CUPRINS

ARGUMENT ................................................................................................................................

CAPITOLUL I PREDAREA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR. ABORDAREA NOȚIUNILOR DIN PUNCT DE VEDERE
TEORETIC ȘI METODIC
I.1. Locul şi rolul disciplinei Comunicare în limba română ( clasele pregătitoare, I şi a II-a),
respectiv, Limba şi literatura română (clasele a III-a şi a IV-a), în învăţământul primar ………
I.2. Sistemul metodelor de învăţământ utilizate în predarea limbii şi literaturii române în
învățământul primar .......................................................................................................................

CAPITOLUL II MODALITĂȚI DE ABORDARE METODICĂ A TEXTELOR

LITERARE ÎN CICLUL PRIMAR ȘI A ELEMENTELOR DE CONSTRUCȚIE A
COMUNICĂRII ÎN CADRUL LECȚIILOR DE LIMBA ROMÂNĂ
II.1. Aspecte metodice privind predarea-învățarea noțiunilor de limbă și de literatură română ........
II.2. Metode tradiţionale vs. Metode activ-participative în lecţiile de limba şi literatura
română ..........................................................................................................................................

CAPITOLUL III CERCETARE PEDAGOGICĂ

III.1. Ipoteza şi obiectivele cercetării .........................................................................................
III. 2. Metodologia folosită ……………………………………………………………………..
III.3. Organizarea cercetării .........................................................................................................
III.4. Etapele cercetării ................................................................................................................
III.5. Concluziile cercetării ..........................................................................................................
CONCLUZII ..............................................................................................................................
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................
ANEXE ......................................................................................................................................
CAPITOLUL I PREDAREA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR. ABORDAREA NOȚIUNILOR DIN PUNCT DE VEDERE
TEORETIC ȘI METODIC
I.1. Locul şi rolul disciplinei Comunicare în limba română ( clasele pregătitoare, I şi a II-a),
respectiv, Limba şi literatura română (clasele a III-a şi a IV-a), în învăţământul primar ………

Limba română constituie o disciplina de studiu centrală în procesul de învăţământ. Studiul limbii
române are o însemnătate cu totul deosebită în formarea multilaterală a tineretului şcolar. Fără
însuşirea corespunzătoare a limbii române nu poate fi concepută evoluţia intelectuală a elevilor,
pregătirea lor corespunzătoare la celelalte discipline de învăţământ, însăşi viaţa şi activitatea
socială viitoare. Lucian Blaga spunea: “Limba este întâiul mare poem al unui popor“.

În ciclul primar, importanţa studierii limbii române este covârşitoare, prin aceasta urmărindu-se
atât cultivarea limbajului oral şi scris al elevilor, cunoaşterea şi folosirea corectă a limbii
materne, cât şi învăţarea unor tehnici de bază ale activităţii intelectuale, cum sunt cititul şi
scrisul.

Programa şcolară de limba si literatura româna reprezinta o componenta fundamentală a

procesului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii. Obiectivul central al
studierii limbii şi literaturii române în învăţământul primar îl constituie dezvoltarea
competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale copiilor, precum şi familiarizarea
acestora cu texte literare şi nonliterare semnificative din punct de vedere al vârstei cuprinse între
6/7-10/11 ani.

Comunicarea este un domeniu complex, care înglobează procesele de receptare a mesajului oral
şi a celui scris (citirea/ lectura),  precum şi cel de exprimare orală, respectiv de exprimare scrisă.

O altă caracteristică a programei de limba română o constituie definirea domeniilor disciplinei

exclusiv în termeni de capacităţi: receptarea mesajului oral, receptarea mesajului scris,
exprimarea orală şi cea scrisă. Specificul programei actuale de limba română constă în:

centrarea activităţilor pe formarea de capacităţi proprii folosirii limbii în contexte

concrete de comunicare;
structurarea programei pe baza unor competenţe generale sintetice şi specifice analitice,
în masură să surprindă ceea ce este esenţial în activitatea de învăţare;
orientarea conţinuturilor spre încurajarea creativităţii învăţătorului, acordându-i-se
acestuia libertate de alegere;
conectarea la realităţile comunicării cotidiene propriu-zise; de aceea, se pune un accent
deosebit pe învăţarea procedurală, adică se urmăreşte structurarea unor strategii proprii de
 rezolvare de probleme, de explorare şi de investigare caracteristice activităţii de
comunicare.

Programa de limba şi literatura română reprezintă o componentă  fundamentală a procesului de

învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii. Importanţa studierii limbii române în
şcoală derivă din următoarele aspecte:

limba română este expresia cea mai cuprinzătoare a fiinţei naţionale   poporului român;
limba română este limba oficială a statului naţional român;
limba română, având acest statut oficial, asigură dobândirea cunoştinţelor din sfera
tuturor celorlalte discipline de învăţământ;
procesul studierii limbii române în şcoală este parte integrată a acţiunii de dezvoltare a
gândirii, dat fiind faptul că ideile se prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza
cuvintelor, a propoziţiilor, a frazelor;
limba română contribuie la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu semenii, de a
întreţine relaţii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate, imperativ categoric
al dezvoltării vieţii moderne;
limba română contribuie la cultivarea sensibilităţii elevilor, la nuanţarea exprimării orale
şi scrise.

