Grup Scolar Industrial Aurel Rainu Fieni

Studiu de caz

- Intre istorie si mit-

2011-2012

Fisa studiului de caz

Tema: Romanitate si dacitate Titlu: Intre istorie si mit

Componenta grupei: Mocanu Bianca Purdoiu Ilona Oprea Magdalena Spataru Ioana

Cuprins

I. Introducere II. Argumente susinnd originea latin sau dacic a poporului romn a) Mitul fondator: Baba Dacia Baba Dochia b) Dochia i Traian c) Date istorice - romanizarea Daciei d) Romanitatea romnilor e) Formarea limbii romne f) Caracteristici ale dacilor g) Continuitatea dacilor dup cucerirea roman h) Sinteza spiritual: cretinismul la dacoromani i) Vestigii arhitecturale dacice i romanice pe teritoriul Romniei III. Bibliografie

Introducere
Una dintre cele mai dezbtute probleme din istoriografia romneasc, problem care de fapt indic nsui drumul parcurs de aceasta, este problema originilor. Situaia ne apare fireasc pentru un popor cu

o veche, dar, n acelai timp, enigmatic atestare, cu o limb care se revendic de la Roma, dar cu relativ trzii organizri statale. Cronicarii moldoveni Grigore Ureche i Miron Costin vorbesc despre originile noastre romane, negnd existena elementului dac. De altfel, Miron Costin redacteaz prima istorie care arat originile pur romane ale poporului su, De neamul moldovenilor, linie continuat de Dimitrie Cantemir, apoi de coala Ardelean, cel mai de seam reprezentant al ei n acest domeniu fiind Petru Maior. De altfel, o sumar anchet asupra mrturiilor europene din sec. XV-XVIII relative la originea romnilor, relev ideea descendenei romnilor din coloniile romane aduse de Traian n Dacia. Teoriile savanilor romni ai colii Ardelene (Samuil Micu-Klein, Petru Maior, Gheorghe incai) care pledau pentru originea pur roman a romnilor, au fost preluate de partizanii teoriei imigraioniste (Fr. J. Sulzer, J. Chr. von Engel, R. Roessler), ce acceptau ad litteram mrturiile lui Julian Apostatul (Caesares 327) i Eutropius (Breviarium, VIII, 6, 2) dup care Traian ar fi nimicit poporul geilor, respectiv Dacia ar fi rmas lipsit de brbai ca urmare a ndelungatelor rzboaie contra lui Traian, apreciate ulterior ca fiind doar formule retorice, neconfirmate de inscripiile care folosesc termeni normali pentru definirea unei victorii, respectiv nfrngeri militare - vicit, triumphavit, superavit. Odat cu evoluia societii romneti, n a doua jumtate a secolului XIX, ideea persistenei elementului dacic, ca o component fondatoare a poporului romn, capt o nou dimensiune. Tonul este dat chiar de un om politic, Ion C. Brtianu, i este continuat cu mare avnt de ctre Hadeu, care devine susintorul cel mai fervent al continuitii dace, cu argumente lingvistice, ntr-un moment n care curentul latinist era primordial, i de Cezar Bolliac n sensul cutrii de vestigii materiale dacice. n intervalul 1870-1880, se produce o reevaluare a problemei originilor poporului romn, care din romane pure, ulterior romane amestecate, devin acum daco-

romane. Dac Grigore Tocilescu i Dimitrie Onciul pledeaz pentru o pondere limitat a elementului dacic n aceast sintez, A. D. Xenopol aduce argumente de ordin toponimic i antroponimic n favoarea prezenei elementului autohton. n concluzie: Suntem daci? Suntem romani? Vom afla acest lucru analiznd argumentele lingvistice, etimologice istorice, dar i literatura romn care conine diferite referiri la originea poporului.

Mituri fondatoare
Urme ale motenirii dacice se pot bnui i n diverse producii de literatur popular. De pild n

