In decursul anilor, literatura romana a fost influentata de diferite curente, precum umanismul, iluminismul si romantismul si altele, care au ajutat

la formarea si dezvoltarea scrierilor in limba noastra nativa. Asemenea lui Grigore Ureche, primul portretist, Miron Costin, primul poet, Cantemir, prima personalitate enciclopedica,Costache Negruzzi e primul scriitor modern din Moldova si intemeietorul nuvelei istorice, prin intermediul creatiei intitulate Alexandru Lapusneanu. Aceastra lucrare cuprinde relatarea celei de a 2-a domnii a lui Alexandru Lapusneanul si realizeaza cu pricepere portretul moral cat si fizic al unuia dintre despotii din tara noastra, personaj deopotriva pozitiv si negativ. Inspirata din trecut, continutul nuvelei este inspirat din cronicile si letopisetele lui Grigore Ureche si a lui Miron Costin, si are ca rol reconstruirea luptei pentru inmpunerea autoritatii domnesti in Molfova secolului al 16-lea. Autorul nu transcrie evenimentele istorice ca in scrierile istorice, ci le modifica in functie de propria sa viziune, influentata de romantismul pasoptist. Eroul central, domnul Moldovei, construit dupa modelul romantic, prezinta o suita de trasaturi de caracter, care au fost interpretate de-a lungul timpului in moduri diferite, variind in functie de perceptia fiecarui citior, subliniind insa intr-o mai mare proportie aspectele negative ale domnitorului. Eugen Lovinescu l numetetiran i fioros, crunt i lesne vrstor de snge, iar George Clinescu l consider damnat, osndit de providen s verse snge, un monstru moral dotat cu o melancolie sangvinar, colorat cu mizantropie. Alexandru Lapusneanul este o personalitate isotirca puternica, carcaterul sau prezinta o abundenta de termeni constradictorii, el este aspru dar in acelasi timp drept, crud, dar cu un sentiment inegalabil al realitatii. Dupa criteriul social, el reprezinta tipicul despot, un tiran incapabil de a da asculatare altora, dar privit din punct de vedere intelectula, prezinta doar un temperament mobil, o ambitie si perseverenta desavarsite. Astfel, pentru Zoe Dumitrescu-Buulenga AlexandruLpuneanu e alctuit din contraste mari: echitabil, necrutor, lucid e un farnic ce nutretetemeri mistice; este eroul romantic nchipuind pe tiran. Gabriel Dimisi anu l consider un psihopatexploziv i coleric . . .un tiran nzestrat cu puterea neronian de a construi spectacole. In primul capitol, domnitorul este prezentat in scena intalnirii cu boierii, revenint in tara pentru a recureci tronul Moldovei. In acest context, naratorul utilizeaza tehnica descrierii pentru a-i ilustra principalele trasaturi de caracter. Observam, prin urmare, ca, prin intermediul carcaterizarii directe de catre narator, ne sunt communicate mania sa greu de stapanitai carui ochi santeiara ca un fulger si nelinistea interioara muschii I se suceau in rasul acestasi ochii lui hojma clipeau, semne ale unui dezechilibru patologic. Unul din modurile principale de expunere ultilizate de narator este dialogul, care are rolul de a inviora firul actiunii si de a accentua carcaterul dramatic al episoadelor. Prin intermediul acestuia, in prima scena este realizata si carcaterizarea indirecta prin ganduri si gesturi, manuind arta unei conversatii, Lapusneanul se foloseste de pilde, intrebari si exclamatii retorice pentru a-si expune punctul de vedere, din acestea reiesind dorinta lui de neclinitit, hotararea si siguranta cu care isi duce planurile la bun sfarsit Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia ori fara voia voastra. Sa ma intorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarat. A! Nu ma vrea tara? Nu ma vreti voi cum inteleg!. Ultimele 2 propozitii din citat denota atat priceperea domnitorului in ale diplomatiei boierilor, cat