Cel mai bine realizat este Dinu Paturica pe care G.

Calinescu 1-a caracterizat d rept un Julien Sorel valah ", Aspectele negative ale profilului sau moral pot fi regasite, dupa cum s-a aratat , in Prologul" romanului: Ciocoiul este totdeauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lac om, brutal pana la barbarie si dotat cu o ambitiune nemarginita..." Trasaturile portretistice ale lui Dinu Paturica sunt conturate inca de la incepu tul romanului; astfel, portretul fizic sugereaza, fara putinta vreunei erori, as pecte caracterologice negative: ...un june de 22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri plini de v iclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si ma ndria grosolana" . In textul selectat aici, pot fi descoperite trei dintre insusirile acestui perso naj atat de complex: Viclenia ii dicteaza lui Paturica atitudinea servila din scena intalnirii cu v iitorul lui stapan; de buna seama, vocea lanceda ce inspira compatimire", vestime ntatia modesta ca si vorbele mestesugite ( Sa traiti intru multi si fericiti ani! Sunt Dinu Paturica, nemernicul fiu al prea umilitei voastre slugi treti-logofat Ghinea Paturica, fostul odinioara vataf de curte al inaltimii voastre ") au daru l sa-i deschida calea spre pamantul fagaduintei". I-ar fi fost greu postelnicului sa intrevada, in acest tanar smerit, pe omul lip sit de inima care, inainte de a sosi in Capitala stia, si inca foarte bine, sa to rtureze pe tarani" ca sa le ia ultimul ban din casa. Viclenia va fi magistral reliefata in prima scena a intalnirii cu chera Duduca; fiecare dintre cei doi ipocriti canta" aria vicleniei", pana cand femeia intuieste, in umilinta disimulata a lui Dinu, intunecoasele intentiuni si aspirari ce-i ro deau inima ". Existenta cotidiana a lui Paturica in casa postelnicului se desfasoara sub sem nul ipocriziei: toate atentiile fata de stapanul sau (pe care, in fiecare dimineata, il freca pe picioare, il ajuta sa se i mbrace, ii da de spalat, ii aducea dulceata, cafea si ciubuc"), masurile" pe care le ia ca vataf si stradania de a invata, ascund adevarata tinta a personajului: s a manance starea postelnicului". Se contureaza astfel o alta trasatura a lui Paturica: ambitia de a parveni, intr u realizarea careia pune o tenacitate si o energie care ar fi fost menite sa tri umfe, daca intentia moralizatoare a autorului nu i-ar fi rezervat sfarsitul cunos cut. In numele acestei ambitii, ciocoiul fura din banii lui Tuzluc, ia mita de la are ndasii mosiilor (care se jura sa scoata acei bani indoiti din pielea bietilor sat eni") si cumpara apoi, la mezat, averea celui care-1 ajutase, lasandu-1 pe drumu ri. Mandria grosiera a ciocoiului merge pana acolo, incat nu-si mai recunoaste propr iul tata; sluga el insusi, Paturica este lipsit de cea mai mica urma de omenie f ata de cei nevoiasi, punandu-1 pe Neagu Rupe-Piele sa-i supuna la cazne, ori sa comita chiar si crime. Sfarsitul lui Paturica, in ocna parasita, este simbolic: trupul lui va fi redat lumii tenebrelor din care i se plamadise, candva, sufletul. Dinu Paturica reprezinta tipul arivistului. Pe buna dreptate, Eugen Lovinescu il considera drept rod al unei intuitii estetice notabile, personajul devenind cap de serie pentru sirul de arivisti celebri din romanele de mai tarziu: Tanase Sca tiu ( Viata la tara" si Tanase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu), Lica Trubadurul ( Con cert din muzica de Bach" de Hortensia Papadat-Bengescu), Stanica Ratiu ( Enigma Ot iliei" de G. Calinescu), Iancu Urmatecu ( Sfarsit de veac in Bucuresti" de Ion Mar in Sadoveanu). Cu toate minusurile inerente fiecarui inceput, romanul Ciocoii vechi si noi..." ramane valoros prin constructia personajelor, prin zugravirea veridica a Capital ei din acel timp si prin felul in care autorul dezvolta tema balzaciana a setei de inavutire. In ciuda numeroaselor elemente romantice, a retorismului scriitorului si a scopu lui moralizator, ..Ciocoii..." marcheaza inceputurile realismului, autorul fixan

d o metoda literara pentru intreaga dezvoltare ulterioara a realismului" (Tudor V ianu).