descntece, cimilituri sau unele colinde. Arhaicele rituri de construcie, documentate n neoliticul de pe teritoriul Romniei, au trebuit s strbat veacurile de cultur spiritual dacic pentru ca s ajung la noi sub forma legendei Meterului Manole, povestea zidarului de mnstire care i zidete soia ca s opreasc surparea cldirii, indicnd concepia noastr despre creaie, care e rod al suferinei, definit ca mitul estetic. Sunt patru mituri, nutrite din ce n ce mai mult de mediile literare, tinznd a deveni pilonii unei tradiii autohtone. Unul din aceste mituri este si cel al Meterului Manole, de care am amintit mai sus. ns, ntiul mit, Traian i Dochia, simbolizeaz constituirea nsi a poporului romn. Mitul ancestral al ntemeierii statului dac ne duce n perioada matriarhal i este legat de un personaj feminin. Numele acestui personaj a fost Dacia, devenit Dochia. Baba Dochia (Dacia) a fost o realitate uman n perioada matriarhatului. Etimologic, cuvntul baba este strvechi traco-dac. Are ambele genuri, masculin i feminin: Baba Novac (Ion Georgescu, Baba Novac) i Baba Dochia. n Basarabia se ntlnete Baba Marta" n care s-a recunoscut numirea lunii martie. n Muntenia, Oltenia si Ardeal sunt 9 babe (1-9 martie), pe cnd n Moldova i Basarabia sunt dousprezece babe. Zilele se numesc zilele babelor". G. Calinescu considera c ntiul mit", simboliznd constituirea nsi a poporului romn" este mitul Traian i Dochia.Chiar dac o fiic a lui Decebal ar fi purtat numele de Dochia, mitul Baba Dochia este mult mai vechi i poate fi pus n legatur cu numele matriarhal al Dacilor. Dochia este o pronunie traco-dacic a numelui Dacia, aa cum Troian este forma antroponimului Traian, n limba rustic. Ptolomeu, pe la mijlocul secolului II, d.H., n lucrarea sa ndreptar geografic, nregistreaz ntre oraele din Dacia, Dochidava, cetatea Dochiei (nu a Dachiei!). n indice se specifica Decidava, localitate n Dacia de miaznoapte. Una din variante denumita-Traian si Dochia, povesteste ca Dochia ar fi fost fiica regelui dac

Decebal, de care s-a indragostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmarita fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlau, impreuna cu oile sale. Ea este ajutata sa se ascunda de urmaritor, de Maica Domnului, care o transforma impreuna cu turma sa in stanci.

ntre Piatra Detunat -al Sahastrului Picior, Vezi o stnc ce-au fost fat De un mare domnitor. Acolo de rea furtun E lacaul cel cumplit, Unde vulturul rsun Al su cntec amorit. Acea doamn e Dochie, Zece oi, a ei popor, Ea domneaz-n vizunie Preste turme i pstori. La frumusete si la minte Nici o giun-i samana, Vrednic de-a ei printe; De Decebal, ea era. Dar cnd Dacia-au mpilat-o Fiul Romei cel mrit, Pre cel care-ar fi scapat-o, De-a iubi a giuruit. Traian vede ast zn; Desi e nvingtor, Frumusetei ei se-nchin, Se subgiug de amor. mpratu-n van cat Pe Dochia-mblnzi; Vznd patria ferecat, Ea se-ndeamn a fugi.

Prin a codrului potic Ea ascunde al ei trai, Acea doamn tineric Turma paste peste plai. A ei hain aurit O preface n siag, Tronu-i iarba nverzit, Schiptru-i este un toiag. Traian vine-n ast tar, Si de-a birui deprins Spre Dochia cea fugar Acum mna a ntins. Atunci ea, cu grai ferbinte, Zamolxis, o, zeu, striga, Te giur pe al meu printe, Astzi rog nu m lsa! Cnd ntinde a sa mn Ca s-o strng-n brat Traian, De-al ei zeu scutita zn Se preface-n bolovan. El petroasa ei icoan Nu-nceteaz a iubi; Pre ea pune-a sa coroan, Nici se poate desprti. Acea piatr chiar vioaie De-aburi copere-a ei sin, Din a ei plns naste ploaie, Tunet din al ei suspin. O ursit-o privegheaz, si Dochia deseori Preste nouri lumineaz Ca o stea pentru pastori

Gheorg he Asachi

Mocanu Bianca-Maria Cls: a XI-a B

Romanizarea Daciei
Romanizarea reprezinta un proces istoric complex in urma caruia civilizatia romana patrunde in toate deomeniile vietii unei provincii si duce la inlocuirea limbii populatiei autohtone supuse cu limba latina. Acest proces are loc in urma ocuparii (integrale sau partiale) a teritoriului locuit de un popor antic si incadrarii lui in statul roman pe o perioada a mai multor generatii. Ca urmare a romanizarii in evul mediu timpuriu s-au format popoarele europene: portughez, spaniol, francez, italian, roman. Cucerirea Daciei a fost pregatita de o serie de masuri cu caracter militar si administrativ care a facut posibila transformarea acesteia in provincie romana. Procesul de romanizare a avut loc in trei etape:

Prima fiind cea preliminara in anul 102 cand Dacia pierdea Banatul, Oltenia si o parte din Muntenia. A doua faza este romanizarea propriu-zisa care s-a facut masiv.La 11 august 106 Dacia este proclamata provincie romana cu capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa . Romanizarea are loc nu numai in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 46 d Hr. A treia etapa este dupa 271, dupa retragerea aureliana. Pe teritoriul Daciei a ramas o populatie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunare sau retras doar armata si administratia.

