin de råscoalå, de somn ¿i de moarte. Furios, dupå ce a
zorit zidarii cu biciul så clådeascå, începe så dårâme zidul ca så o
elibereze pe Mira. ¥l opresc zidarii. Biserica e gata, i se pun
clopotele ¿i Vodå vine cu alaiul de boieri ¿i cålugåri. Ace¿tia din
urmå îl acuzå cå a învins stihiile cu omor ¿i fapta lui strigå la cer,
cå e întâiul låca¿ al lui Anticrist. Ei îi cer pedepsirea. Mul¡imea se
agitå ¿i-l apårå. ¥n acest timp Manole intrå în bisericå, se urcå în
turlå ¿i trage clopotele; apoi iese pe marginea acoperi¿ului ¿i se
aruncå în jos. Zidarii lui comenteazå: ¥nfåptuirea bisericii cere tot ¿i
te duce de-a dreptul în moarte sau såråcie, în cer sau nebunie [...].
Doamne, ce strålucire aici ¿i ce pustietate în noi!

TRÅSÅTURILE DRAMEI

Lucian Blaga porne¿te de la mitul crea¡iei ¿i dezvoltå

dimensiunea religioaså a artistului, cu metode specifice teatrului
expresionist (al lui Strindberg), cultivå simboluri impuse în literatura
noastrå de scriitori forma¡i la revista Gândirea ¿i accentueazå
caracterul parabolic al operei printr-un pronun¡at strat metaforic ¿i
prin replici lirice.
Drama dezvoltå un conflict moral ¿i religios. Ini¡ial,
Manole respinge ideea jertfei umane pentru cå nu poate încålca
poruncile cre¿tine. Zidirea Mirei ar fi o crimå. Dar este atât de
ståpânit de patima de a construi încât nu rezistå ispitei.
Fråmântarea lui este definitå astfel de zidari: Manole nu ¿tie ce så
facå. Så se bizuie pe måsuråri sau pe rugåciune? Pânå la urmå el
jertfe¿te o parte din sine pentru a anihila blestemul ¿i se sinucide
pentru a råscumpåra vina celorlal¡i. Prin experien¡a sa, Manole reia
ritualic jertfa cristicå ¿i tråie¿te cu intensitate sensul crucificårii; de
aceea zbaterea sa sufleteascå este marcatå prin replica simbolicå
Doamne, Doamne, de ce m-ai påråsit?, care nu este plasatå în

4
momentul mor¡ii, ca în modelul biblic, ci chiar la început, când
Manole aflå cå nu are de ales. Odatå acceptatå jertfa, conflictul din
con¿tiin¡a lui se adânce¿te atunci când soarta a hotårât ca jertfå så
fie Mira. E gata så-¿i calce juråmântul. Solu¡ia acestui conflict este
contopirea dragostei pentru Mira cu dragostea pentru bisericå; o
singurå iubire le învåluie pe amândouå ¿i Mira se transfigureazå în
altar. Lucrarea s-a fåcut printr-o glumå ¿i un joc de-a moartea. Acum
conflictul din fiin¡a lui Manole urcå o nouå treaptå. Vrea så afle ce-a
spus Mira înainte de a fi terminat zidul ¿i cine a pus ultima
cåråmidå. Al treilea zidar îl låmure¿te cå zidul o strânge cum numai
tu o strângeai. Råspunsul e semnificativ. Cel care a pus ultima
cåråmidå e Manole. ¥n disperarea lui nu-¿i mai aduce aminte de
nimic. Ar vrea så spargå zidul ¿i s-o elibereze. ¥n ciuda faptului cå
Bogumil îl îndeamnå mereu så creadå, Manole strânge pumnul
împotriva credin¡ei ¿i a lui Dumnezeu: Temeliile lumii sunt fårå de
noimå. Când El a clådit, ce a jertfit? Nimic... A zis ¿i a fåcut. ªi totu¿i
mie totul mi-a cerut. Pentru Manole moartea vine ca o eliberare a
sufletului din trupul care, a¿a cum spune Gåman, în final, te-a
strâns ¿i mult te-a durut.
Personajele piesei sunt simbolice.
Bogumil simbolizeazå doctrina religioaså cu originea în Asia
Micå, cunoscutå sub numele de bogomilism, dupå numele
cålugårului bulgar Ieremia Bogomil. Doctrina concepe puterile
supranaturale ca expresie a douå principii universale: al binelui,
reprezentat de Dumnezeu, ¿i al råului, reprezentat de Satana.
Trupul omului a fost creat de Satana, iar sufletul l-a dat Dumnezeu.
Gåman simbolizeazå subcon¿tientul colectiv, mentalitatea
primitivismului care, în concep¡ia lui Blaga, reprezintå for¡ele
magice. El apare totu¿i ca un ecou al creatorului, proiectându-i
pornirile în cuvinte incoerente sau înflåcårate. Me¿terii amintesc prin
nume ¿i prin destin de apostolii lui Cristos. Vodå este autoritatea
generoaså ¿i necru¡åtoare. Mira este simbolul puritå¡ii, al jertfei.
Manole este simbolul artistului de geniu care sacrificå totul în
procesul crea¡iei.
Replicile piesei sunt construite pe idei filosofice ¿i
teologice. Personajele vorbesc în pilde, formuleazå concep¡ii
existen¡iale. Manole spune cå moartea e un joc; Mira afirmå cå
arta e o sårbåtoare a sufletului ¿i de aceea me¿terii trebuie så
lucreze râzând. Pe Manole îl întreabå: ai mai våzut minuni înål¡ate
pe moarte? Când Mira se mirå cât de pu¡in timp va ¡ine jocul,
Manole råspunde: Jocul e scurt. Dar lungå ¿i fårå sfâr¿it minunea.
Tot Manole spune la un moment dat: Ce de¿ertåciune în toate
întocmirile sau fårådelegea neispå¿itå va atrage blestemul asupra
tuturor. Aproape toate personajele se angajeazå în dispute
teologice, vorbesc despre semnifica¡ia jertfei, despre påcat, despre
blestem.
Limbajul arhaizat, cu rezonan¡e biblice, enun¡urile metaforice
¿i îmbinarea poeticå a cuvintelor conferå dramei caracter simbolic ¿i

