DOUÅ LOTURI

de I.L. Caragiale

Scriitor clasic, I.L. Caragiale este cel mai mare dramaturg

al literaturii române, care a creat prin comediile sale O noapte
furtunoaså, O scrisoare pierdutå, Conu Leonida fa¡å cu
reac¡iunea ¿.a. tipuri umane surprinse într-o diversitate de
situa¡ii, care le eviden¡iazå însu¿irile caracteristice.
Memorabile, ¿i la fel de cunoscute, ca ¿i comediile, sunt ¿i
momentele ¿i schi¡ele: Lan¡ul slåbiciunilor, Vizitå..., D-l Goe,
Tren de plåcere, La Pele¿, Un pedagog de ¿coalå nouå,
Telegrame etc. sau nuvelele: O fåclie de Pa¿te, Douå loturi, ¥n
vreme de råzboi ¿.a.
Nuvela Douå loturi a fost tipåritå mai întâi în revista
Gazeta såteanului (1898-1899), sub titlul Douå bilete pierdute
¿i a fost dedicatå lui Gherea. ¥n 1901 a fost publicatå în
plachetå cu acela¿i titlu, apoi în volumul Momente cu titlul
Douå loturi.
Universul nuvelei este mediul citadin, cunoscut din
schi¡e ¿i alte nuvele, iar subiectul este luat din via¡a micilor
slujba¿i, care doresc, printr-un câ¿tig întâmplåtor, så-¿i
depå¿eascå umila condi¡ie socialå.
Nararea întâmplårilor se face la persoana a treia,
ac¡iunea petrecându-se la începutul secolului al XX-lea,
pentru cå, la un moment dat, personajul principal, Lefter
Popescu, exclamå indignat: - Ru¿ine pentru acest început de
secol, de trei ori ru¿ine! Ac¡iunea propriu-ziså se
desfå¿oarå toamna (Lefter renun¡ase la jacheta de varå, iar în
momentul ultimei confruntåri cu ¡igåncile este tåvålit prin
noroi), spa¡iul de desfå¿urare fiind Bucure¿tiul: locuin¡a lui
Lefter Popescu, mahalaua Farfurigiilor, casa ¡igåncilor, sec¡ia
de poli¡ie, beråria, sediul ministerului ¿i al loteriei.
Prezen¡a naratorului ¿i a contactului acestuia cu cititorul
este indicatå, pe de o parte, de câteva construc¡ii interogative
(Dar ce au pierdut? ce cautå?, ¥nså oricine må poate
întreba: Bine, dacå a pierdut biletele de unde ¿tie dl. Lefter de
câ¿tig?) prin care stârne¿te intersul cititorului asupra
întâmplårilor, iar pe de altå parte de câteva precizåri
referitoare fie la persoana acestuia (Cititorul a în¡eles acuma
ce cautå de trei zile pe brânci so¡ii Popescu), fie la persoana
naratorului însu¿i (Dacå a¿ fi dintre acei autori care se
respectå...Dar...fiindcå nu sunt dintre acei autori, prefer så vå
spun drepr...)
Firul epic începe cu intriga în care sunt înfå¡i¿ate
cåutårile dispeate ale lui Lefter Popescu, personajul principal,
urmatå de expozi¡iune, din care aflåm cå el ¿i-a cumpårat
douå bilete de loterie cu banii împrumuta¡i de la cåpitanul
Pandele. Acesta vine så-l anun¡e pe prietenul såu cå cele douå
bilete au ie¿it câ¿tigåtoare, dar Lefter nu le mai gåse¿te. Sunt
prezentate în aceste întâmplåri atât cauza care declan¿eazå
ac¡iunea (presupusul câ¿tig), cât ¿i situa¡ia dificilå (pierderea
biletelor), cårora le urmeazå desfå¿urarea ac¡iunii.
