de Ion Barbu

Comentariu

Poezia a fost scriså în 1924 ¿i publicatå în acela¿i an, în

Revista românå. ¥n antologia alcåtuitå de Ion Pillat ¿i Perpessicius
(Antologia poe¡ilor de azi - 1925), apare subtitlul de baladå.
Baladescul determinå încadrarea lui Ion Barbu în romantism.
Influen¡a romantismului vine dinspre preromanticii anglo-saxoni, Poe
¿i Coleridge, precum ¿i dinspre romanticii germani: Tieck, Hoffmann,
Novalis, Arnim etc. Balada, ca specie liricå, faciliteazå saltul
romantismului în ermetism ¿i are menirea de a comunica încifrat o
experien¡å; este deci o cântare ini¡iaticå. Ea folose¿te toatå
recuzita: menestrelul, natura (ceremonie ¿i cadru al cântårii),
aventura pe care o presupune repetarea cântecului. Aceasta este
rama poemului, o introducere puså înaintea pove¿tii balade¿ti
propriu-zise.
Introducerea este sus¡inutå de douå voci lirice: nunta¿ul
frunta¿ (identificat cu soarele) ¿i menestrelul (desemneazå poetul
care oficiazå ceremonia nun¡ii, alta, evident, decât cåsåtoria
profanå; func¡ia lui se aseamånå cu a sacerdotului care oficiazå
taina misticå).
Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntå,
De cuscrul mare dåruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtå,

Mult îndåråtnic menestrel,

Un cântec larg tot mai încearcå,
Zi-mi de lapona Enigel.
ªi Crypto, regele-ciupercå!
Atributul menestrelului-mai aburit/Ca vinul vechi ciocnit la
nuntå- dezvåluie tulburarea experien¡ei extatice. Compara¡ia cu
vinul este semnificativå; în toate practicile mistice be¡ia
desemneazå extazul, iar vinul, calea de împårtå¿anie cu divinul.
Celelalte atribute ale menestrelului - trist, mult îndåråtnic -
deconspirå sanc¡ionarea acestuia Ospåtul tåu limba mi-a fript-o!
Arsura limbii sugereazå fie încålcarea unei interdic¡ii, fie såvâr¿irea
unei gre¿eli. Menestrelul a încålcat regula tåcerii: cântecul sacru nu
se celebra pentru profani. Ospå¡ul l-a afectat în punctul vital al
func¡iei sale: limba - puterea cuvântului, a logosului. Dåruirea
menestrelului cu pungi, panglici, beteli cu funtå de cåtre cuscrul
mare semnificå prezen¡a unei autoritå¡i din ordinea umanå, dar ¿i