5
contribuie la conturarea unui mesaj estetic ¿i filozofic totodatå.
Artistul î¿i concepe opera într-o stare euforicå, dar actul creator
implicå jertfå ¿i suferin¡å purificatoare, via¡å ¿i moarte deopotrivå. El
såvâr¿e¿te prin crea¡ie un gest divin, care îl înal¡å mistic (de aceea
opera de artå este aici o bisericå), dar ¿i un act de revoltå ¿i de
sfidare, pentru cå imitå gestul prin care Dumnezeu a creat lumea.

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

MANOLE este personajul central al dramei, simbol al artistului

desåvâr¿it care sacrificå totul în procesul crea¡iei.
Piesa începe cu imaginea lui Manole care måsoarå chinuit ¿i
fråmântat, aplecat peste planuri ¿i pergamente, înfruntând marile
piedici ¿i împotriviri. Solu¡ia opririi nåruirii zidurilor este cea din
legendå - sacrificul uman - care îi este comunicatå de stare¡ul
Bogumil. Eroul baladei accepta ideea jertfei fårå împotrivire ¿i o
comunica zidarilor såi imediat dupå vis. Personajul lui Blaga
respinge înså ideea jertfei: nu vreau ¿i nu pot! El se întreabå chiar
cine poate cere o jertfå atât de întunecatå. ¥mpotrivirea lui Manole
îl aratå ca pe un om care are cultul vie¡ii. Considerå sfatul
stare¡ului mai presus de fire ¿i împotriva ei. Pre¡uirea supremå a
vie¡ii e cuprinså în iubirea lui pentru Mira. ¥n toate variantele
baladei, dragostea me¿terului pentru so¡ia sa alcåtuie¿te partea cea
mai frumoaså ¿i mai dramaticå. Rugåciunea repetatå de trei ori ca
ea så fie împiedicatå så ajungå la locul zidirii este singura formå a
împotrivirii fa¡å de destin, dar ea prive¿te o anume jertfå, nu jertfa:
Manole din baladå ar vrea ca nu so¡ia lui så fie jertfitå. Blaga pune
pe iubirea lui Manole un accent menit så facå din ea un dat
fundamental al eroului, la fel de important ca patima crea¡iei. Mira
este pentru el via¡å fårå pereche; Tu, început ¿i sfâr¿it, i se
adreseazå el, cu o formulå cre¿tinå prin care e numit Dumnezeu, tu
totul; ¥ntre voi douå [Mira ¿i crea¡ia, biserica] nici o deosebire nu
fac, pentru mine sunte¡i una. Manole nu poate în¡elege via¡a lui
fårå Mira, a¿a cum n-o poate în¡elege fårå crea¡ie.
Eroul va trebui înså så accepte solu¡ia sacrificiului.
¥mpotrivirea lui este înfrântå greu. Patima crea¡iei se dovede¿te mai
puternicå - fiindcå nu pot altfel! Acceptarea jertfei este înso¡itå de
o mare triste¡e, necunoscutå eroului baladei. Manole este convins cå
nu el a acceptat jertfa, ci altcineva, cå nu e decât o jucårie în mâna
destinului. La apari¡ia Mirei, el se aruncå fioros ¿i-i alungå pe zidari
numindu-i tâlharilor. El este gata så încalce juråmântul, så se
împotriveascå iarå¿i jertfei, dar, avertizat de zidari, va trece la
închiderea Mirei în zid. Manole este acum cople¿it de deznådejde, e
pierdut ¿i frânt, umblå nåuc ¿i se tânguie. Din zid aude - numai
el - vaierul Mirei, de nesuportat, ¿i-i îndeamnå urlând ¿i plesnindu-i