Disciplinele limbii române se constituie într-un sistem unitar. Acestea se completează şi

influenţează reciproc şi sunt coordonate în vederea îndeplinirii unor funcţii comune. Funcţiile şi
obiectivele limbii române la ciclul primar se realizează prin corelarea, în mod armonios, a tuturor
acţiunilor ce se întreprind la fiecare dintre disciplinele ei specifice.

I.2. Sistemul metodelor de învăţământ utilizate în predarea limbii şi literaturii române în

învățământul primar

Limba româna, ca limba materna și ca obiect de studiu, ocupa locul central în ansamblul general
de pregatire al elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare și de informare.

Am vazut ca în procesul didactic al însușirii cunoșțintelor din diferite domenii, mijloacele de

învătâmant sunt indispensabile. În procesul studierii limbii necesitatea acestor mijloace este un
fapt dovedit, caci ele „sunt menite să puna la contribuție diferiții senzori perceptivi prin care
subiectul cunoscator (elevul) să surprinda, să redea complexitatea fenomenelor de limba supuse
cunoașterii, sau să organizeze, să sistematizeze cunoșțintele, pentru a se imprima, prin intuiție,
în mintea sa și a deveni, astfel, practic-operaționale în procesul exprimarii orale și scrise.”1

1
Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii si literaturii romine in scoala, Editura Polirom, Bucuresti, 1999, p.67
În școală, la toate disciplinele de învătamânt, elevul dobandește cunoștințe, își formeaza
priceperi și deprinderi care să-l faca apt pentru a trai în socieate. Însusirea temeinica a cestor
cunoștinte depinde în mare măsura de cunoașterea și folosirea corecată limbii române, precum și
a instrumentelor esențiale ale activitații intelectuale, cititul și scrisul.Actul învațarii citit-scrisului
este un proces didactic esential. Metoda fonetica, analitico-sintetica este metoda de baza si este
susținuta, completata și îmbogațita prin exercitiu, joc didactic, explicație, conversație și
demonstrație.În școală, la toate disciplinele de învătamânt, elevul dobandește cunoștințe, își
formeaza priceperi și deprinderi care să-l faca apt pentru a trai în socieate. Însușirea temeinică a
acestor cunoștințe depinde în mare masură de cunoașterea și folosirea corecată limbii române,
precum și a instrumentelor esențiale ale activitații intelectuale, cititul și scrisul.

Actul învațârii citit-scrisului este un proces didactic esential. Metoda fonetica, analitico-sintetica
este metoda de baza și este sustinută, completată și îmbogțita prin exercițiu, joc didactic,
explicație, conversație și demonstrație.

Organizarea învațarii ramane una din problemele mult discutate și înca nerezolvate pe agenda
educatorilor. Competenta specialiștilor este în sensibil proces fată de aceasta importantă
componența a psihopedagogiei moderne, datorită, în special,noilor contribuții și sinteze din
psihologie, fiziologie,economie, logică, medicină scolară, igiena ș.a.

Identificarea, descrierea și optimizarea condițiilor învațarii reprezinta momenta importante ale

proceselor de provocare, organizare și conducere a învațării. Pentru a fi eficient, educatorul
trebuie să știe nu numai de unde pornește elevul și încotro se indreapta, dar și care sunt condițiile
prealabile, specifice învațării, precum și ce va fi capabil elevul să învețe în continuare. Pe aceasta
baza se vor putea conduce mult mai eficient învațrea și studiul, se vor orienta și dirija științific
motivația, interesul, gandirea și voința,se vor crea situații de învațare ce vor propulsa elevi pe noi
trepte de cunoaștere. Cu o conditie, însa: profesorul și elevi săi să colaboreze, constienț fiind de
valoarea reala, intrinsecă a rolului- favorizant sau blocant-jucat de factorii interni și externi
învațării.

Controlul și dirijarea sistemului motivațional specific activitaților de învațare constituie doua

din dificilele probleme ale muncii educatorului. Ele se pot realiza mai bine dacă vom reuși să
cunoaștem personalitatea elevului și evoluția ei, prin raportare la natura elementelor programului
educațional, aflate în stransă legatura cu planul constelaților motivaționale. Avem în vedere în
mod deosebit, concentrarea atenției, întarirea feed- back-ului informațional, întarirea și
diversificarea modeleleor de actiune, constientizarea si justificarea consecintelor actelor
comportamentale, utilizarea recompenselor și constrangerilor, stabilirea unui climat psihosocial
inestresant.