Romanitatea romnilor Continuitatea geto-dacilor dup cucerirea Daciei de ctre romani este factorul determinant n declanarea procesului de mbinare a elementului autohton colonizat cu cel roman colonizator. Unii istorici considerau c geto-dacii au fost exterminai n timpul rzboaielor daco-romane. Alii minimalizau rolul colonizrii i civilizaiei romane n formarea poporului romn. Istoricii i arheologii romni i strini au adus pn acum suficiente argumente pentru a demonstra c i dup rzboaiele daco-romane populaia autohton dac a rmas elementul etnic majoritar din provincie. Pe

ntreg spaiul Daciei romane elementele specifice ale culturii sale materiale (ceramic lucrat de mn, ritul funerar al icineraiei . a.) se prezint alturi de cele romane n circa 100 de aezri i necropole din secolele II-III d. Chr. Supravieuirea toponimilor, i hidronimilor autohtone ne demonstreaz de asemenea continuitatea geto-dacilor (ruri - Donaris-Danubius, Alutus, Maris, Crina, Sargetia, Pyrethos . a.; localiti -Drobeta (Turnu Severin), Dierna (Orova), Sarmizegetusa, Napoca (Cluj), etc.) Numele dacice date de romani unor colonii denot c acolo locuiau numeroi daci. Pe teritoriul Daciei au fost descoperite puine inscripii cu numele dacilor. Acest fapt i gsete lmurirea, c populaia dacic de rnd locuia n aezri rurale i nu avea nici posibilitatea, nici deprinderea de a pune inscripii funerare. Acei daci care ajungeau la o situate social i economic superioar nu erau interesai s aminteasc vechea lor origine. Dar i n aceste cazuri numele dacic era uneori pstrat sub form de porecl, sau era indicat numele prinilor, care artau la originea dac a persoanei respective. Este semnificativ faptul c dacii din ultima scen de pe Columna lui Traian sunt prezentai mnndu-i vitele i ntorcnduse la vetrele lor. i n acest caz Columna a atestat o realitate incontestabil. Continuitatea geto-

dacilor n spaiul locuit de ei i dup anul 106 a servit

drept baz pentru sinteza daco-roman. Dup cucerirea roman a spaiului geto-dacilor, noile autoriti iau msuri urgente n vederea integrrii ct mai profunde n Imperiu a acestui teritoriu bogat i de mare importan strategic. Calea cea mai bun pentru stabilirea unei viei statornice n acest spaiu era romanizarea geto-dacilor, adic nsuirea de ctre ei a limbii latine i a modului de via roman. Romanizarea a decurs mai intens n localiti urbane i mai lent n cele rurale. Dup cucerirea roman a spaiului geto-dacilor, noile autoriti iau msuri urgente n vederea integrrii ct mai profunde n Imperiu a acestui teritoriu bogat i de mare importan strategic.Calea cea mai bun pentru stabilirea unei viei statornice n acest spaiu era romanizarea geto-

dacilor, adic nsuirea de ctre ei a limbii latine i a modului de via roman. Romanizarea a decurs mai intens n localiti urbane i mai lent n cele rurale. In cele din urm, dacii liberi au preluat treptat limba i cultura mai nalt a populaiei romanizate din fosta Dacie Traian. Contactul teritoriului de la nord de Dunre cu Imperiul Roman a dus la romanizarea lui treptat (cu etapele de pn la instaurarea stpnirii romane, din perioada stpnirii romane i de dup retragerea aurelian), avnd drept rezultat formarea poporului romn i a limbii romne.

Spataru Ioana a XI-a B Cls:

Vestigii arhitecturale dacice i romanice pe teritoriul Romniei

In perioada 106 d.C. - 275 d.C. Dacia a fost sub stapnire romana. In aceasta perioada, prin cucerirea Daciei, Imperiul Roman s-a refacut financiar si si-a intins granitele mult spre miazanoapte. Cuceritorii romani au stiut ca dacii pot fi o aparare foarte eficienta impotriva dusmanilor Imperiului Roman, deoarece erau recunoscuti ca fiind de o vitejie fara egal. Geograful Ptolemeu afirma ca hotarele Daciei Traiane se intindeau la apus pna la Tisa, la miazanoapte pana la muntii Carpati, la rasarit pana la rul Hierasos (identificat de unii cu Siretul, de altii cu Prutul), iar la miazazi pana la Dunarea. n anii urmatori razboaielor daco-romane, si in Muntenia si in Moldova au existat permanent legiuni romane si asezari dacoromane. Procesul de sinteza si conlocuire a fost att de intens deoarece dacii insisi erau urmasi ai tracilor, precum foarte posibil erau si