6
cu biciul pe zidari så gråbeascå lucrarea: Jocul a fost scurt, dar
vaierul e lung. Amintirea Mirei îl chinuie ¿i Manole face gestul
disperat al încercårii de a dårâma zidurile ca så o elibereze pe
femeia jertfitå: Nu mai vreau nici bisericå... Totul så se dårâme!...
Pe ea din piatrå o vreau! Odatå cu Mira, începe så moarå ¿i Manole.
Då ocol bisericii såptåmâni întregi, istovit, mai båtrân, fa¡a
devastatå, ascultând vaierul din zid ca pe o chemare.
Sinuciderea eroului are o dublå motivare: pe de o parte ea
este pedeapsa, pe care ¿i-o då singur, pentru vina supremå de a fi
ucis via¡a: Vreau în socoteala mea så se punå sugrumarea vie¡ii.
Din venera¡ia fa¡å de via¡å a eroului derivå rezisten¡a lui la solu¡ia
jertfei ¿i deci drama lui Manole. Moartea lui Manole din balada
folcloricå este una accidentalå (datoritå orgoliului voievodului), dar
una apoteoticå: eroul ¿i-a împlinit voca¡ia creatoare; opera face
inutil autorul. Me¿terul din drama lui Blaga este omul creator. El se
råzvråte¿te împotriva ideii de jertfå umanå; el strânge pumnul
împotriva credin¡ei, se ceartå cu Cerul. Voca¡ia creatoare a lui
Manole este o putere instalatå în el, resim¡itå ca stråinå - un duh
care-l împinge så clådeascå. Conflictul tragic este între impulsul
creator ¿i pre¡uirea vie¡ii umane ca valoare supremå.
MIRAeste personajul de contrast al dramei. Ea este femeia-
copil, candoarea înså¿i, e via¡a pe care o iube¿te Manole ¿i pe care
ea o apårå a¿ezându-se cu nevinovå¡ie în calea destinului pe care
nu-l în¡elege: Vre¡i så jertfi¡i un om pentru ziduri (...) E o crudå
nebunie...
Voioaså, ¿ågalnicå, Mira aduce înseninare ¿i cere seninåtate:
Seninåtate vreau, neståpâni¡ilor, cå to¡i sunte¡i înnora¡i ¿i
pråpåstio¿i, le spune ea me¿terilor zidari. Fa¡å de Bogumil
manifestå ostilitate, pentru cå îl crede vinovat de ceea ce se
întâmplå: E dracul-pustnic! Mira nu bånuie¿te mersul implacabil al
întâmplårilor. Nu în¡elege vorbele lui Manole ¿i se laså ziditå crezând
cå-i un joc totul. La început Mira apårå via¡a ¿i vrea så împiedice
împlinirea îndemnului stare¡ului Bogumil. Cuvintele ei sunt drastice:
me¿terii sunt nouå uciga¿i ¿i cu Manole zece, dar le spune asta cu
un surâs speriat. Le-a adus vin ca så-i lumineze pe dinåuntru ¿i
pâine albå så-i abatå înspre gânduri bune. Credin¡a ei e dreaptå,
fårå îndoieli, cåci porne¿te dintr-un suflet curat: Manole, ai mai
våzut minuni înål¡ate pe moarte? Iubirea ei pentru Manole este
ne¡årmuritå ¿i tulburåtoare. Vrea så-l abatå de la fapta
neomeneascå, dar så-l ¿i ajute så-¿i împlineascå visurile. Acceptå
jocul de albå vrajå ¿i întunecatå magie ¿i crede în gluma lui Manole
cu aceea¿i seninåtate ¿i zâmbet copilåros. Mira îl salveazå, de fapt,
sacrificându-se.
CEI NOUÅ ZIDARI sunt ¿i ei prin¿i de patima crea¡iei, dar la
ei aceasta nu are intensitatea devastatoare pe care o cunoa¿te
Manole. Ei sunt mai degrabå discipoli ai me¿terului, care le-a insuflat
dorul de a crea, aråtându-le macheta viitoarei opere. Se cred vråji¡i
de me¿ter ¿i cer så fie dezlega¡i, înså Manole n-a fåcut decât så