1
încercarea lumii profane de a-l atrage. Prin cântecul såu,
menestrelul reface legåtura cu sacralitatea pierdutå.
Acceptarea zicerii cântecului de cåtre menestrel este urmatå
de sfatul dat de cåtre nunta¿ul frunta¿ despre felul zicerii.
Zi-l, menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o varå;
Azi zi-mi-l stins, încetinel,
La spartul nun¡ii, în cåmarå.
Distinc¡ia dintre focul zicerii de acum o varå, o dezlån¡uire
dionisiacå de energie cu urmåri nefaste, ¿i tonalitatea propuså acum
(stins, încetinel) reprezintå douå etape ale desåvâr¿irii
menestrelului, figurate prin arderi ¿i coacere. Spartul nun¡ii ¿i
cåmara par så denumeascå douå circumstan¡e: timpul ¿i spa¡iul.
Ele semnificå înså mai mult, chiar finalizarea experien¡ei ini¡iatice:
desåvâr¿irea ¿i locul ascuns, miezul fiin¡ei råmas intangibil celorlal¡i.
Zicerea se relevå deci ca o cântare ini¡iaticå såvâr¿itå între Soare
¿i menestrelul-ini¡iat.
Dialogul spore¿te mult farmecul baladei. Atmosfera de basm
este sugeratå ¿i de stilul popular impus de cel ce prezintå faptele
(stil adecvat unui menestrel), de versul cu måsura de 8-9 silabe
(structura vechiului vers popular), de rima încruci¿atå (înlocuitå cu
monorima sau rima împerecheatå când autorul insistå pe nota de
poveste) ¿i de apelul la imperfectul povestirii, al amintirii unor fapte
de mult petrecute.
Undeva, ¥n pat de râu ¿i-n humå unså, împårå¡ea crai
Crypto, inimå ascunså, un sterp ¿i un nåråva¿ care nu voia så
înfloreascå ¿i care era ocårât ¿i bârfit de cei din jur. ¥n alte condi¡ii:
¥n ¡åri de ghea¡å urgisitå,
Pe-acela¿i timp tråia cu el,
Laponå micå, lini¿titå,
Cu piei, pe nume Enigel.
Ducându-¿i renii de la iernat la på¿unat, Enigel popose¿te în
poiana regelui Crypto, care se îndrågoste¿te de ea, o îmbie cu
dulcea¡å ¿i o roagå så råmânå cu el, fårå a se gândi cå ei, de fapt,
apar¡in unor lumi diferite: Crypto - regnul vegetal, Enigel - regnul
uman. Enigel nu poate accepta ideea råmânerii în umbra de care
mult se teme, dar nici pe regele Crypto nu-l poate lua cu ea. Cu
inima friptå, riga Crypto råmâne în lumea lui.
Pe acest fond baladesc î¿i construie¿te Ion Barbu crea¡ia, într-
o lume a simbolurilor.
Riga Crypto tråie¿te în pådure, loc ce desemneazå lumea.
Elementele primordiale, apa ¿i påmântul, se aflå în faza haoticå de
dinaintea crea¡iei: pat de râu ¿i humå unså. Prima treaptå a lumii
este cea vegetalå, reprezentatå de pådure¡i (bure¡i, ghiocei,
topora¿i). Suveranul lumii vegetale este Crai Crypto, inimå
ascunså. Amprenta medievalå (inimå ascunså - de surså
popularå, ca ¿i termenul crai) este în relativå incompatibilitate cu
neologismul Crypto - încifrat, misterios, închis. Acuza¡ia aduså lui

2
Crypto ¿i atributele sale (sterp, nåråva¿, refuzul înfloririi) vin din
perspectiva profanå, a bure¡ilor afla¡i sub nivelul de comunicare al
craiului (din gropi ie¿eau). Pozi¡ia superioarå a rigåi este sugeratå
prin metafora vecinic tron, de rouå parcå. Vråjitoarea mânåtarcå
este påzitoarea locului sacru ¿i a unei taine (imortalitatea) legate de
apa magicå (fântâna tinere¡ii). Ea alcåtuie¿te puterea sacerdotalå
a lumii vegetale, maleficå ¿i degradatå, tot a¿a cum Crypto
reprezintå puterea regalå. Verbele bârfeau ¿i så ocårascå fac
trimitere la nivelul degradat al limbajului, cu forme violente ¿i
agresive. Ghioceii desemneazå primele flori ale primåverii, florile
vestitoare ale reînceperii ciclului vegetal, ale reînvierii. Numele
florilor e contaminat ca o formå, amintind de ghioc, folosit în
practicile magice ale ghicirii, dar påstreazå, prin cochilie, ¿i
sugestia melcului, simbol al increatului la Barbu. Topora¿ii întåresc
prin culoarea lor simbolul sumbru (albul ¿i violetul, în mentalitatea
arhaicå ¿i în gândirea magicå, sunt culori ale mor¡ii) ¿i influen¡a
hipnoticå. Bure¡ii joacå rolul de umanitate pe care este proiectatå
regalitatea lui Crypto: ciupercile sunt simboluri ale vie¡ii regenerate
prin fermenta¡ie. Ghioceii ¿i topora¿ii se înscriu în Roata Venerei:
erosul - tråire în carnal ¿i concret, cunoa¿tere pe cale afectiv-
senzorialå. Crypto duce o via¡å suspendatå, formå intermediarå
condi¡ionatå de locul såu ¿i de umbrå, de råcoare. El este increatul.
Numele Crypto, însemnând cel tåinuit, con¡ine douå sugestii:
apartenen¡a la lumea ciupercilor, a cåror pålårie, prin forma
circularå, ne aminte¿te de cercul primordial ¿i de aceea în mandale
ciupercile apar ca forme celeste ¿i simboluri al longevitå¡ii; apari¡ie
singuraticå, incertå, Crypto este o naturå stagnantå, ca ¿i melcul, un
stadiu de trecere spre altceva. Dacå ar fi înflorit, Crypto ar fi ajuns în
Roata Venerei, ¿i-ar fi pus existen¡a sub zodia timpului, ar fi devenit
muritor.
Numele Enigel, prin sonoritatea sa nordicå, a suscitat douå
interpretåri: trimite la numele râului Ingul, afluent al Bugului (Tudor
Vianu); este nume baladesc germanic Enite, cåruia i s-a adåugat
combina¡ia sonorå gel, semnificând erosul nematerializat în
dorin¡å (Roxana Sorescu).
Lumea laponei este tårâmul råcelii, al apei, elementul
primordial. Cristalizarea o fixeazå într-o formå încremenitå ¿i eternå
ghea¡a, care înlocuie¿te fluiditatea din starea anterioarå. Epitetul
urgisitå dezvåluie fie exilul fiin¡ei umane, fie blestemul ce apaså
asupra unui întreg ¡inut, supus prin înghe¡are unui cataclism
pedepsitor. Atributele laponei sunt ra¡iunea ¿i afectul. Ea realizeazå
o sintezå a fiin¡ei superioare, a¿a cum o deconspirå traseul ei de la
nord (råceala gândului) spre sud (tråirea freneticå). Enigel este în
Roata lui Mercur - intelectul, tråirea lucidå ¿i cunoa¿terea analiticå,
cerebralå. Aceasta se îndreaptå spre soare - Roata
Soarelui/Marelui-nuntirea cu Cosmosul, cu Divinul.
Enigel este, ca ¿i Crypto, o aleaså în lumea ei: ca påstor de
reni este un ini¡iat natural, un påstor de suflete. Renii simbolizeazå

