Titu Maiorescu

Titu Maiorescu a fost mentorul Junimii si al revistei Convorbiri literare, un indrumator al culturii romane si cel dintai critic de directie al nostru. Format in spiritul culturii germane si franceze cu studii de filozofie, drept si litere, Titu Maiorescu si-a pus amprenta asupra maturizarii literaturii romane. Criticul a formulat idei valabile si astazi prin care a impus marile valori ale literaturii. In critica, Titu Maiorescu a impus pentru prima data la noi principiul autonomiei esteticului drept criteriu fundamental. Titu Maiorescu a scris articole referitoare la limba romana, dar si articole estetice, de critica literara si referitoare la cultura si civilizatie. A scris articole despre limba, precum: Despre scrierea limbii romane, Neulogismele, Betia de cuvinte, Limba romana in jurnalele din Austria, Oratori, lectori, limbuti. A sustinut principiul ortografiei fonetice, etimologismul, a militat pentru imbogatirea limbii romane cu neologisme si imprumuturi din limbi romanice. A ridiculizat Betia de cuvinte, ca si pe Strigatorii de limba. Junimistii intentionau sa alcatuiasca o antologie de poezie romana si de aceea, Titu Maiorescu a scris 2 articole estetice prin care urmarea initierea tinerilor in problemele generale ale artei: O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 si Comediile lui Ion Luca Caragiale. In articolul O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, pornind de la filozoful german Hegel, Titu Maiorescu a facut distinctia intre stiinta si arta. Stiinta exprima adevarul, iar arta frumosul. Acesta a subliniat diferenta dintre adevar si frumos: adevarul cuprinde numai idei, iar frumosul suprinde idei manifestate in materie sensibila. Articolul are 2 parti: Conditiunea materiala a poeziei si Conditiunea ideala a poeziei. In prima parte, criticul a analizat conceptul de forma in arta. Spre deosebire de celelalte arte care au material propriu, poezia nu are un material specific. Astfel, sculptura foloseste lemnul si piatra, pictura culorile isr muzica , sunetele. Poezia foloseste cuvantul care nu este un material

specific deoarece este utilizat in comunicare. De aceea, pentru a destepta imagini sensibile in fantezia cititorului, poetul trebuie sa se foloseasca de figuri de stil: epitete ornante, comparatia noua si justa, personificari, metafore etc. Poetul nu poate fi intotdeauna nou in idee, dar trebuie sa fie mereu nou in forma. In a doua parte, criticul s-a referit la conceptul de fond in arta. El sustinea ca poezia trebuie sa exprime intotdeauna un sentiment sau o pasiune: bucuria, ura, disperarea, tristetea etc, si nu o cugetare intelectuala. Conditia ideala a poeziei presupune dupa Titu Maiorescu 3 conditii: o mai mare repejune a miscarii ideilor, o exagerare sau cel putin o marime a obiectului, o dezvoltare spre o culminare finala. Criticul a aplicat ideile teoretice in analiza a 2 poezii: Umbra lui Mirce. La cozia de Grigore Alexandrescu si Steluta de Vasile Alecsandri. Titu Maiorescu a scris si articole de critica literara precum: Asupra poeziei noastre, Directia noua in poezia si proza romana, Poeti si critici, Eminescu si poeziile lui. Printre articolele despre cultura si civilizatie se numara si In contra directiei de astazi a culturii romane. In acest articol, Titu Maiorescu a combatut imitarea unor forme de civilizatie din Apus cand la noi nu era dezvoltat un fond corespunzator(teoria formelor fara fund). Filozof, critic, estetician, Titu Maiorescu este una dintre cele mai importante personalitati ale culturii romane.