7
trezeascå în ei voca¡ia creatoare latentå. Ace¿ti ciobani, pescari,
ocna¿i, cålugåri au devenit astfel arti¿ti. Ei apar, ca ¿i în baladå, ca
un personaj colectiv. Blaga schi¡eazå o minimå diferen¡iere
numerotându-i ¿i dând unora nume: Ion, Gheorghe, Petre, Simion,
Zevedei, în sfâr¿it, individualizându-l pe unul (al ¿aselea) prin
rezisten¡a, înfrântå în cele din urmå, fa¡å de Manole, în fapt fa¡å de
daimonul crea¡iei instalat în el însu¿i.
BOGUMIL. Dupå numele såu ¿i dupå cum î¿i reprezintå
divinul, stare¡ul apar¡ine sectei bogomilice (Blaga spune
bogumilicå). El este un cålugår cre¿tin, definindu-se mai mult prin
credin¡a în dogmå ¿i dispre¡ul fa¡å de natura umanå: Ce e trupul?
Râia sufletului (...) Sufletul iese din trupul håråzit viermilor påro¿i ¿i
intrå învingåtor în trupul bisericii, håråzit ve¿niciei. Detestå
ra¡iunea omului: numai în iad se socote¿te; ¥n împårå¡ia lui
Dumnezeu a socoti e un påcat mai greu decât cålcarea poruncii a
¿asea. Erezia lui Bogumil este mai degrabå o improviza¡ie menitå
så anuleze ra¡ionamentul lui Manole (Jertfa aceasta de neînchipuit -
cine-o cere?) ¿i så-l facå så accepte sacrificiul ca pe o poruncå
divinå. Altfel, credin¡a lui e alta: Eu, stare¡ credincios, nu spun cå
este a¿a, dar ar putea så fie. Personaj episodic, Bogumil este o
apari¡ie ce då fiori prin îndemnul såu neclintit la sacrificarea vie¡ii.
GÅMAN, cu barba lungå împletitå, îmbråcat într-o hainå de
lânå ca un cojoc, e o figurå de poveste, un fel de întrupare a
teluricului, a for¡elor stihiale. Doarme mai tot timpul cu urechea pe
sorbul påmântului, vede în somn stihiile ¿i ¿tie ce se va întâmpla.
Când se treze¿te, vorbe¿te nearticulat, scuturându-se ¿i împrå¿tiind
¡årânå din lâna cu care e îmbråcat. Gåman este un personaj
episodic, dar implicat în conflictul lui Manole cu puterile. Alåturi de
Manole, ¿i el aude vaierul Mirei din zid.
Exteriori dramei sunt Vodå, mai luminos ca în baladå, el nu se
face vinovat de moartea lui Manole. Este încântat de frumuse¡ea
bisericii ¿i-l apårå pe me¿ter când to¡i îl acuzå. Mai apar apoi boierii
¿i cålugårii, care cer osândirea me¿terului pentru fårådelege, dar
mul¡imea îl apårå.

¥n Me¿terul Manole, ideea sacrificiului devine postulatul

filozofic al dramei. Crea¡ia presupune suferin¡å ¿i jertfå. Crea¡ia e
mai presus de individ, de fericirea personalå, pentru cå ea se
såvâr¿e¿te în folosul ob¿tei. Manole înal¡å o zidire pentru toate
sufletele lumii. Nefericirea lui, moartea Mirei, e obolul plåtit de
creator pentru desåvâr¿irea operei.