3
prin coarnele lor puterea magicå. Alte atribute, laponå micå
lini¿titå, cu piei, sugereazå ocultarea ini¡iatului, concentrarea
acestuia. ¥n tradi¡iile populare ¿i ezoterice, cel mic ca formå ¿i
exteriorizare se dovede¿te mare ca principiu, ca putere spiritualå.
Lapona Enigel poate fi mesagerul unei lumi condamnate la pieire.
Drumul de la nord spre sud con¡ine o dublå sugestie: o pendulare de
tip transhuman¡å, în consonan¡å cu ritmurile cosmologice ¿i cu via¡a
pastoralå; o expedi¡ie singularå de salvare a elementelor råmase vii
¿i viabile din lumea ei.
Timpul, noul an, ¡ine de calendarul lumii vegetale ¿i
pastorale (primåvara), iar trecerea presupune påråsirea formei
cristalizate ¿i reci a apei, ghea¡a, ¿i intrarea într-o altå formå
eterogenå, amestec al apei ¿i aerului: aer ud. Popasul pare o probå
obligatorie în traseul laponei, hotårât chiar în conturul lumii vegetale
- poiana -, ¿i într-un stadiu incipient, virginal al acesteia - mu¿chiul
crud:
Pe trei covoare de råcoare
Lin adormi, torcând verdea¡å,
Când lângå sân, un rigå spân,
Veni s-o-mbie cu dulcea¡å.
Lumea vegetalå exercitå asupra laponei o ac¡iune magicå.
Ipostaza oniricå a lui Crypto accentueazå ideea de sterilitate: riga
spân este înso¡it de eunucul båtrân, care vegheazå la perpetuarea
stårii de increat. Alåturårile frapante, scoase în eviden¡å de rima
sân/ spân/ båtrân, pun deja în contrast cele douå principii:
principiul feminin, purtåtor de via¡å, ¿i principiul masculin, marcat
de sterilitate.
Din momentul a¿ezårii laponei în poiana rigåi, se insinueazå ¿i
incanta¡ia magicå. Rimele interioare din strofele a noua ¿i a zecea
au justificarea unei ac¡iuni persuasive pe care o exercitå
microuniversul poienii asupra laponei, cufundând-o într-o stare
prielnicå unui alt tip de comunicare. Enigel se aflå în centrul lumii
vegetale (poiana), iar cele trei covoare de råcealå reprezintå trei
trepte ale coborârii în adâncul propriului suflet, într-o stare
superioarå a umanitå¡ii ei, care îi îngåduie vederea lui Crypto.
- Enigel, Enigel,
ºi-am adus dulcea¡å, iacå.
Uite fragi, ¡ie dragi,
Ia-i ¿i toarnå-i în puiacå.

