CRITICISMUL

JUNIMIST
Proiect realizat de:
Deac Radu
Hofnăr Lia
Iosif Andra
Lazăr Bianca
Muntean Alisia
 CUPRINS
 Ilustrarea contextului istoric și cultural și întemeierea Junimii;
 Prezentarea iniţiatorilor: Iacob Negruzzi, Petre P. Carp, Theodor Rosetti,
Vasile Pogor și Titu Maiorescu;
 Menționarea etapelor de activitate;
 Precizarea obiectivelor Junimii;
 Descrierea lui Titu Maiorescu – studii și idei estetice;
 Notarea aspectelor caracteristice unor studii;
 Exprimarea unei opinii argumentate cu privire la Junimea și Titu Maiorescu;
 Precizarea unor aspecte caracteristice cu privire la „Convorbiri literare”;
CONTEXTUL ISTORIC ȘI CULTURAL ȘI ÎNTEMEIEREA
JUNIMII
Societatea Junimea a fost înființată la
Iași în iarna anului 1863 și primăvara anului
1864 de un grup de tineri întorși de la studii din
străinătate - Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi,
Petre Carp, Vasile Pogor și Theodor Rosetti.
Această societate culturală avea o tipografie și o
librărie proprii, astfel și posibilitatea de a edita
revista „Convorbiri Literare”, o revistă în care
au fost publicate operele tuturor marilor clasici.
Titu Maiorescu
Iacob Negruzzi
Petre P. Carp
Vasile Pogor
Casa Pogor – salonul Junimea
Theodor Rosetti
 ETAPELE DE ACTIVITATE ALE JUNIMII
 Prima etapă a avut loc intre anii 1863 - 1874 când s-au elaborat principiile estetice și
sociale, etapa fiind importantă pentru caracterul polemic în domeniul limbii, al
literaturii și al culturii.

 A doua etapă durează din 1874 până în anul 1885 cu desfășurarea ședințelor Junimii la
București, dar și a activității revistei la Iași. Este o etapă de consolidare deoarece, în
această perioadă se afirmă reprezentanții „Direcției noi” în poezia și proza română
precum: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici și Ion Luca Caragiale.

 A treia etapă a avut loc între anii 1885 – 1944 și este numită etapa bucureșteană
deoarece este mutată la București revista „Convorbiri Literare” și întreaga societate
Junimea. Această etapă are un caracter preponderent universitar prin cercetările
științifice, istorice si filozofice.
 OBIECTIVELE JUNIMII
Societatea a avut ca scop încurajarea studiului științelor și a artei, precum și
promovarea ideilor și valorilor naționale într-o perioadă în care cultura
românească era în plin proces de formare și afirmare.

Obiective generale:
 Răspândirea spiritului critic
 Încurajarea progresului literaturii naționale
 Educarea publicului prin prelecțiuni populare
 Susținerea originalității culturii și a literaturii române
 TITU MAIORESCU

• Titu Maiorescu, unul dintre cei mai cunoscuți

autori canonici, s-a născut la 15 februarie 1840, la Craiova.

• A urmat un an de studii la Berlin, acolo unde a obținut la Giessen

doctoratul „magna cum laude”, iar după încă un an a obținut
licența în litere și filosofie la Sorbona. După încă un an de studii
universitare la Paris a obținut și licența în drept.

• A devenit unul dintre liderii Partidului Conservator, iar pe 28

martie 1912, Maiorescu a preluat președinția Consiliului de
Miniștri, iar din această funcție a prezidat în iulie 1913.
CELE MAI IMPORTANTE LUCRĂRI

 „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”

(1867)
 „În contra direcției de astăzi în cultura română” (1868)
 „Direcția noua în poezia și proza română” (1872)
 „Poeți și critici” (1886)
 „Comediile d-lui Caragiale” (1885)
 „Eminescu și poeziile sale” (1889)
 „Beția de cuvinte” (1873)
 „O cercetare critică asupra poeziei române de la
1867” (1867)

 Studiul explorează poezia română, evidențiind diferențele între artă și știință;

 Maiorescu identifică două condiții ale artei: condiția ideală, legată de conținut, și
condiția materială, legată de forma artistică;
 Maiorescu evidențiază că forma operei trebuie să se bazeze pe cuvinte simple și
bine alese.
 ,,În contra direcției de astăzi în cultura română”
(1868)
 Studiul a fost publicat în revista "Convorbiri literare" în 1868;
 Titu Maiorescu critică direcția pe care o ia cultura română în acea perioadă,
influențată puternic de modelele occidentale adoptate;
 El afirma ca modernizarea societății românești prin împrumutul de forme și
instituții occidentale a dus la o disonanță între acestea și fondul național;
 Maiorescu atrage atenția asupra problemelor culturale cu care se confruntă
România.
 ,,Poeți si critici” (1886)