romanii. Astfel, este mai mult dect probabil ca geneza poporului romn are un caracter de altoire etnica a doua popoare congenere, rezultatul ei fiind cel mai latin dintre popoarele urmase ale latinilor si cea mai latina dintre limbile romanice. Insusi numele romnilor vine de la romani, cum poate foarte bine sa vina de la ROHMANI, poporul stravechi, ancestral din care insisi romanii sunt descendenti. Marele istoric romn Constantin C. Giurescu afirma: "Suntem singurii dintre popoarele romanice - abstractie facnd fragmentul etnic neinsemnat al romansilor - care pastram numele stapnitorilor". Acest fapt nu se explica mai convingator dect prin romanitatea etnica intrinseca a dacilor, popor congener cu latinii. Limba dacoromana este latina vulgara, limba care a continuat sa fie folosita pe pamntul Daciei si dupa ce romanii si-au retras armatele, tocmai pentru ca ea continea elementele lingvistice stravechi comune celor doua idiomuri. Toti scriitorii antici sunt de acord ca dacii erau un popor extraordinar de numeros, astfel inct teza exterminarii este absurda. Dacii si romanii au coabitat si s-au amestecat nu numai in perioada de ocupatie romana a Daciei, ci acest amestec a fost mai mult un aliaj extraordinar a doua popoare ce aveau o radacina straveche comuna. Faptul ca latina vulgara s-a vorbit nu numai de catre colonistii romani aflati mai mult in orase, ci chiar in satele Daciei Traiane, unde populatia era predominant alcatuita din taranii daci, dovedeste faptul ca nu era o limba importata, ci una care se potrivea perfect cu fondul lingvistic dac. In perioada traiana, Dacia a fost o singura provincie. Mai trziu, pe vremea imparatului Hadrianus (119-120 d.C.) ea a fost impartita in doua: Dacia Superior si Dacia Inferior, adica partea de miazanoapte (nord) si parte de miazazi (sud). Intre 158-159 d.C., cnd domnea imparatul Antoninus Pius, Dacia s-a impartit in trei: DACIA POROLISSENSIS, DACIA APULENSIS si DACIA MALVENSIS. Prima cuprindea partea de vest a Ardealului, cu Tara Crisului si Muntii Apuseni si avea capitala la Porolissum (azi, Moigrad). Dacia Apulensis avea resedinta la Apulum (Alba-Iulia) si cuprindea restul Ardealului si Banatul, iar Dacia Malvensis cuprindea Oltenia, Muntenia si sudul Moldovei. Dacia a fost permanent o provincie aflata sub supravegherea directa a imparatului, era deci o provincie imperiala. Ea era condusa de un trimis imperial numit Legatus Augustin pre praetore. El era ajutat de trei administratori financiari, numiti "procuratores", care strngeau darile si repartizau cheltuielile. Marile impozite pe care le-am platit dacii demonstreaza bogatia tarii, iar marele numar de soldati daci daruiti Romei dovedeste capacitatea militara de exceptie a Daciei. Organul superior era Legatus Augusti, dar local exista un Concilium Provinciarum Daciarum trium, un fel de mic parlament. Resedinta lui Legatus

Augusti era in fosta capitala a Daciei, in Sarmizegetusa, iar dupa anul 118 d.C. s-a mutat la Apulum. Tot la Sarmizegetusa se afla si "preotul incoronat al celor trei Dacii si care slujea la altarul imparatului Sacerdos arae Augusti Coronatus Daciarum III", dat fiind ca imparatul roman isi luase si titlul sacru, divin. Preotii care oficiau cultul imparatului aveau la Sarmizegetusa un templu, Aedes Augustalium, foarte impunator. Pentru cucerirea Daciei, Imperiul Roman a utilizat o armata impresionanta. Izvoarele istorice si inscriptiile vorbesc despre 9 legiuni a cte 6000 de soldati, 10 detasamente de cavalerie, 35 de cohorte (detasamente de infanterie) la care se adauga cohortele pretoriene care l-au insotit pe imparat si trupele neregulate si marinarii de pe Dunare. La razboiul impotriva Daciei au participat peste 100.000 de soldati romani. Coloniile erau urmatoarele asezari: Sarmizegetusa (sau Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa), Apulum (Alba-Iulia); Napoca (Cluj); Drobeta (Turnu-Severin); Dierna (lnga Orsova); Potovisa sau Potaissa (Turda); Romula (Rosca); Aquae (Calan).

Municipiile cele mai cunoscute au fost: Porolissum (Moigrad), Tibiscum (Jipa, lnga Caransebes) si Ampelum (Zlatna, in Mtii Apuseni). Dinu C. Giurescu afirma ca mai exista alte 91 de localitati, datnd din epoca Daciei Traiane al caror statut administrativ este insuficient cunoscut astazi. Aceste localitati siau reluat in prima jumatate a sec.XX si numele roman. Municipiile erau orase cu mai putine drepturi dect coloniile, care erau alcatuite din cetateni romani cu drepturi depline, care puteau deci alege la Roma pe inaltii demnitari si puteau fi alesi la rndul lor. Intre municipii, unele aveau mai multe drepturi iar altele mai putine, existnd insa posibilitatea evolutiei, in sensul ca unele municipii puteau fi ridicate la rangul de colonii, iar unele sate (vici sau pagi) puteau fi facute municipii. Romanii pastrau astfel o puternica emulatie intre colectivitati. Coloniile si municipiile erau conduse de un consiliu, numit ardo decurionum, alcatuite din 20 de consilieri sau decurioni. Dintre acestia se alegeau fie doi (in colonii), fie patru (in municipii) cu atributii