- Rigå spân, de la sân,

Mul¡umesc Dumitale.
Eu må duc så culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
Repetarea numelui laponei ¡ine de incanta¡ia magicå.
Sonoritatea ademene¿te, adoarme. Oferta rigåi - dulcea¡å, fragi -
este interpretatå ca o încercare de a o ademeni pe laponå cu
bunåtatea cea mai de pre¡ a lumii vegetale. Fragii pot fi un fruct al

4
iubirii (în lumea elinå - rodia), pe care Enigel acceptându-i, ar
råmâne în lumea lui Crypto. Refuzul laponei implicå douå op¡iuni
calitative: fragii fragezi exprimå dorin¡a de înfåptuire a actului
culegerii, singurå ¿i nepersuadatå de altcineva; mai la vale
desemneazå hotårârea laponei de a ie¿i din melcul hipnotic trasat
de rigå ¿i continuarea cålåtoriei de la nord la sud. Alitera¡ia
fragii fragezi reprezintå tot o incanta¡ie opuså celei rostite de rigå.
Interjec¡iile iaca, uite ¿i prezen¡a formelor de adresare directå,
dau impresia de galanterie. ¥n contradic¡ie cu aprecierile fåcute la
adresa lui Crypto, atitudinea lui fa¡å de laponå este de o adevåratå
gingå¿ie:
- Enigel, Enigel,
Scade noapte, ies lumine,
Dacå pleci så culegi,
¥ncepi, rogu-te cu mine.

- Te-a¿ culege, rigå blând...

Zorile încep så joace
ªi e¿ti umed ¿i plåpând
Teamå mi-a, te frângi curând,
Laså. - A¿teaptå de te coace.
¥n aceastå a doua chemare, Crypto se oferå pe sine pentru
cules. Or, culesul presupune o pregåtire prealabilå, coacerea,
adicå intrarea în timp, încol¡irea, înflorire, rodirea, exact ce riga
refuza. Momentul ales indicå o cumpånå, zorii: Scade noapte, ies
lumine. ¥n apropierea zorilor, crai Crypto se teme ca un duh råu så
fie surprins de luminå. Avertismentul laponei este foarte clar. Ea se
teme cå el s-ar frânge dacå l-ar culege. Crypto e crud - adicå
necopt - (umed ¿i plåpând), deci pripit ¿i neîn¡elept; zorile ¿i
lumina îi sunt interzise. Coacerea lentå se poate transforma pentru
el în ardere, iar atributele de mai sus îl fac så nu reziste unei
asemenea probe. Enigel nu ¿tie înså de vraja de la fântâna
tinere¡ii, nu bånuie¿te cå propunerea ei - coacerea - îi este
inaccesibilå lui Crypto.
Falsul råspuns al rigåi se converte¿te în ultima chemare
ademenitoare:
-Så må coc, Enigel,
Mult a¿ vrea, dar, vezi, de soare,
Visuri sute, de måcel,
Må despart. E ro¿u, mare,
Pete are fel de fel;
Laså-l, uitå-l, Enigel
¥n somn fraged ¿i råcoare.
Explica¡ia råspunsului såu este neputin¡a. Soarele, prin
atributele sale, pare sursa unei nop¡i sângeroase (ro¿u, mare),
dezvåluite în visuri premonitoare, co¿maruri chiar: visuri sute, de
måcel. Tårâmul såu este desemnat prin somn fraged ¿i råcoare.

5
Somnul ar însemna aici moarte. El aduce pentru laponå uitarea -
altå formå de moarte, de desprindere de lumea solarå.
¥n råspunsul såu, Enigel folose¿te aceea¿i tehnicå a
incanta¡iei magice, întorcând-o asupra lui Crypto:
- Rigå Crypto, rigå Crypto
Ca o lamå de blestem
Vorba-n inimå-ai înfipt-o!
Eu de umbrå mult må tem.