 Studiul „Poeți și critici”, apărut în 1886, oferă o evaluare a progresului literar

din România;
 Se concentrează apoi pe critica lui Vlahuță și Delavrancea, la dramaturgia
istorică a lui Alecsandri, recunoscând meritele acestora;
 Maiorescu evidențiază incompatibilitatea dintre poeți și critici, definind
competențele fiecăruia;
 Poetul, transpune impresiile în formă lirică, în timp ce criticul, este
transparent.
 „Comediile d-lui Caragiale ” (1885)

 Problema pe care o pune Titu Maiorescu este morala în artă;

 În articol sunt enumerate comediile lui Caragiale („O scrisoare pierdută”, „O
noapte furtunoasă”, „Conul Leonida față cu reacțiunea” și „D-ale carnavalului”) și
modul în care au fost receptate de publicul larg;
 Comediile aduc în prim plan tipuri umane din viața socială contemporană pe care
le prezintă cu semnele lor caracteristice, expresiile lor și situațiile particulare;
 Maiorescu se mai referă și la originalitatea creației lui Caragiale;
 „Eminescu și poeziile lui ” (1889)

 Studiul cuprinde două părți: prima parte se referă la viața poetului, („omul”
Eminescu), în timp ce a doua cuprinde o analiză a operei acestuia („poeziile lui");
 În prima parte, criticul prezintă trăsături definitorii, precum inteligența, memoria
extraordinară, cultura excepțională, setea de cunoaștere și modestia. Acesta aduce
în discuție pesimismul eminescian si arată că acesta a fost unul nativ;
 În cea de-a doua parte, articolul evidențiază valoarea poeziei eminesciene,
comentându-le sub aspectul limbajului și al conținutului de idei. Maiorescu
evidențiază talentul excepțional dovedit în mânuirea limbii și inovarea rimelor din
lirica eminesciană.
 „Beția de cuvinte” (1873)
 Articolul mai este numit și „Studiu de patologie literară”;
 Este o oglindă a dezordinii din mintea vorbitorilor, a lipsei de
claritate, de limpezime a gândurilor;
 Maiorescu subliniază importanța utilizării cuvintelor cu
măsură și înțelepciune, pentru a transmite mesajul într-un
mod eficient și accesibil pentru cititori;
 Criticul se concentrează pe influența mediului social și a
factorilor personali asupra creației literare;
 Termenul „beția de cuvinte” poate fi interpretat ca o metaforă
pentru utilizarea excesivă sau necontrolată a limbajului în
creație.
 OPINIA CU PRIVIRE LA JUNIMEA ȘI
MAIORESCU
 Junimea și Titu Maiorescu au fost figuri cheie în cultura și literatura românească
din secolul al XIX-lea. Sub conducerea lui Maiorescu, Junimea a promovat
estetica „l'art pour l’art” și realismul în literatură, influențând puternic direcția
artistică și culturală a vremii;
 Cu toate acestea, există critici care susțin că Junimea a fost elitistă și
conservatoare, iar influența politică a lui Maiorescu este supusă dezbaterii. În
ciuda acestor controverse, contribuția lor la literatura română este recunoscută și
studiată în continuare, fiind subiect de dezbatere în domeniul studiilor culturale și
literare.
ASPECTE CARACTERISTICE ALE REVISTEI
„CONVORBIRI LITERARE”

 Revista „Convorbiri literare”, condusă de Junimea sub Titu Maiorescu, a fost

un forum cultural și literar influent în România secolului al XIX-lea;
 A promovat valorile naționale, reflectând preocupările sociale și politice ale
vremii și sprijinind diversitatea culturală. De asemenea, a oferit o platformă
tinerilor scriitori și artiștilor emergenți și a abordat probleme sociale, politice și
filozofice, promovând inovația și excelența în cultura și literatura română;
 În revista „Convorbiri literare” au fost publicate operele marilor clasici.
 CONCLUZII

 Junimea a lăsat o moștenire culturală profundă în România, cu principii care au

influențat întreaga societate. Criticând modul de civilizare al spațiului românesc,
junimiștii au pus bazele restructurării modernității românești.
 Ideile lor au fost fundamentale în dezvoltarea culturii românești până în mijlocul
secolului al XX-lea. Cu toate acestea, instaurarea regimului comunist a pus capăt
acestui efort cultural, iar principiile Junimii au fost discreditate și devalorizate.
 O nouă mișcare culturală ar putea revitaliza societatea românească, aducând în
prim-plan valorile critice și constructive promovate de Junimea.
 BIBLIOGRAFIE

 „Critice”, Titu Maiorescu, editura Vivaldi

 „Junimea – amintiri, studii, scrisori, documente”,
volumele I-II, editura Albatros
 „Junimea și junimismul”, Zigu Ornea, editura Eminescu
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Wiki
 https://infocultural.eu/
 https://www.libertatea.ro/
VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!