Lefter råscole¿te casa timp de trei zile, dar în zadar, pânå
când î¿i aduce aminte cå pusese biletele în jachetå. Situa¡ia se
complicå înså ¿i mai mult, deoarece so¡ia vânduse jacheta unei
¡igånci în schimbul unor farfurii de por¡elan. ¥nfuriat, el sparge
toate farfuriile ¿i pleacå apoi în cåutarea ¡igåncilor împreunå cu
cåpitanul Pandele ¿i comisarul Turtureanu, cointeresa¡i ¿i ei în
gåsirea biletelor. ºigåncile sunt agresate, jacheta este
recuperatå, dar biletele nu, nici dupå ce presupusele hoa¡e
sunt încarcerate la sec¡ia de poli¡ie, de unde sunt eliberate de
un inspector.
¥n tot acest timp, Lefter Popescu lipsise de la serviciu ¿i
este somat de ¿eful såu så se prezinte degrabå la minister. Mai
întâi, cuprins de remu¿cåri pentru comportamentul såu fa¡å de
chivu¡e, Lefter încercå o altå cale de negociere decât violen¡a,
dar este acum rândul såu så fie agresat.
A doua zi, înapoindu-se la minister, deschide un sertar ca
så scoatå dosarul unei afaceri ¿i gåse¿te cele douå bilete de
loterie.
Acum ac¡iunea atinge punctul culminant, cåci Lefter
este cuprins de o mare fericire. Considerându-se scåpat de
greutå¡ile materiale ¿i de exigen¡a exageratå a turbatului,
¿eful såu, î¿i depune demisia, afi¿ându-¿i ostentativ ¿i ironic
superioritatea.
Bucuria sa este înså de scurtå duratå, cåci mergând så
încaseze câ¿tigurile cele mari, bancherul îi comunicå faptul cå
numerele biletelor erau inversate. Reac¡ia lui Lefter este
deosebit de violentå asupra propriei persoane (se jele¿te, se
bate cu palmele peste ochi ¿i cu pumnii în cap, tropåie din
picioare), cât ¿i asupra bancherului încât acesta este nevoit så
cearå ajutorul for¡ei publice ca så scape de d. Lefter.
Ajungând la deznodåmânt, naratorul propune douå
variante posibile, vizând starea psihicå a so¡ilor Popescu, dupå
aceastå cumplitå deziluzie, dar mårturise¿te sincer cå nu ¿tie
ce s-a întâmplat cu personajele sale.
Subiectul nuvelei este o în¿iruire de conflicte între Lefter
Popescu ¿i celelalte personaje. Astfel, I.L. Caragiale men¡ine o
tensiune permanentå a ac¡iunii ¿i un ritm viu al epicului. De
pildå, mai întâi, Lefter intrå în contact cu consoarta sa, fa¡å de
care se aratå neînduråtor, apoi cu ¡igåncile, cu ¿eful såu, cu
bancherul sau chiar cu asocia¡ii såi, cåpitanul Pandele ¿i
comisarul Turtureanu. Aproape de fiecare datå, el se dovede¿te
intransigent, devine violent în gesturi sau limbaj, în disperarea
sa cå nu-¿i va încasa sumele cuvenite în lipsa biletelor de
loterie. Numai fa¡å de ¿eful såu men¡ine o atitudine de
supunere, dar numai pânå în momentul gåsirii biletelor, când
devine ironic, aproape dispre¡uitor.
Obsedat de a fi bogat ¿i de a-¿i depå¿i umila condi¡ie
socialå ¿i materialå, Lefter este cuprins de o permanentå
nelini¿te. De pildå, dupå oboseala cåutårii biletelor prin caså,
d. Lefter care a¡ipise vreun sfert de ceas, se scoalå drept, cu
fa¡a luminatå de raza adevårului, cåci e convins cå biletele se
aflå în jachetå. Aflând cå jacheta a fost vândutå, dupå ce
sparge toate farfuriile, trece la interogarea so¡iei cu un ton
sever, dar calm. El crede cå chivu¡ele sunt hoa¡ele, de aceea
insistå pe lângå comisarul Turtureanu så fie neiertåtor cu
acestea, iar preocuparea de a gåsi biletele este a¿a de mare,
încât î¿i ia concediu ¿i îi ascunde ¿efului såu direct adevåratul
motiv.