Cå dacå-n iarnå sunt fåcutå

ªi ursul alb mi-e vårul drept,
Din umbra deaså, desfåcutå,
Må-nchin la soarele-n¡elept.
Enigel recunoa¿te for¡a magicå pe care cuvintele rigåi au pus-
o în mi¿care, atingând-o într-un punct esen¡ial - inima. Compara¡ia
Ca o lamå de blestem asociazå douå substantive semnificative:
lama - care taie - ¿i blestemul - care arde parcå. Sugestia
compara¡iei ¿i a verbului ai fript este de duritate, putere de
påtrundere ¿i încårcåturå nefastå. Pare un pact uciga¿. Dar aceste
cuvinte produc trezirea deplinå a laponei ¿i încetarea oricårei
¿ovåieli. Teama de umbrå, ca revers al luminii, se explicå prin
originea sa polarå; de¿i vine din ¡inutul råcelii, lapona se leapådå de
umbrå ¿i alege soarele. Polul se asociazå cu Tradi¡ia primordialå,
depozitul cunoa¿terii, bine påzit ¿i apoi transmis prin mesageri altor
centre spirituale. ¥ntr-un asemenea context, ursul alb, animal
lunar, simbolizeazå casta råzboinicilor, påzitorii. ¥n Psihanalizå ¿i
alchimie, C.G. Jung asociazå ursul cu aspectul primejdios al
incon¿tientului. Numind ursul alb vårul drept, lapona î¿i dezvåluie
descenden¡a din spa¡iul primordial, ca ¿i sensul cålåtoriei ei: acela
de a fi mesagera care asigurå transferul de la tradi¡ia primordialå
(nordicå ¿i hiperboreeanå) polarå la tradi¡ia solarå, fixatå pe axul
råsårit-apus. Aceastå interpretare este întåritå de prezen¡a låmpilor
de ghea¡å ¿i a visului pe care se proiecteazå emblema solarå cu
cromatica aurului ¿i a verdelui: Greu taler scump cu margini
verzi,/De aur...
Lungul discurs explicativ al laponei anuleazå efectele
incanta¡iei magice såvâr¿ite asupra ei de riga Crypto. Logosul o
apårå de uitare; ea î¿i reaminte¿te sie¿i punctul ini¡ial ¿i cel final al
cålåtoriei:
Må-nchin la soarele-n¡elept,
Cå sufletu-i fântânå-n piept
ªi roata albå mi-e ståpânå
Ce zace-n sufletu-i - fântânå.

La soare, roata se måre¿te,

La umbrå, numai carnea cre¿te
ªi somn e carnea, se desumflå
-Dar vânt ¿i umbrå iar o umflå...

6
 Lapona face elogiul lumii solare. Soarele este în¡elepciunea
divinå (soare-n¡elept) prin care sufletul - oglindå a în¡elepciunii se
måre¿te. Enigel exprimå efortul ei de a-¿i depå¿i condi¡ia. Dacå
roata solarå måre¿te sufletul-fântânå, umbra numai carnea
cre¿te. Vântul ¿i umbra umflå carnea ciupercilor, care se
înmul¡esc prin spori, la întuneric. Cu excep¡ia spornicei înmul¡iri
regatul lui Crypto e somn, nonexisten¡å. Lapona proclamå
izomorfismul între microcosmos ¿i macrocosmos: în sufletul-fântânå
zace roata albå. Douå interpretåri sunt posibile:
 fiin¡a umanå, prin suflet, prin con¿tiin¡å, reflectå lumea;
 sufletul uman con¡ine particula divinå, ea se descoperå prin
revela¡ie, prin iluminare (La soare roata se måre¿te) sau råmâne
ascunså, acoperitå de materialitate (dualismul suflet-trup), fiind
sporitå de vânt ¿i umbrå.
Scena finalå a întâlnirii este relatatå prin vocea dinafarå, a
autorului sau a menestrelului:
Frumos vorbi ¿i sub¡irel
Lapona dreaptå, Enigel!
Dar timpul, vezi, nu adåsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus ca un inel.
Soarele, prin imaginea inelului, sugereazå nunta. Apar în
antitezå vorbirea laponei (Frumos vorbi ¿i sub¡irel), fa¡å de vorba
agresivå a lui Crypto dintr-un pasaj anterior. Altå antitezå pune în
contrast lumina iute ¿i partea umbrei moi, marcând despår¡irea
celor douå personaje. Riga Crypto va fi silit de soarele apris inel så
caute aceastå umbrå. Lumea luminii are o ac¡iune distructivå pentru
lumea umbrei. Oglindirea brutalå a soarelui în pielea-i chealå îl
descoperå pe Crypto: Ascunsa-i inimå plesne¿te. Din fåptura
paradisiacå, echivalentå cu increatul, Crypto devine fåpturå
demonicå. Soarele îl impregneazå cu zece vii pece¡i de semn.
Cercul ¿i cifra zece converg în aceea¿i sugestie a desåvâr¿irii. Cercul
este proiec¡ia cosmosului în plan, numårul 10 este simbolul perfect
al crea¡iei complete, dupå gândirea pitagoreicå. Incanta¡ia magicå
rostitå de Enigel ¿i invocarea soarelui î¿i vådesc efectul, scot toatå
substan¡a maleficå precipitatå de blestem sau de vraja de la
fântâna tinere¡ii:
Venin ¿i ro¿u untdelemn
Mustesc din funduri de blestem.
Antiteza finalå eviden¡iazå faptul cå valorile spiritului sunt
fântânå pentru om, numit fiarå båtrânå, dar pahar cu otravå
pentru fåpturile firave, incapabile så suporte tåria ¿i duritatea unor
probe ini¡iatice:
-Ca la nebunul rigå Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a råmas så råtåceascå
Cu altå fa¡å, mai cråiascå:

