Ciocoii vechi si noi personaje caracterizare

Romanul Ciocoii vechi şi noi, de Nicolae Filimon, a fost publicat mai întâi sub formă de foileton
în „Revista română”, iar în volum a fost publicat în 1863. Romanul lui Filimon este precedat de
mai multe încercări narative, cele mai multe nerealizate sub raport literar: Tainele inimii de
Mihail Kogălniceanu (1855), Manoil (1855) şi Elena (1862) de Dimitrie Bolintineanu. Ciocoii
vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănâncă, subintitulat de autor „romanţ original”,
este considerat primul roman românesc, deşi există mai multe stângăcii în epica operei şi chiar în
construcţia personajelor. Romanul este realist, de factură romantică, deoarece realizează o
monografie a Ţării Româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea (1814-1830), iar
maniera artistică de conturare a personajelor este antiteza, acestea fiind construite în alb şi negru.

Postelnicul Andronache Tuzluc, ciocoiul vechi, este caracterizat de catre scriitor ca un mare
intrigant si lingusitor, caruia traiul bun ii diminuase luciditatea, lucru care va face posibila
ruinarea lui de catre Dinu Paturica. Andronache Tuzluc este un parvenit, un fost Dinu Paturica.
Venit din Constantinopole in suita domnitorului Caragea, Andronache Tuzluc, facand uz de
intriga si lingusire, intra in gratiile domnitei Ra-lu, "fiica preaiubita" a domnului Caragea. Cu
ajutorul acesteia, el va fi numit velcamaras.
Dupa ce a exploatat cum se cuvine postul de camaras, vazand "ca in camara nu mai ramasese
nimic de furat, cumpara mai Intai calemul vinariciului, al oieritului si mai in urma huzmetul
spatariei; si astfel, uniii-du-se cu halii si talharii, despuie tara in toate modurile mai mult de trei
ani, pana ce isi cumpara vreo zece mosii, cateva familii de tigani, case, vii si altele; iar dupa
aceea izbuti, tot prin intriga si basela, a deveni mare postelnic".

Ascensiunea sa pe scara sociala fusese rapida si abil gandita.

În pofida situatiei dobandite, postelnicul nu era in intregime fericit: "el hranea de mult timp un
amor foarte tare pentru juna Maria, unica fiica a banului C., roman de natiune". Maria refuza cu
dispret, propunerea postelnicului de a-i deveni sotie. N-ar fi acceptat nici in ruptul capului sa ia
de barbat "un om care", spune ea, "acum doi-trei ani nu era decat un ticalos cioho-dar, ce tremura
de frig dinaintea scarii noastre, iar acum inoata in atla-suri, catifele si samuri"
Andronache Tuzluc va deveni victima lui Dinu Paturica, un ambitios ca si el, care stie sa-1
linguseasca pe postelnic, sa-i capete increderea si apoi, metodic, sa-1 ruineze, furandu-i din
veniturile mosiei si incarcandu-1 la socoteli. Fuga domnitorului Ca-ragea coincide cu momentul
ruinarii complete a postelnicului.
În comparatie cu Dinu Paturica, postelnicul Andronache Tuzluc este umanizat de dragostea
pentru chera Duduca, viitoarea aliata a tanarului ciocoi.
Andronache Tuzluc este un ticalos care, din cand in cand, are mustrari de constiinta si de aceea
scriitorul ii ingaduie sa moara ingrijit omeneste, in vreme ce pe Dinu Paturica, noul ciocoi, il va
lasa sa-si sfarseasca zilele intr-o ocna parasita.

Chera Duduca este dubletul moral al lui Dinu Paturica: vicleana, ambitioasa si lipsita de orice fel
de scrupule in alegerea mijloacelor de a se imbogati. Din tiitoarea postelnicului ea va deveni
aliata lui Dinu Paturica, cu care va pune la cale ruinarea sistematica a primului.
Stapana pe arsenalul vicleniilor femeiesti", ea reuseste cu multa usurinta sa contribuie la
spolierea intretinatorului ei.

Sfarsitul Cherei Duduca este tragic: dupa ce-1 paraseste pe Dinu Paturica, ea se marita cu un
turc. Noul ei barbat, descoperind infidelitatea acesteia, ordona sa o coasa intr-un sac si apoi sa o
arunce in valurile Dunarii, dupa co prinderea legilor musul mane, Costea Chiorul – bogasierul
(negustor de stofe scumpe), dar si tradator, informator, camatar; afacerist tara scupule; Neagu
Rupe-Piele – personaj episodic cu nume simbolic, slujitorul lui Dinu Paturica insarcinat cu
incasarea taxelor si darilor in timpul ispravniciei ciocoiului; Gheorghe – vataful credincios,
alungat de Andronache Tuzluc in urma intrigilor lui Dinu Paturica, ajuns spatar datorita
corectitudinii sale; Maria – fiica banului C, “roman de natiune”, opus fanariotului parvenit
Tuzluc; angelica Maria este opusa diabolicei Duduca; personajul colectiv, multimea de tarani –
doua aparitii in roman: cei veniti la domnie cu jalba in protap si taranii de pe mosia Rasucita,
care discuta cu Paturica; stilul sobru, realismul anticipeaza personajul colectiv din opera lui
Rebreanu.

Figura lui Dinu Paturica, personaj principal si realist, intruchipeaza ciocoimea de la inceputul
secolului alXlX-lea.Semnificatia numelui caracterizeaza indirect protagonistul, "Paturica"
exprimand, pe de o parte, faptul ca eleste reprezentant al unei paturi sociale ce urma sa se
infiinteze in Tara Romaneasca, iar pe de alta parte, poate sugerasensul cuvantului patura,
cu trimitere catre viclenia personajului.
In "Dedicatiedar mai ales in "Prolog", Filimon realizeaza, in mod direct,
un portret impresionant ciocoiului, in care se inscrie perfect Dinu Paturica si din
care reies principalele caracteristici ale acestui tip de parvenit:"omvenal, ipocrit,
las,orgolios, lacom, brutal pana la barbarie", "vulpi cu doua picioare".Trasaturile portretistice ale
lui Dinu Paturica sunt conturate inca de la inceputul romanului; portretul fizicsugereaza,
parvenitismul acestuia: “fata oachesa, ochi negri, plini de viclenie".Fizionomia personajului este
semnificativa pentru trasaturile morale ale eroului, iar vestimentatia asupracaruia naratorul
insista ilustreaza conditia sociala umila a lui Paturica de la inceputul romanului: "imbracat cu
unanteriu …..rupt in âs e d a t   d e   a s c e n s i u n e   s o c i a l a   s i   d e imbogatire grabnica.
Viclenia ii dicteaza lui Paturica atitudinea servila din scena intalnirii cu viitorul lui
stapan,vestimentatia modesta ca si vorbele mestesugite au darul sa-i deschida calea
spre „pamantulfagaduintei".

In finalul romanului, Filimon construieste o scena de factura romantica, 
i n   c a r e   s e   i n t a l n e s c   i n t r - o rascruce.cadavrul lui Tuzluc purtat pe “ pat mortuar
si insotit de preoti” si cel al lui Paturica dintr-o “caruta mizerabila” , in fata pravaliei
lui Chir Costea Chirul, “tintuit pe usa” pentru crimele comise.

In ciuda numeroaselor elemente romantice, a retorismului scriitorului si a scopului

moralizator, “Ciocoii vechi si noi."marcheaza inceputurile realismului.