similare primarilor si ajutorilor de primari de astazi. Ei aveau si atributii judecatoresti, fiind numiti quattorviri jure dicundo, condusi de unul dintre ei, numit primus. Quattorvirii erau alesi pe o perioada de un an iar dumvirii pe o perioada de 5 ani. In afara de cei mentionati anterior, administratia oraselor - colonii sau municipii - mai cuprindeau si pe edili, care se ocupau de estetica urbana si pe questori, care corespundeau casierilor. Orasele mai aveau de asemenea cte o persoana importanta, care putea sa le sprijine sau sa le apere, dupa cum era cazul, la fixarea impozitelor sau a unor prestatii extraordinare. Aparatorii se numeau patroni sau defensori. Unul dintre patronii Sarmizegetusei era chiar guvernatorul provinciei, trimisul imparatului, proconsului Tiberius Fronto. Ptolemeu, prelund si izvoare anterioare, noteaza in harta sa un numar de 44 de orase in Dacia. S-au descoperit cele mai multe dintre ele, chiar unele despre care se credea ca au disparut, cum ar fi Comidava si Puroboridava, orase dacice propriu-zise. Piroboridava, despre care s-a crezut ca ar fi disparut dupa caderea regatului dac, o gasim, intr-un papirus descoperit recent, mentionata ca existnd inca din sec.II d.H. deoarece romanii au trimis acolo in garnizoana un detasament din Cohors I Hispanorum Veterana, al carui lagar era la Drajna de Sus. Intr-o inscriptie din sec.III, gasita la Novae (pe teritoriul actualei Bulgarii) este amintit una nume Aurelius Victor Perburidavensis, adica Piroboridava. Satele, din multiunea carora astazi cunoastem numele ctorva zeci. Imensa lor majoritate este insa atestata arheologic. Numai pna la cel de-al doilea razboi mondial se descopera in judetul Alba vestigiile a 30 de sate din epoca romana; in jud. Mehedinti vestigiile altor 57, in Caras-Severin - 40, in Dolj - 48, in Cluj - 68. Numarul acestor asezari sporeste insa cu fiecare an, pe masura extinderii santierelor arheologice pe teritoriul Romniei. Coexistenta daco-romana. Dacia a ramas sub stapnirea romana mai putin de 170 de ani (106-275 d.H.). Caracterul romanic al provinciei Dacia nu se explica prin durata, destul de scurta de altfel, ci mai ales prin conjugarea foarte eficienta a doua popoare ce aveau stramosi comuni si a doua limbi inrudite. Aceasta ar fi o explicatie ce ar tine cont de preistorie. Zorii civilizatiei Departe de a fi considerati niste salbatici, primul secol crestin i-a gasit pe daci intr-un avansat stadiu de civilizatie si progres. Nu numai trasaturile lingvistice ii separau pe geto-daci de ceilalti traci, ci si o credinta puternica in nemurire. Taramurile bogate in resurse pe care au ales sa isi aseze cetatile le-au oferit dacilor vigoare economica si le-au sustinut puterea militara. Ceea ce a uimit arheologii si istoricii care au studiat aceste situri

este varietatea obiectelor din ceramica sau fier gasite. Exceptand zonele civilizatiilor romane si elene, nicaieri in Europa nu au fost gasite un numar atat de mare de obiecte din fier cu functionalitati diferite. Arhitectura autohtona a fost imbogatita cu elemente de arhitectura greceasca si romana, adaptate la resursele de materiale locale si la gusturile estetice ale dacilor. Nu doar elementele de arhitectura si buna organizare militara vin sa sustina ideea ca avem de-a face cu o civilizatie in plin avant, ci si preocuparile pentru medicina, botanica farmaceutica si calculele astronomice folosite in arhitectura. Complexitatea si marimea constructiilor, elementele si tehnicile de inspiratie elenistica plaseaza civilizatia daca cu mult deasupra populatiilor barbare care populau continentul in acea epoca. Strategia militara in arhitectura Cetatile create intre secolul I i.Hr. si secolul I d.Hr. aveau scopul de a fi stavila impotriva cuceririi romane. Situatia militara incerta si luptele de cucerire ce se duceau intre neamuri, i-au motivate pe dacii prevazatori sa isi ridice puternice ziduri de aparare, adevarate fortarete, ceea ce l-a facut pe un istoric roman sa scrie despre dacii care isi inconjurau muntele cu ziduri. Asezarea cetatilor in locuri greu accesibile si lucrarile de fortificatie urmareau mentinerea sub control a cailor de acces catre aceste bastioane si ingreunarea planurilor de cucerire ale inamicilor. Prima capitala a fost stabilita la Costesti Cetatuie si mutata dupa moartea lui Burebista, de catre Deceneu la Sarmisegetuza Regie, construita pe muntele sfant al dacilor, Kogaionon.