Conflictele nuvelei ¿i nelini¿tile personajului genereazå un
comic savuros. E vorba, mai întâi de un comic de situa¡ie
ilustrat de unele întâmplåri - comunicarea gre¿itå a numerelor
de cåtre loterie, cåutarea disperatå a biletelor ¿i apoi a
jachetei, cele douå conflicte cu chivu¡ele etc. - dar ¿i un comic
de limbaj, ilustrat atât de modul de a se exprima al lui Lefter
Popescu în func¡ie de evolu¡ia evenimentelor, cât ¿i de limbajul
specific al ¡igåncilor. ¥n aceastå categorie de comic intrå ¿i
unele nume proprii, cåci numele Lefter ne duce cu gândul la
cel predestinat så nu aibå nici un câ¿tig în via¡å, Mahalaua
Farfurigiilor este cea locuitå de ¡iganii care se ocupau cu
comercializarea farfuriilor, iar Strada Emancipårii sugereazå
ideea eliberårii dintr-o condi¡ie socialå precarå, dorin¡å care nu
se va realiza.
Schimbarea de atitudine ¿i de comportament a
personajului principal fa¡å de ¡igånci, fa¡å de Turtureanu ¿i fa¡å
de ¿eful såu, duce la realizarea unui comic de caracter.
¥ntâmplårile capåtå înså în final doar o aparen¡å comicå,
deoarece la sfâr¿it cititorul råmâne cu un gust amar, întrucât
personajul este doar victima unui joc al hazardului.
Modul de expunere predominant este nara¡iunea,
întrucât scrierea este o operå epicå , dar Caragiale î¿i
dovede¿te ¿i aici talentul de dramaturg prin folosirea
dialogului foarte apropiat de comunicarea oralå, care se
desfå¿oarå într-o succesiune dramaticå de întrebåri ¿i
råspunsuri, perfect adecvatå momentelor ac¡iunii, stårilor
suflete¿ti ale eroilor ¿i condi¡iilor sociale. A¿a se explicå
prezen¡a în text a numeroase pronume interogative, a
interjec¡iilor, a substantivelor în cazul vocativ, a propozi¡iilor
eliptice, a verbelor la imperativ ¿i a unor tipuri diferite de
intona¡ie. Descrierea este pu¡in prezentå în operå ¿i
nesemnificativå, prin ea fåcându-se referire la unele însu¿iri ale
personajelor sau la aspectul mahalalei Farfurigiilor. ¥mpletirea
acestor moduri de expunere este atât de strânså, încât pår¡ile
narative ¿i cele câteva elemente descriptive par så constituie
veritabile indica¡ii de regie referitoare la comportarea ¿i
aspectul personajelor, la decorul în care se desfå¿oarå
ac¡iunea ¿i la dialogul dintre personaje.
ªi elementele de vocabular se caracterizeazå prin
diversitate, pornind de la limbajul ¡igåncilor (oarba, så n-aibå
parte, boiarule, a ¡ine de cald) ¿i continuând cu alte
expresii populare ¿i locu¡iuni apar¡inând celorlalte personaje
sau naratorului: un fel de slåbiciune la limgurea, a da pe
undeva tava, i se taie încheieturile, nu mai putea de
picioare ¿i de mijloc etc. Fiind înfå¡i¿at ¿i mediul citadin, nu
lipsesc din text nici neologimele (sardonic, galant,
ipohondrie, stupid,volubilitate, infamie, laconic etc.),
prezente mai ales în comentariile naratorului ¿i mai pu¡in în
vorbirea personajelor.
