Nicolae Milescu Spătarul (1636 - 1707)

Personalitate de prim rang în cultura românească şi rusă din a doua jumătate a secolului XVII -
începutul secolului XVIII. N. Milescu s-a născut în familia unui boier moldovean. După unii
cercetători, la început el şi-a făcut studiile, se pare, la Academia slavo-greco-latină din Iaşi, apoi
a continuat la Academia de pe lângă patriarhia de la Constantinopol, instituţii în care a studiat
limbile slavonă, greacă veche, neogreacă, latină, turcă, arabă, apoi istoria, diverse disciplini
filosofice, literatura şi teologia. Întorcându-se în patrie pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XVII,
N. Milescu devine o persoană influentă la curtea domnitorilor moldoveni, ajungând la rangul de
spătar. După cum reiese din unele izvoare, N. Milescu a participat la un complot împotriva
domnului Ştefăniţă Lupu, după descoperirea căruia cărturarul a fost nevoie să părăsească ţara.
După mai mulţi ani de pregătiri prin Valahia, Stambul, Stockholm, Paris, în 1671 N. Milescu a
sosit la Moscova, cu scrisori de recomandare din partea patriarhului Hrisant al Ierusalimului,
unde a fost numit în funţia de traducător din limbile elină, greacă, latină şi românească la
departamentul soliilor al Rusiei. În calitate de înalt dregător al acestei instituţii, este numit câţiva
ani mai târziu, în fruntea soliei ruseşti care a plecat în China (1675-1678), misiune diplomatică
ce a contribuit la cunoaşterea reciprocă dintre ruşi şi chinezi. N. Milescu s-a aflat în Rusiei până
la sfârşitul vieţii, ajungând să contribuie chiar şi la transformările din timpul lui Petru cel Mare
(întemeietorul Imperiului Rus - 1712).

Nicolae Milescu, prin activitatea sa cărturărească, a avut un mare aport la dezvoltarea gândirii
social-politice, filozofice, geografice, a ştiinţelor naturale din Moldova şi Rusia. În perioada de
până la stabilirea sa în Ţara Moscului, N.Milescu a manifetat un viu interes faţă de diverse
probleme legate de istoria bisericii şi de teologie, scriind şi traducând câteva lucrări, între care
menţionăm traducerea cel puţin a unor părţi a BIBLIEI, în acelaşi timp a studiat intens prin multe
biblioteci europene în Austria, Suedia, Germania, Franţa, Imperiul otoman. Încă până în 1671, N.
Milescu a început a scrie o serie de lucrări cu caracter istoric şi filozofic pe care le-a finisat în
Rusia. În total în timpul aflării sale în Rusia N.Milescu, după calculele cercetătorilor, a scris
peste 30 de lucrări cu conţinut divers. A efectuat de asemenea traducerea din limbile greacă şi
latină a unui şir de lucrări din cultura antică şi medievală europeană, dintre acestea făcând parte
opere religioase, filozofice, etc. Toate aceste lucrări s-au bucurat de mare popularitate, fiind
copiate în zeci de exemplare, atât în Rusia, cât şi în Moldova, în Orientul Apropiat etc. În 1672 el
alcătuieşte, de exemplu, un dicţionar ruso-greco-latin. În anii următori scrie un şir de opere mai
puţin cunoscute azi, ca "Aritmologhion", "Povestirea despre sabile", "Cartea aleasă pe surt
despre nouă muze şi despre şapte arte liverale", în care autorul arată că fiecare dintre cele şapte
ştiinţe îşi are muza ei, apoi "Hrismologhion" sau cartea celor patru monarhii. Un amestecde
istorie şi legendă găsim în "Povestirea despre zidirea bisericii Sfânta Sofia de la Constantinopol".
Printre scrierile lui Milescu se găsesc şi lucrări cu caracter pur istoric care se referă la trecutul
Rusiei, precum "Genealogia ţarilor ruşi", "Alegerea ca ţar a lui Mihail Fiodorovici".

În urma călătoriei în China, N.Milescu a scris un şir de importante lucrări, bucurându-se de un

binemeritat interes în multe centre ştiinţifice europene şi care şi-au păstrat actualitatea şi până
azi. E vorba de "Descrierea călătoriei în China" împărţită în trei părţi: 1) Călătoria de-a lungul
Siberiei de la Tobolsk până la fortul Nercinsk până la graniţa Chinei; 2) Izvorul misiunii
diplomatice în China a lui Nicolae Spătaru şi 3) Descrierea celei dintâi părţi a pământului,
numită Asia, în care se află şi împărăţia Chinei cu oraşele şi provinciile sale". Toate aceste
lucrări sunt opere de mare valoare, alcătuite în mare parte după izvoarele scrise şi după
impresiile personale de călătorie ale lui Milescu. După cum au arătat cercetările, cărturarul
nostru a folosit pe larg în acest scop şi o serie de lucrări despre China din cultura şi ştiinţa
europeană, în special materiale de călătorie şi informaţie ale unor misionari catolici.

Opera lui Nicolae Milescu Spătarul a căpătat o largă răspândire în manuscrise în timpul secolelor
XVII-XIX în Rusia, ţările româneşti, Orientul Apropiat şi chiar în Europa Occidentală. De la
sfârşitul secolului XX lucrările sale au început să fie valorificate şi tipărite la început în Rusia,
apoi şi în alte ţări, cum ar fi cele dedicate Siberiei şi Chinei. Ele au văzut lumina tiparului şi în
Republica Moldova. Însă multe din scrierile sale mai continuă să zacă în manuscris în multe
biblioteci şi arhive europene.