si istetimea si nivelul intelectual mai ridicat. Aceste trasaturi il pun pe despot intr-o alta lumina, asenea vorbelor lui Alexandru Piru, care la randul sau are o alta interpretare la adresa domnitorului: Voievodul . . . e un personaj complex, nu o brut nsetat de snge, ceea ce pare a fi greu de argumentat, dar nu imposibil. Intr-adevar, lipsa de cruzime in actele acestuia este subliniata si in suita de interogatii retorice adresate de catre acesta boierilor tradatori : Au doar, care dezvaluie faptul ca Lapusenanul nu a fost aspru fata de acestia in prima sa domnie. Cu toate acestea, impulsivitatea si carcaterul sau urat prezideaza aceasta scena, scotand in evidenta atat hotararea aproape inumana de a relua tronul tarii nu pentru a ajuta poporul, ci cu scop propriu, in corelatie cu dorinta sa neastamparata de a se razbuna pe boierii necredinciosi. Ca urmare a acestor trasaturi, actiunile sale imadiate dupa recapatarea puterii vor fi eliminarea intrigantilor de la curtea domneasca, prin uciderea lor si afisarea publica a consecintelor tradarii. Asadar, sadismul sau poate fi interpretat mai putin ca o pornire instinctuala cat o atitudine politica izvorata din exasperare si dirijata metodic cu scopul de a-I extermina deopotriva pe tradatori si pe rivalii rai. Negruzzi sugereaza discret ambivalenta comportamentala a voievodului care a lasat o pata de sange in istoria Moldovei.

In cel de-al doilea capitol, precedat de motto-ul Ai sa dai sama, doamna! este rezumata opozitia Ruxandei la omorarea boierilor. Spre deosebire de primul capitol, in care portretul lui Lpuneanu este scos n eviden prin intermediul antitezei dintre acesta si boieri, acest al doilea capitol, caracterizarea lui reiese din antiteza romantic i totodat conflictual dintre domnia Ruxanda i el. Domna Ruxanda este o aparitie luminoasa in acest capitol, ca fiind prezentata antitetic cu domnitorul, tehnica tipica romantismului. Prin intermediul caracterizarii directe de catre alte personaje, Lapusneanul este intitulat bunul meu domn! Viteazul meu sot! de catre sotia sa, care ii dezvaluie calitatile mai putin aspre, din punctul ei de vedere. Caracterizarea indirecta prin fapte este prezenta in reactia sa la vederea Ruxandei, el o saruta pe frunte, o imbratiseaza, ridicand-o ca pe o pana si punand-o pe genunchii sai, denotand tandrete si dragoste, in antiteza cu imediata reactie violenta la aflarea scopului venirii doamnei sale, subliniind din nou temperamentul sau imprevizibil si iritabilitatea. Controlandu-se cu greu, el o va numi muiere nesocotita si isi va reprima gestul instin ctiv de a o lovi cu jungherul spre care mana sa sa indreptase din obisnuinta. El va demonstra totusi o schimbare de comportament, in urma rugamintilor Ruxandei nu va mai ucide boierii incepand cu 2 zile dupa ce promisiunea a fost facuta, zile in care va urma sa realizeze cel mai crud act posibil, sub forma unui leac de frica pentru domnita, dezvaluindu-si adevaratul sadism si atractie pentru varsarea de sange uman. Punctul culminant al nuvelei il constituie scena uciderii celor 47 de boieri, in care domnitorul isi va demonstra despotismul si capacitatea de a mima un sentiment mai profund cu un scop miselesc, cu dorinta de a manipula.Prin autocaracterizare, despotul isi realizeaza propriul portret, adevarat, dar expus cu scopul unei false cainte m-am artat cumpliti ru, vrsnd sngele multora. El joaca o adevarata comedie a umilintei odata cu cererea iertarii boierilor, iar prin intermediul carcaterizarii indirecte cu ajutorul gesturilor, ni se dezvaluie prefacatoria de care da dovada, racla sfntului ar fi tresrit,cnd domnul s-a aplecat pentru a sruta moatele. In timpul macelului, Lapusneanu savueraza imaginea infernala a varsarii de sange, si