Tema si structura compozitionala

Tema romanului este iubirea incompatibila.Povestea nefericita traita de cuplul de indragostiti Allan si Maitreyi,in decor exotic,aminteste de Romeo si Julieta sau de Tristan si Isolda,incat se poate spune ca prin acest roman Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanitatii. Romanul impune,dincolo de aceasta tema principala,o multitudine de alte teme.Dintre acestea,cea care a adus interesul maxim in epoca a fost prezentarea lumii exotice a Indiei.Din acest punct de vedere,dragostea dintre Allan si Maitreyi poate fi pusa si pe seama unui destin tragic,al unei incompatibilitati date de diferenta de cultura,de civilizatie.De aici si framantarea accentuata a personajului-narator,care,pentru dragoste,ar trebui sa treaca bariere dure,una dintre ele fiind tocmai tipul diferit de sensibilitate al sufletului indian.Astfel,armonia cu natura,ilustrata cel mai puternic de momentul in care Maitreyi ii povesteste despre logodna sa cu un copac i se pare europeanului absurda. Titlul cartii coincide cu numele personajului principal feminin-Maitreyiconsiderata de critica literara cel mai exotic personaj feminin din literatura romana, ,,femeie si mit,in acelasi timp, ,,simbol al sacrificiului in iubire (Pompiliu Constantinescu). Romanul este structurat in cinsprezece capitole,iar intamplarile sunt relatate la persoana I,din perspctiva personajului-narator,europeanul Allan.In roman exista ,,trei niveluri ale scriiturii: 1.jurnalul intim al personajului care traieste o intamplare miraculoasa,transformata intr-o tragedie plina de sensuri;acesta inregistreaza experienta chiar in momentul manifestarii ei; 2.insemnarile ulterioare ale diaristului care infirma sau completeaza primele impresii; 3.confesiunea naratorului pe masura ce naratiunea se scrie dupa ce experienta s-a incheiat.Tehnica nu este deloc complicata si avantajul ei este

acela ca diminueaza sentimentul fictiunii si sporeste iluzia autenticitatii faptelor.Cititorul traieste astfel cu impresia ca autorul nu face decat sa-si transcrie propria biografie. Noutatea constructiei discursului narativ consta in dubla perspectiva temporala pe care naratorul-personaj o are asupra evenimentelor:contemporara si ulterioara.Personajul-narator nu evoca pur si simplu intamplarile,rememorandu-le,ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent,dar si la felul in care percepuse respectivele evenimente in momentul in care le traise,consultand in acest scop jurnalul acelei perioade.Asemenea notatii,care confera autenticitate,sunt frecvente in roman:Eu scriam in odaia mea.Am avut o sufocare penibila de gelozie,de care mi-e rusine(Nota.De fapt,nu eram prea indragostit atunci.Totusi eram gelos pe oricine o facea sa rada pe Maitreyi.)(capitolul VI). Pe masura ce scrie romanul,viziunea lu Allan asupra intamplarilor se modifica.Neconcordanta dintre istoria propiu-zisa,relatata in jurnal,si rememorarea acesteia,in romanul pe care Allan il scrie,relativizeaza evenimentele si le confera caracter subiectiv.Din aceasta perspectiva,Maitreyi poate fi considerat si romanul scrierii unui roman. Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea confesiunii si atitudinea personajului-narator,prin sinceritatea povestirii,luciditatea analizei,autenticitatea faptului ,,trait,consemnat ,,in insemnarile mele din acel an,dar si prin misterul femeii iubite,Maitreyi:,,Am sovait atat in fata acestui caiet,pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi.In insemnarile mele din acel an n-am gasit nimic.Numele ei apare acolo mult mai tarziu,dupa ce am iesit din sanatoriu si a trebuit sa ma mut in casa inginerului Narendra Sen,in cartierul Bhowanipore.Dar aceasta s-a intamplat in 1929,iar eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni inainte.Si daca sufar oarecum incepand aceasta povestire,e tocmai ca nu stiu cum sa evoc figura ei de-atunci si nu pot retrai aievea mirarea mea,nesiguranta si tulburarea celor dintai intalniri.