7
 Cu Laurul-Balaurul
Så toarne-n lume aurul,
Så-l toace, gol la drum så iaså,
Cu måsålari¡a-mireaså,
Så-i ¡ie de împåråteaså.
Sugestia moralizatoare din final este sanc¡ionarea oricårei
încercåri de anulare a cercurilor ce compun fiin¡a. Crypto este
despår¡it de Roata Soarelui prin cercul intermediar al lui Mercur,
reprezentat de lapona Enigel. Aceasta poate alege între Roata
Venerei sau a lui Mercur, dar sensul evolu¡iei o îndreaptå spre Soare.
Nebunia rigåi, ca ¿i råtåcirea lui aratå deturnarea sensului ini¡iatic al
nun¡ii solare, o ini¡iere irositå in realitatea profanå: aurul e turnat în
lume ¿i pierdut. ¥nso¡irea cu Laurul-Balaurul ¿i cu måsålari¡a-
mireaså are o dimensiune eroticå: laurul sau dafinul se folosea ca
afrodisiac, ca elixir de dragoste, iar måsålari¡a, în vråjile ¿i fierturile
din practicile magiei erotice. Crypto este un crai al cåderii,
protagonistul unei ini¡ieri degenerate în nebunie (polul opus al
în¡elepciunii), în sterilitate ve¿nicå, în comer¡ profan ¿i zadarnic cu
metalul sacru, un simbol al Soarelui. I se rezervå o existen¡å de rege
bufon al lumii de jos, în înso¡ire cu împåråteasa buruienilor
otråvitoare. Sågetat de luminå ¿i incapabil de reflectare, Crypto s-a
alterat. Din simbol sacru, aurul devine bogå¡ie malignå, ca acelea
påzite de Balaur-laurul, o plantå veninoaså, cu fructe ¡epoase. Aurul
e coborât în lume. Ascensiunea din final de la condi¡ia de crai la cea
de împårat are sensul inversat, cåci, prin cei doi înso¡itori malefici,
riga Crypto cade în întuneric.
Cumin¡enia dreptei lapone e plåtitå cu durere: -Plângi,
preacuminte Enigel! Ea a trecut cu bine dificila probå a ispitei, a¿a
cum respinsese în circuitul echilibrat determinismul individual al
cerebralitå¡ii uscate (iarna na¿terii ei). Lapona e o figura¡ie a
naturii umane cerebrale, dar råceala intelectului exileazå
umanitatea în fragile orgolii neroditoare, în infirmitate sufleteascå.
De aceea ea se îndreaptå spre soare - umanul îndumnezeit, omul ca
o oglindå a divinului.
Balada începe ¿i se sfâr¿e¿te cu Crypto, deznodåmântul
acestui personaj simbolic marcând respingerea tenta¡iei
preexistente, latente a sufletului, dupå Intâlnirea cu ea ¿i
decriptarea ei. Trebuie så ac¡ioneze liber discernåmântul iluminat de
soarele con¿tiin¡ei pentru dobândirea unei identitå¡i superioare.