Junimea și Titu Maiorescu

După 1860 se conturează una dintre cele mai strălucite epoci din cultura română,
epoca marilor clasici, când apar: societatea ,,Junimea”, revista ,,Convorbiri literare”,
operele de excepție ale lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici sau critica lui Titu
Maiorescu.
Constituită în 1863, la Iași, din inițiativa unor tineri intelectuali(Titu Maiorescu,
T.H.Rosetti, Iacob Negruzzi, P.P. Carp și Vasile Pogor), junimea reprezintă o societate
literară și culturală ce impune o direcție nouă, caracterizată prin spirit critic și printr-un
sentiment al valorii.
Obiectivele junimii au fost: organizarea unor ,,prelecțiuni populare” menite să
contribuie la culturalizarea publicului larg, realizarea unei antologii a poeziei românești,
implicarea în disputele academice referitoare la aspecte lingvistice, înființarea unei
reviste, ,,Convorbiri literare”(1867) și a unei edituri proprii pentru răspândirea mai ușoară
a operelor literare de valoare.
Mentorul grupării ,,Junimea” a fost Titu Maiorescu, critic literar, estetician și
îndrumător cultural. Studiile publicate de acesta în revista ,,Convorbiri literare” abordau
îndeosebi probleme din domeniile lingvistic, cultural, estetic, dar mai ales literar.
Principalele articole ce ilustrează preocupările lingvistice sunt ,,Despre scrierea limbei
române” și ,,Neologismele”, ce aduc în discuție probleme importante cum ar fi
introducerea alfabetului latin, combaterea ortografiei etimologice, îmbogățirea
vocabularului cu neologisme de origine latină.
Domeniul esteticii este ilustrat în două lucrări fundamentale, ,,O cercetare critică asupra
poeziei române de la 1867” și ,,Comediile d-lui I.L. Caragiale”.
De mare succes s-a bucurat articolul ,,În contra direcției de astăzi în cultura
română”, în care Maiorescu dezvoltă ,,teoria formelor fără fond”, acuzând societatea
vremii că a întemeiat instituții după model occidental, în absența unui fond autohton.
Criticul susține că viciul cel mai grav al culturii este neadevărul, că superficialitatea și
falsitatea definesc creațiile epocii respective.
Analizează critic rolul generației pașoptiste în evoluția societății și ajunge la concluzia că
toate instituțiile create de ei sunt ,,simple forme fără fond, iluzii fără adevăr, statui fără
trup”.
Titu Maiorescu își susține ideile prin exemple elocvente: școli fără ca să existe
profesori, teatre fără un repertoriu dramatic, academie în lipsa unor adevărați oameni de
știință.
Se pronunță categoric împotriva acestor instituții considerând că un început fals al culturii
ar putea pune în pericol toată evoluția ulterioară. Teoria este reluată și nuanțată în
perioada interbelică de criticul Eugen Lovinescu, acesta susținând că formele exercită o
presiune și grăbesc apariția fondului.
În calitatea sa de critic literar, Titu Maiorescu a realizat câteva studii importante în
domeniul literaturii, precum ,,Poeți și critici”, ,,Direcția nouă în poezia și proza
românească” și nu în ultimul rând ,,Eminescu și poeziile lui”. Articolul, scris în anul
morții poetului, susține ideea că Eminescu este produsul geniului său înnăscut și că opera
sa va avea o influență covârșitoare asupra literaturii sec. XX.
Studiul cuprinde două părți, prima conturând personalitatea lui Eminescu, iar cea de-a
doua, elementelor care dau valoare operelor sale. Referitor la personalitatea poetului,
Maiorescu amintește de atracția pentru lumea ideilor generale și dezinteresul față de
valorile materiale.
El distruge două mituri legate de viața poetului, acela că principala cauză a morții
lui Eminescu este traiul în mizerie și al doilea, că poetul a fost nefericit în dragoste.
În legătură cu opera, Maiorescu remarcă adecvarea uluitoare dintre idei și limbajul poetic.
Ideile poetului reflectau o cultură generală vastă, o familiarizare cu filosofia europeană,
iar limbajul poetic este surprinzător prin noutate.
În opinia mea, prin întreaga sa activitate, desfășurată în cadrul societății ,,Junimea”
și a revistei ,,Convorbiri literare”, Titu Maiorescu a contribuit la formarea unei concepții
estetice noi, bazată pe primatul valorilor. El este personalitatea care a gândit și a trasat
drumul culturii noastre spre sec. XX.