Tot ceea ce aceastå nuvelå cuprinde - fapte, întâmplåri,
atitudini, personaje, moduri de expunere etc. - îi då o valoare
deosebitå putând så stea alåturi de mari realizåri similare din
literatura universalå ca Numårul câ¿tigåtor de Cehov sau
Mantaua de N.V. Gogol. Scrierea lui Caragiale le depåse¿te înså
ca valoare prin naturale¡ea ¿i vioiciunea dialogului ¿i prin
autenticitatea personajelor.
 CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

Fiind de o mai mare întindere ¿i cu o ac¡iune mai

complicatå decât a schi¡ei, nuvela are ¿i un numår mai mare
de personaje, cu importan¡å diferitå în derularea
evenimentelor.
A¿a se explicå ¿i faptul cå în opera literarå Douå loturi,
fiind o nuvelå, întâlnim un personaj principal (Lefter Popescu),
personaje secundare (doamna Popescu, cåpitanul Pandele,
comisarul Turtureanu, chivu¡ele) ¿i episodice (¿eful lui Lefter
Popescu, bancherul, cei doi sergen¡i).
Lefter Popescu este personajul principal al nuvelei,
întrucât participå la toate momentele ac¡iunii, iar toate
celelalte personaje ac¡ioneazå în func¡ie de comportamentul ¿i
de atitudinea lui, de rela¡ia pe care o stabilesc cu acesta, cu
cele mai multe dintre ele aflându-se într-un conflict temporar
sau de duratå.
El este un mic func¡ionar, un slujba¿ neînsemnat al
statului care duce o existen¡å strâmtoratå, starea lui socialå ¿i
materialå fiind eviden¡iatå chiar de numele såu, care
sugereazå såråcia, lipsa banilor (Lefter) ¿i banalitatea
(Popescu), nume predestinat unui om care nu are nici un fel de
câ¿tig în via¡å.
Se hråne¿te cu iluzia cå s-ar putea îmbogå¡i pe
nea¿teptate, de¿i ini¡ial se aratå neîncrezåtor în ¿ansa de a
câ¿tiga, pesimist, dupå propria mårturisire a autorului:
Când a cumpårat biletele, dl. Lefter a râs pesimist:
- ºi-ai gåsit! eu ¿i noroc!
...¿i izbucni într-un hohot de râs, un râs vânåt:
- Hahaha! så ¿tii, nene Turturene, cå le gåsim tocma a
doua zi dupå termen...¥mi cunosc eu norocul!...Hahaha!
Gåsirea lozurilor, pentru el, devine o obsesie, e gata så
renun¡e la slujbå ¿i se aflå într-o permanentå agita¡ie.
Nelini¿tea sa continuå este remarcatå de Turtureanu care îi
repro¿eazå:
- De mare belea mi se pare cå m-ai dat, nene Popescule,
cu ipohondriile dumitale!
Surescitarea lui atinge faza mânei teatrale (G.
Cålinescu, II) când aflå de jachetå, dar el este continuu
impulsiv, violent, brutal ¿i intrå în conflict cu to¡i, indiferent cå
e vorba de so¡ie, de prieteni sau de du¿mani. Se manifestå
astfel, deoarece este suspicios ¿i are impresia cå toatå lumea i
se opune de a deveni bogat.
Are ¿i momente de generozitate, dar este o generozitate
interesatå, cåci oferå un anumit procent din posibilul câ¿tig
cåpitanului Pandele pentru a respecta supersti¡ia cå se câ¿tigå
doar cu bani de împrumut, iar comisarului este dispus så-i
acorde un procent ¿i mai mare pentru a face presiuni asupra
¡igåncilor så înapoieze biletele.
Afectiv, Lefter Popescu evolueazå între speran¡å ¿i
disperare ¿i apoi trece de la deznådejde la explozii de furie:
¡ipå la so¡ie, sparge farfuriile, o bate pe ¡igancå ¿i îl
apostrofeazå pânå ¿i pe comisarul Turtureanu.