Obligat de catre Traian sa demoleze o parte din fortificatii, dupa pierderea razboiului din 101-102, Decebal le-a refacut si le-a intarit din nou in anii 103-104. Urmatorul razboi pierdut de catre daci, in 105-106 a dus la incendierea si demolarea tuturor cetatilor, cu exceptia Sarmisegetuzei. Garnizoana romana lasata aici va reface fortificatiile si le va extinde, ramanand aici de-a lungul domniei lui Traian. Amenajarile gospodaresti cu ateliere, cuptoarele, conductele de apa din tuburi de lut ars si obiectele casnice din ceramica sau metal sunt deopotriva indicatori ai gradului avansat de civilizatie ai populatiei bastinase. Sarmisegetuza Regia Cetatea de la Sarmisegetuza Regia, una dintre cele mai dezvoltate si mai bine aparate constituia un important centru economic, politic si religios, beneficiind de un sistem de aparare

unic in arhitectura europeana. Zidurile erau construite dupa tehnica murus dacicus, o varianta autohtona a zidului elenistic. Cetatea era impartita in doua: zona cu locuinte si zona unde se oficiau ritualurile sacre, incluzand aici si locuintele celor care oficiau serviciul religios. Legatura dintre spiritul razboinic si cel religios era foarte puternica, in zona sacra fiind construite zece sanctuare si un altar de sacrificiu, iar arhitectura predominanta fiind cea militara si cea religioasa. Altarele au fost distruse odata cu caderea cetatii, insa se stie despre ele ca erau acoperite si ca anumite zone erau interzise laicilor. Odata daramate, au fost reciclate, devenind materiale de constructie pentru lucrarile de largire ale cetatii. Dacii manifestau o preferinta pentru ornamentatia in piatra, faza clasica a civilizatiei dacice fiind marcata de decoratiunile cu motive militare. Traditia era foarte importanta, insa stramosii nostri nu s-au ferit sa inoveze, construind conducte de lut ars pentru circularea apei si un canal de calcar cu doua ramuri pentru drenarea teraselor.

Luncani Piatra Rosie Cetatea a fost ridicata pe o stanca de calcar, aflata la vest de Sarmisegetuza. Tehnica de constructie a fost, de asemenea, murus dacicus, constructiei initiale urmandu-i diverse lucrari de marire si consolidare, care prevedeau si un adapost pentru garnizoana permanenta. Nici de aici nu lipsesc constructiile etajate destinate locuirii, turnurile si un lacas de cult. Costesti Blidaru Locul unde urma sa se construiasca cetatea Blidaru a fost ales cu foarte mare atentie, accesul catre cetate trebuind sa fie greu accesibil. Din mai multa precautie au fost construite 17 turnuri de observatie, transformand astfel cetatea Blidaru in cea mai puternica din zona.

Se pare ca in anii 103-104 zidul de vest a fost daramat si largit prin unirea cu alte ziduri de un turn izolat, noua modificare servind la amenajarea unor incaperi pentru provizii, ale caror platforme erau folosite pentru masinile de razboi. Costesti Cetatuie Cea mai veche fortificatie, construita pe varful dealului cu acelasi nume, a revelat in urma studiilor arheologice la fata locului, o foarte buna organizare militara. Drumul pana la aceasta cetate se ingusteaza pe masura ce se inainteaza. Singura legatura cu restul inaltimilor era barata de un val semilunar de palisade, iar cel care se incumeta sa treaca de acest obstacol se lovea de o palisada complexa, urmata de un zid cu trei bastioane si de unul izolat, carora le urmau inca doua palisade simple. Protejat, in spatele acestor fortificatii, se afla platoul cetatii. Aici se aflau doua locuinte cu etaj acoperite cu tigla, turnurile de veghe, baraci si sanctuare de calcar. Fetele albe Asezarea se afla in apropierea cetatii Sarmisegetuza Regia de care este despartita doare de o vala ingusta, fiind ridicata pe o terasa protejata de zidurile de calcar. Asezarea interioara este asemanatoare cu cea a celorlalte cetati, avand constructii civile si un sanctuar, care a avut aceeasi soarta ca si celelate, dupa infrangerea dacilor de catre romani. Complexul cetilor dacice din Munii Ortiei se afl din 1999 pe lista monumentelor UNESCO, fiind singurul obiectiv de acest fel din judeul Hunedoara.

