de Tudor Arghezi

Poezia programaticå inauguratå la noi de generosul îndemn

adresat urma¿ilor såi Våcåre¿ti de catre Enåchi¡å Vacårescu
(Urma¿ilor mei Våcåre¿ti!/Las vouå mo¿tenire:/Cre¿terea limbii
române¿ti/ª-a patriei cinstire.) a fåcut o carierå strålucitå în lirica
româneascå: Mihai Eminescu (Epigonii, Scrisoarea II), Al. Macedonski
(Poe¡ii), O. Goga (Rugåciune) etc.
Publicat în fruntea volumului de debut Cuvinte potrivite din
anul 1927, poemul Testament de Tudor Arghezi este un manifest
poetic care exprimå crezul artistic ¿i con¿tiin¡a esteticå a unui geniu
cu totul original.
Poetul î¿i define¿te de la început rostul trecerii sale prin
ve¿nicia din care nu este måcar un ceas, acela de a fi låsat
urma¿ilor såi o bogå¡ie spiritualå, un nume adunat pe-o carte.
¥ntre genera¡ia stråbunilor ¿i a fiului poetul se închipuie un peregrin
descins dintr-un adânc temporal, redat prin substantivul seara ¿i
epitetul råzvråtitå cu o puternicå rezonan¡å socialå, amplificatå de
imaginea vizual-motorie a sui¿ului pe brânci. ¥n drumul plin de
asperitå¡i dintre genera¡ii (prin râpi ¿i gropi adânci), crea¡ia
poeticå arghezianå este o treaptå:
Cartea mea-i fiule, o treaptå.
A¿az-o cu credin¡å cåpåtâi,
Ea e hrisovul vostru cel dintâi...
Termenul arhaic hrisov duce cu gândul la un document sau
mårturia unui drept uzurpat de proprietate. Con¿tiin¡a ancestralå ¿i
continuitatea genera¡iilor este sugeratå de imaginea sepulcralå:
De osemintele vårsate-n mine.
Convertirea uneltelor agricole în instrumentele scrisului
reprezintå consecin¡a fireascå a unor muta¡ii de structurå social-
istoricå ¿i esteticå. Sapa-n condei ¿i brazda-n cålimarå. Truda
secularå a robilor este exprimatå în versuri ¿i icoane. Din
cuvintele comune, adunate din graiul cu-ndemnuri pentru vite,
poetul a fåcut cuvinte potrivite/ªi leagåne urma¿ilor ståpâni.
Arghezi exprimå astfel cele douå func¡ii îmbinate ale poeziei: poezia
ca utilitate socialå, ca instruc¡ie, dar ¿i ca joc plåcut, ca amuzament
spontan, distrac¡ie sau desfåtare (leagåne).
Sintagma cuvinte potrivite define¿te o surså ¿i un criteriu
fundamental al limbajului poetic, proprietatea termenilor, implicând
sensurile de selec¡ie, îmbinare, me¿te¿ug, cåutare, potrivire artisticå
a cuvintelor în a¿a fel încât så exprime adevårul. De altfel, ideea

1
elaborårii îndelungate ¿i a migalei me¿te¿ugului artistic este reluatå
în versul urmåtor prin participiul plastic ¿i expresiv fråmântate.
Arghezi s-a impus în peisajul liricii moderne române¿ti printr-o
experien¡å ineditå de valorificare esteticå a urâtului:
Fåcui din zdren¡e muguri ¿i coroane
Veninul strâns l-am preschimbat în miere.
Ocara este puså când så-mbie, când så-njure. Versul
anun¡å violen¡a verbalå ¿i revolu¡ia limbajului în poezia arghezianå.
Elementele materializårilor metaforice sunt luate din sfera
îndeletnicirilor casnice sau me¿te¿ugul ¡årånesc: sapa, brazda,
plåvani, vite, biciul, fierul etc.
Veninul strâns, truda, ocara, întreaga experien¡å socialå a
unei clase urgisite la care poetul î¿i afirmå apartenen¡a prin origine
¿i aspira¡ii comune se preschimbå în miere adicå în poezie.
Epitetul antitetic dulcea putere a veninului (care aminte¿te de
oximoronul eminescian Suferin¡å tu, dureros de dulce sau dulce
jale) are ca efect adâncirea sentimentului prin contrarii.
Cultul stråmo¿ilor este sugerat printr-o serie de imagini
metaforice:
Am luat cenu¿a mor¡ilor din vatrå
ªi-am fåcut-o Dumnezeu de piatrå,
Hotar înalt, cu douå lumi pe poale,
Påzind în piscul datoriei tale.
Aceste versuri înseamnå a monumentaliza memoria
ancestralå, a sacraliza memoria stråbunilor pentru a face din ea un
hotar înalt, de unde, cu sentimentul responsabilitå¡ii civice ¿i
con¿tiin¡a datoriei îndeplinite så påze¿ti ambii versan¡i ai
trecutului ¿i prezentului, al alcåtuirii sociale sau, pe un plan mai
general, filozofic, ai Binelui ¿i Råului.
Poetul este un tribun al poporului, poezia sa este mesajul:
Durerea noastrå surdå ¿i amarå
O gråmådii pe-o singurå vioarå.
Vioara este un simbol muzical sugerând armonie ¿i echilibru.
¥n frenezia dionisiacå a Ståpânului care joacå vedem abuzul ¿i
sfidarea pânå la incon¿tien¡å a durerii, dar ¿i obiectul råzbunårii,
sugerat de imaginea sacrificårii ¡apului înjunghiat:
Pe care ascultând-o a jucat
Ståpânul ca un ¡ap înjunghiat.
Versul Biciul råbdat se-ntoarce în cuvinte, singurul nerimat,
concentreazå întregul sens al poemului ¿i atrage aten¡ia printr-o
abia perceptibilå disonan¡å. Biciul este un instrument de råzbunare
¿i nu de milå sau iertare, iar întregul poem exprimå func¡ia socialå,
represivå, justi¡iarå a poeziei. Verbul biciuitor se impune ca o
îndreptå¡itå izbåvire a durerilor de vecii întregi, sensibilizate de
metafora specific arghezianå a ciorchinelui de negi.
Din urât, poetul va face så se nascå forme noi, scria
Baudelaire ¿i nu se poate så nu recunoa¿tem în aceste cuvinte
programul lui Arghezi din Testament:

2
 Din bube, mucegaiuri ¿i noroi
Iscat-am frumuse¡i ¿i pre¡uri noi.
Odraslå vie-a crimei tuturor este amintirea ne¿tearså a
nedreptå¡ii såvâr¿ite, iar ea se extinde nedeterminat dincolo de
responsabilitatea individualå. Omul acceptå o datå cu poezia ¿i
mustrarea pe care o ascunde, acel bici råbdat care se-ntoarce în
cuvinte. Izbåvirea pedepsitoare a crimei tuturor prin artå E-
ndreptå¡irea ramurii obscure/Ie¿itå la luminå din pådure.
Altfel zis, e puterea ¿i superioritatea poetului care exprimå
prin înså¿i izbåvirea lui mesajul secular al unei colectivitå¡i umane,
mesaj adânc de suferin¡å ¿i nedreptate socialå:
...dând în vârf ca un ciorchin de negi,
Rodul durerii de veci întregi.
Antiteza ståpân-rob se reia în ultima strofå, unde, în imaginea
domni¡ei, poetul înfiereazå o existen¡å lene¿å, trândavå, plinå de
huzur:
¥ntinså lene¿å pe canapea
Domni¡a suferå în cartea mea.
Poetul e con¿tiin¡å a epocii, poezia o emana¡ie a conflictului
dintre poet ¿i societate.
Slova de foc simbolizeazå flacåra inspira¡iei ¡â¿nitå din
zonele cele mai adânci ale eului creator, geniul, talentul sau
înzestrarea nativå. Slava fåuritå este rezultatul unui efort artistic
con¿tient, me¿te¿ugul sau truda creatoare, a cåror împerechere
sau conlucrare obligatorie este sugeratå de compara¡ia Ca fierul
cald îmbrå¡i¿at în cle¿te.
Ultimele versuri afirmå con¡inutul implicit social, ascuns,
încifrat-simbolic al mesajului testamentar ¿i al întregii crea¡ii
argheziene. Robul a scris-o, adicå poetul descendent al unui neam
de robi, Domnul o cite¿te. Domnul nu desemneazå aici neapårat
sau numai o claså socialå u¿or de identificat, ci mai ales o anumitå
condi¡ie intelectualå. Finalul ne pare ¿i un îndemn la o mai atentå
receptare esteticå a semnifica¡iilor de adâncime ¿i mesajului poetic
arghezian. Poetul este un spirit justi¡iar, un råzbunåtor al
nedreptå¡ilor stratificate dar niciodatå uitate. Arta este un mijloc de
dezvåluire ¿i sanc¡ionare a relelor:
...cå-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.

LIMBAJUL ARTISTIC: noutate ¿i originalitate.

- sintagmele poetice se constituie frecvent în serii opuse: graiul
cu-ndemnuri pentru vite - cuvinte potrivite; zdren¡e - muguri; så-
mbie - så-njure; cenu¿å - Dumnezeu; bube, mucegaiuri ¿i noroi -
frumuse¡i ¿i pre¡uri noi; rob - domn.
- preferin¡a pentru metaforå, în stare så concentreze sensuri
multiple: cartea, hrisovul, sudoarea muncii, ocara, slova de foc, ca ¿i
împerecherile inedite de cuvinte: nume adunat pe-o carte; seara

3
råzvråtitå; oseminte vårsate-n mine; cuvinte potrivite; torcând
u¿urel; durerea... surdå ¿i amarå etc.
- cuvinte ¿i expresii populare: gropi; râpi; pe brânci; cåpåtâi;
saricå; plåvani; împårechete etc.
- dislocåri topice: ªi dând din vârf, ca un ciorchin de negi/Rodul
durerii pe veci întregi.
Strofele sunt inegale ca întindere, versurile au metrica ¿i
ritmul variabile, în func¡ie de tonalitatea sentimentelor exprimate.
- arhaisme: hrisov; slovå.