¥n momentul gåsirii biletelor, tråie¿te o clipå de supremå
satisfac¡ie ¿i, fericit cå poate så-l trateze ¿i så-i vorbeascå
¿efului de la egal la egal, î¿i înainteazå demisia, strecurând o
dozå de ironie remarcatå ¿i de autor: sub forma-i laconicå
[demisia n.n.], ascunde atâta bogatå ironie.
Fericirea eroului ¡ine înså destul de pu¡in pentru cå
biletele erau inversate, ¿i, atunci când constatå cå visul såu de
îmbogå¡ire s-a nåruit, disperarea atinge cote maxime ¿i, se
comportå ca un nebun: îl jigne¿te pe bancher, î¿i då palme ¿i
pumni, bate din picioare, se jele¿te, face un tåråboi de
nedescris.
Cu toate aceste manifeståri ale sale Lefter Popescu este
un om obi¿nuit, înså situa¡ia în care se aflå este neobi¿nuitå ¿i
de aceea comportamentul såu nu este normal.
El nu este un inadaptat, un revoltat, nici o victimå socialå,
ci una a hazardului. El î¿i urmåre¿te strict istoria personalå ¿i
soarta lui este hotårâtå de o instan¡å crudå ¿i glumea¡å:
culmea ghinionului (Mircea Tomu¿, 28).
De remarcat este faptul cå, în ciuda situa¡iilor comice în
care este prezentat personajul, atitudinea scriitorului nu este
una acidå, batjocoritoare, ci îl învåluie cu multå în¡elegere ¿i
chiar compasiune, care apare pregnant în finalul nuvelei.
Tråsåturile de caracter ale personajului sunt prezentate,
dupå cum am våzut, atât direct de cåtre autor, de alte
personaje sau de personaj însu¿i, ori se desprind indirect din
faptele, comportamentul, gândurile ¿i fråmântårile sale
suflete¿ti, din limbajul folosit ¿i chiar din numele purtat.
Celelalte personaje, cele secundare ¿i episodice, sunt
prezentate în rela¡ie cu Lefter Popescu, personajul principal.
Cåpitanul Pandele ¿i comisarul Turtureanu sunt
prietenii lui Lefter ¿i se aseamånå cu acesta prin dorin¡a lor de
a câ¿tiga bani, înså nu se manifestå aprig, nu sunt impulsivi,
de¿i comisarul le aresteazå ¿i le cerceteazå pe ¡igånci prin
mijloace nu lipsite de violen¡å.
Domnul Georgescu, ¿eful, numit nu întâmplåtor de
Lefter ¿i de ceilal¡i subalterni turbatul, din cauza lipsei lui de
omenie, este tipul func¡ionarului superior care se poartå cu
arogan¡å ¿i lipså de în¡elegere. El î¿i trateazå subalternii cu
superioritate, de sus, ¿i, lingu¿itor fiind ¿i dornic de avansare, îi
suprasolicitå pe ceilal¡i func¡ionari pentru a intra în gra¡iile
ministrului.
O prezen¡å pitoreascå în nuvelå o constituie cele trei
¡igånci, care se individualizeazå de restul personajelor prin
mediul în care tråiesc, prin felul de a vorbi, de a ac¡iona ¿i prin
comportament. Ele sunt cinstite ¿i sunt maltratate pe nedrept,
înså în urma tristei experien¡e ¿tiu så se apere atunci când
Lefter le viziteazå singur a doua oarå. Munca lor cinstitå ¿i
sinceritatea doveditå îl determinå pe scriitor så le priveascå cu
multå simpatie ¿i în¡elegere.
Prin toate personajele nuvelei, I.L. Caragiale a reu¿it
så creioneze universul uman al ora¿ului de la începutul
secolului al XX-lea, între ai cårui indivizi se stabilesc
numeroase rela¡ii bazate pe afec¡iune ¿i prietenie, dar ¿i pe
antipatie ¿i du¿månie, unele ¿i cu pronun¡ate determinåri
sociale.