Opre a Magdalena Cls: aXI-a B

O LIMBA ROMANICA Limba romana face parte din familia limbilor romanice, impreuna cu limba franceza,italiana,portugheza,spaniola,catalana,provensala,ret oromana,sarda,dalmata. Toate limbile romanice au evoluat din limba latina,care,vorbita initial in regiunea din jurul Romei,se extinde pe teritoriul vast al Imperiului Roman.In secolul al Vlea d.H,Imperiul se prabuseste,se rup legaturile cu centrul(Roma),dar si intre provinciile romane.In tinuturile cucerite se impune latina vulgara(populara),vorbita de

colonistii stabiliti in acele locuri si folosita in administratia romana ca unic mijloc de comunicare cu popilatiile autohtone. Contactul lingvistic intre cuceritori si cuceriti are ca efect abandonarea treptata a limbilor autohtone in favoarea latinei populare.In timp,insa,ele constituie substratul care confera individualitatea limbilor romanice nou formate. Latina clasica este varianta scrisa a limbii latine,folosita incepand din secolul al III-lea i.H. si pana in secolul al VI-lea d.H.Ca limba oficiala a Imperiului si ca limba vorbita de paturile culte,respecta riguros normele lingvistice, se pastreaza ca limba literara in operele autorilor clasici.Din secolul al VI-lea d.H.,Latina culta supravietuieste,ca limba a culturii medievale,pe tot cuprinsul Europei,in opere stiintifice,in corespondenta dintre carturarii vremii,in cancelariile imperiale,dar si ca limba de cult a crestinilor din Apus. Latina populara(vulgara) reprezinta varianta orala a limbii latine,folosita in vorbirea familiara,receptiva la inovatii si ignorand aspectele normative.Este singura limba de comunicare intre diversele populatii ale Imperiului Roman si suporta schimbari din partea vorbitorilor autohtoni cuceriti.In fiecare provincie apar alte modificari,determinate de limba vorbita de localnici.Se creeaza astfel premisele aparitiei limbilor romanice.

SUBSTRAT DACIC Substratul este limba autohtona,parasite de o populatie in urma cuceririi de catre un popor a carui limba i se impune prin superioritatea civilizatiei.Imperiul Roman si-a impus civilizatia superioara in tot spatiul European,iar limbile vorbite de cei cuceriti au fost abandonate:limba celtica a galilor,vechea limba iberica in Spania,limba traco-dacilor in Dacia. In absenta izvoarelor scrise,particularitati ale limbii dacice se pot deduce prin metoda comparatiei intre romana si albaneza,justificata de faptul ca ambele au in comun

substratul tracic:traco-ilir pentru albaneza,traco-dac pentru limba romana. Vocabularul contine cea mai consistenta parte a mostenirii dace.Numarul cuvintelor pastrate nu depaseste cifra 200,dar ele fac parte din fondul lexical principal,cu putere derivata si o mare bogatie semantica.Cele mai numeroase sunt substantive commune si proprii(Arges,Cris,Dunare,Mures,Olt,Prut,Siret,Somes),mai putine sunt adjectivele si verbele. Unele aspecte din fonetica si morfo-sintaxa sunt atribuite ipotetic substratului autohton.In fonetica,se explica prin substrat consoanele h ,s si vocala a,specifica limbii romane .Formarea unor numerale cardinale prin aditiune(de la unsprezece la nouasprezece)si multiplicare(treizeci),este pusa de unii lingvisti in relatie cu substratul dac,iar de altii-cu influenta slava. Nu s-au pastrat documente scrise in limba dacilor,fapt care a generat diferite explicatii privind o posibila interdictie a scrisului,legata de credinte religioase,sau o cultura de tip traditional,bazata pe oralitate.Izvoarele scrise sunt putine, fragmentare si nesigure:nume de plante medicinale,nume proprii de personae,localitati,rauri mentionate in inscriptii,dar si pe vase si monede. Lista cuvintelor din substrat:

Argea,baci,balaur,balta,barza,brad,brau,brusture,buz a Capusa,catun,cioara,ciunt,ciupi,coacaza,copac,copil,g ard Grumaz,mal,tap,viezure,pupaza,gusa,magura.