la finalul omorului, aseaza cu o dementa rece capetele boierilor intr-o piramida a rangurilor, subliniind dezechilibrul prezent in carcaterul domnitorului. In acest sens, Eugen Lovinescu l numetetiran i fioros, crunt i lesne vrstor de snge, iar George Clinescu l consider damnat, osndit de providen s verse snge, un monstru moral dotat cu o melancolie sangvinar, colorat cu mizantropie.Abilitatea politica si inteligenta se sugreaza in atitudinea lui Lapusneanu fata de Motoc,sfetnicul care intaia oara l-a tradat. Nu-l iubete, dar l pstreaz lng sine, fiindc i este trebuitor, ca s-luureze de blestemurile poporului, dovedind, astfel acea abilitate mentionata anterior. Este un maestru n arta disimulrii, adresndu-se prevenitor lui Mooc , cerndu-i prerea cu privire la uciderea boierilor, trind satisfacia de a-l vedea tremurnd i blbindu-se; artndu-i c-l preuiete, i cere sfatul i atunci cnd mulimea pornete zurba: . . .mi vine s poruncesc s deie cu tunurile n prostimea aceea. Ha, cum socoi i dumneata, dei ntuiete rspunsul boierului: M-ateptam s-aud asemenearspuns. Nu iubete prostimea, dar este contient de puterea acesteia, fiind gritoare, n acest sens,replica: Proti, dar muli. Isi demonstreaza prin vorbe bine plasate, intuitia cu privire la amenintarea reprezentata de multime. Se scoate din nou in evidenta acel sadism, prin discutia intre el si Motoc pe care domnitorul o prelungeste cu cninism, din dorinta de a-l teroriza psihic pe boierul tradator care urma sa fie sacrificat multimii. Finalul subliniaza din nou trasaturile fundamentale de caracter ale domnitorului, dar demonstreaza si faptul ca este incapabil sa renunte la putere, prin care se identifica eu nu sunt calugar. Sunt domn! Sunt Alexandru-voda. ncepe s-i amenine pe cei din jur, n momentul n care se trezete n letargie i observ c este clugr (M-ai popit voi, dar de m voi scula pe muli am s popesc i eu), i ajunge s-i amenine propriul fiul cnd afl c acesta este domn, prin carcaterizare indirecta prin fapte dezvaluindu-si din nou dementa. Dar, ntr-un moment de luciditate, firea sa aprig i impulsiv se revolt, i amenin pecei din jur cu moartea, pentru trdare, aprndu-i cu demnitate i disperare rangul: Sunt domn! SuntAlexandru-Vod. De data aceasta, dumanii lui de moarte vor regiza un alt spectacol al crimei, n carevoievodul va fi un actor ce va nregistra n spasmele morii o cumplit lecie: nva a muri, tu caretiai numai a omor Concluzie Personaj romantic, pus n situaii excepionale, AlexandruLpuneanu este alctuit din lumini i umbre. n prima domnie a fost bun i generos: Care s-au ntorsde la ua mea, fr s ctige dreptate i mngiere?. Din aceast cauz, norodul l ntmpin iacum cu bucurie i ndejde. Dezvluie o anumit onestitate, atunci cnd apreciaz calitiledumanilor si declarai: sinceritatea lui Veveri un vechi duman sau dragostea

de ar a luiSpancioc : Spancioc este nc tnr, n inima lui este iubire de moie, mi place a privi semeialui.Fa de doamna Ruxanda pstreaz protocolul, avnd porniri de gingie: Lpuneanu o apuc demijloc, i ridicnd-o ca pe o pan, o puse pe genunchii si. Ce veste, frumoasa mea doamn? zise el,srutnd-o pe frunte. Tot ceea ce svrete reprobabil st sub semnul umbrei i al ntunericului.Personajele romantice se las dominate de sentimente care primeaz n faa raiunii. Lpuneanu estesubjugat de sentimentul de ur distrugtoare cuprins n milenara zical: Ochi pentru ochi, dinte pentrudinte. Dezechilibrat psihic sau numai demn de mil pentru frica intens ce-i stpnete fiina i-iguverneaz viaa, la gndul trdrii sau al uciderii sale de ctre dumani reali ori nchipuii, cu dorin bolnvicioas de a vedea curgnd snge i cu plcere diabolic de a ucide, fr a se gndi laconsecine, Alexandru Lpuneanu a lsat o neagr amintire ca domnitor i a impresionat puternicca personaj.