Eficacitatea sistemului motivațional va crește dacă în procesul instruiri și învațării vor fi

respectate căteva elemente cu valoare de principiu, norme sau chiar reguli practice, codificate,cel
mai adesea,sub forma metodelor și procedeelor actionale:
  fixarea unui scop prioritar clar, determinarea și delimitarea acestuia în mod precis în
structura acțiunilor interprinse;
 fixarea progresiva a unor scopuri, la început mai apropiate, apoi, treptat, a unora mai
îndepartate;
 aprecierea evolutiei elevilor să se faca, mai ales, în termeni pozitivi;
 utilizarea competiției se va face cu prudența și cel mai adesea, pe fondul unori cooperari
stimulative
 Cunoașterea progreselor facute de elevi în atingerea obiectelor învațării,prin trezirea
sentimentului realizarii, se va face frecvent, dar în special dupa etapele importante ale
conținutului procesului cunoașterii;
 evitarea unor presiuni ( sau bariere ) prea puternice exercitate din afara, în vederea
atingerii obiectivelor cu orice pret și la niveluri standard foarte ridicate pentru toate
disciplinele.

CAPITOLUL II MODALITĂȚI DE ABORDARE METODICĂ A TEXTELOR

LITERARE ÎN CICLUL PRIMAR ȘI A ELEMENTELOR DE CONSTRUCȚIE A
COMUNICĂRII ÎN CADRUL LECȚIILOR DE LIMBA ROMÂNĂ
II.1. Aspecte metodice privind predarea-învățarea noțiunilor de limbă și de literatură română ....

Predarea este acţiunea de comunicare pedagogică (didactică) proiectată, promovată şivalorificată

de profesor în diferite contexte specifice instruirii școlare, într-un cadru organizat, înmod special
la nivel formal, dar şi nonformal.Conţinuturile predării corespund dimensiunilor generale ale
educaţiei, prelucrate în raportde specificul fiecărei vârste, trepte şi discipline școlare, cu accente
predominant intelectuale necesare pentru declanşarea imediată a acţiunii de învăţare, realizată de
elev în clasă şi în afara clasei.

Definirea conceptului de predare poate fi realizată în sens larg şi în sens restrâns.În sens larg,
acţiunea de predare este extrapolată la nivelul întregii activităţi de instruire.

În sens restrâns, specific pedagogiei (post) moderne, predarea este definită drept o
partecomponentă a instruirii, care constă în dirijarea învăţării elevului în vederea realizării
anumitor obiective educative.La nivelul structurii generale de funcţionare a educaţiei/instruirii,
predarea reprezintă acţiunea de comunicare pedagogică proiectată şi realizată de
profesor conform obiectivelor învăţării, fiind dezvoltată în raport de rezultatele obţinute, evaluate
pe diferite circuite deconexiune inversă (externă şi internă).

Ca acţiune de comunicare pedagogică, predarea este concepută de profesor încadrul unui proces

creativ complex, care include urmatoarele secvenţe:

a elaborarea iniţială a mesajului pedagogic la nivelul unui proiect de tip curricular;

 

definitivarea mesajului pedagogic la nivelul interacţiunilor necesare între latura

informativă selectată şi latura formativă anticipată în perspectiva dezvoltării elevilor în
contextulconcret al clasei de elevi;

realizarea mesajului pedagogic la nivelul repertoriului comun dintre professor şi

elev,construit în plan cognitiv, afectiv, motivaţional;

confirmarea mesajului pedagogic în momentul receptării şi conştientizării acestuia la

ivelul clasei de elevi;

perfecţionarea mesajului pedagogic în raport de rezultatele obţinute în învăţare, evaluate

continuu pe diferite circuite de conexiune inversă.

 Elaborarea iniţială a mesajului pedagogic la nivelul unui proiect de tip curricular este realizată
de profesor prin operaţionalizarea obiectivelor generale şi specifice incluse în programele
şcolare.
Realizarea mesajului pedagogic solicită profesorului construirea unui repertoriu comu între el şi
clasa de elevi.
Predarea eficientă implică perfecţionarea capacităţ ii profesorului de operaţionalizare a
obiectivelor, de corelare a laturii informativ-formative a mesajului, de reconstruire a
mesajuluicomun în condiţii didactice aflate în permanentă schimbare şi transformare..

Privit în ansamblul său, procesul receptării mesajului scris urmează drumul “descoperit”ş apoi
parcurs în mod necesar de orice cititor, pentru a decodifica imaginile grafice şi a pătrunde
în înţelesurile deloc ascunse ale vorbelor aşezate, nu la întâmplare, în construcţii de limbă
şi înenunţuri, ce dau imginea unui complex care îndeamnă la căutare şi, mai ales, la găsirea unei
lumi care, îţi dai seama că, de fapt, nu arenici un secret și totuși, satisfacţia aflării ei te face să nu
regreţi deloc efortul la care te-ai supus.

Lectura explicativă, căci ac