Grup Scolar Industrial Aurel Rainu Fieni

Realizat de eleva:Purdoiu Ilona Clasa a XI a B

Sinteza spiritual: cretinismul la daco-romani

Ca fenomen cultural-istoric, crestinismul are pentru poporul roman un rol determinant in procesul etnogenezei sale de popor romanic. Daco-romanii, spre deosebire de alte popoare care s-au increstinat la o anumita data, fie din ordinul conducatorilor politici, fie ca urmare a unor misiuni oficiale, au

imbratisat religia crestina din prima etapa a formarii lor ca popor, din secolele III-VI, inainte de contactul cu slavii. Cu toate acestea se poate face un tablou al religiei getodacilor. Cele mai importante aspecte ale acestui domeniu sunt zeitatile. Cele care se cunosc pana acum si cele mai importante sunt: BENDIS Zeita din mitotlogia dacica adorata de stramosii nostri ca zeita a Lunii, a padurilor, a farmecelor, a noptii si poate ca zeita magiciana. KOGAIONON Mitologicul munte dacic in care a fost sediul lui Zamolxis sau locuinta marelui preot dac. GEBELEIZIS Zeu geto-dacic al cerului innourat si pluvial, diriguitor al furtunii si al fulgerelor, in onoarea sau impotriva caruia dacii trageau cu arcurile (dupa unii spre a purifica fata zeului ceresc risipindu-i norii, dupa altii spre a-i reprosa norii excesivi, aducatori de grindina si de trasnete primejdioase pentru paduri, gospodarii, grane si pentru vita de vie). DERZELAS Zeu apartinand mitologiei daco-getice, avand un cult de origine autohtona. E considerat fie zeu al sanatatii, al energiei vitale. ZALMOXIS Zeu suprem din panteonul geto-dacic, zeul trmului de dincolo, al morilor i al viilor, reprezentnd lumea subteran i viaa de dup moarte. PLEISTOROS Zeul rzboiului. KOTYS Zeia-mam n mitologia traco-dac. SABAZIOS Zeu venerat la traci ca "Eliberatorul" de anotimpul rece. Avea atributul htonic al arpelui, fiind n acelai timp patronul solar al cailor.

Religia dacica mai cuprindea si cateva ritualuri .Herodot a descris poporul dac ca "cei mai viteji si mai drepti" traci. Curajul soldatilor in lupta era dat de nepasarea in fata mortii stiind ca vor ajunge in imparatia lui Zamolxe. Soldatii plecau

in lupta strigand numele zeului si mureau zambind cu numele aceluiasi zeu pe buze. Un ritual tot pentru a stimula curajul soldatilor era sfintirea cu apa din Dunare. Se pare ca inainte de inceperea luptei fiecare soldat gusta apa din fluviu care era considerat sacru. Acest ritual este lapidar mentionat in izvoare dar merita a fi studiat. O alta caracteristica a religiei stramosilor nostri, la fel de enigmatica ca si religia in sine sunt locurile in care era practicata: sanctuarele. Acestea erau amplasate intotdeauna pe inaltimi, pe tease artificial amenajate, cel mai adesea langa cetati si ce este interesant nu in interiorul fortificatiei ci in afara acestora, ele fiind aparate mai mult de relief decat artificial. Aceste amplasari ofereau intotdeauna un colt de liniste, necesar meditatiei sau poate tudiului, existand ipoteza ca aceste sanctuare erau folosite si ca scoala.

Crestinismul insa a venit in sprijinul romanitatii noastre

intr-un moment atat de critic, cu o Dacie parasita de oficialitatea romana si in mare parte cotropita de migratii covarsitoare si cu un Imperiu Roman la cumpana inclinarii sale. Un argument convingtor asupra vechimii cretinismului romnesc ne ofer numeroasele cuvinte cu sens religios din fondul principal lexical al limbii romne, folosite din secolele III-IV pn azi. O parte din termeni au fost preluai din latina popular vorbit de strmoii notri daco-romani i "ncretinai", iar alii creai pe loc de noii mrturisitori ai credinei cretine. Notm cuvintele: biseric (din basilica), credin, lege, nviere, nlare, Boboteaz, Treime, Tat, Fecioar, nger, altar, cruce, rugciune, toac, tmpl, pcat, printe, pgn, a boteza, a cununa, a cumineca, a se nchina, a se ruga s.a. Cteva srbtori cretine au preluat numirile unor vechi srbtori pgne apropiate ca dat de ale noastre, primind, ns, un neles nou, cretin (Calatio-calationem - Crciun, Florilia - Florii, Rusalia - Rusalii, dies conservatoria -srbtoare). Un amnunt semnificativ este acela c n rugciunea Tatl nostru, ca i n Simbolul de credin, alctuit la primele dou Sinoade ecumenice (325 i 381), peste 90% din cuvinte sunt de origine latin (excepie fac, n Tatl nostru, cuvintele:

greeal, ispit i mntuiete), ceea ce arat c ele au fost cunoscute de strmoii romnilor nc din perioada de formare a lor ca popor.

 Dan Oltean, Religia daciilor, Editura Saeculum, 2002 Ion Horatiu Crisan, Civilizatia geto-dacilor, Editura Dacica, 2008 http://www.dacii.ro http://www.dacia.co.ro http://facultate.regielive.ro http://www.casaromana.ro
http://dacia.8m.nea.org

http://enciclopedia-dacica.ro http://ro.wikipedia.org http: // www.zamolxis.ro http://www.descopera.ro Filmul Dacii,regizat de Sergiu Nicolaescu,1966