P. 1
Studiu de Caz, Junimea, Criticismul Junimist

Studiu de Caz, Junimea, Criticismul Junimist

|Views: 24,439|Likes:
Published by Naddya - Florentina

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: Naddya - Florentina on Jan 20, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/22/2015

pdf

text

original

STUDIU DE CAZ

JUNIMEA CRITICISMUL JUNIMIST

* avand drept surse de documentare:”Junimismul” de Zaharia Ornea, “Scriitorii clasici si junimea” de Virgil Vintinescu,”Eseul” de L.Paicu,M.Lupu,M.Lazar si internetul.

DIRECTIILE DE INVESTIGATIE urmarite in realizarea acestui studiu de caz sunt:
 -directiile de manifestare a criticismului junimist;  -teoria “formelor fara fond” si in ce context a fost fomulata;  -liniile “directiei noi” promovate de Maiorescu.

Junimea
 Junimea=societate culturară constituită la Iaşi prin 1863-1864,după opinia fondatorilor ei,cinci tineri intelectuali:Titu Maiorescu,Petre Carp,Iacob Negruzzi,Vasile Pogor şi Theodor Rosetti pe care afinităţile dintre personalităţile lor îi unesc într-un cenaclu în care se dezbat public probleme culturale de seamă din epoca de după 1860:probleme de ortografie şi limbă,proiectarea unei antologii de poezie românească,organizarea unor conferinţe prin care să răspândească în public o serie de cunoştinţe istorice,politice,economice şi de cultură. 

 Junimea reprezintă cea mai importantă grupare literară din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Tudor Vianu apreciază că Junimea reuneşte cele mai mari personalităţi intelectuale ale vremii.

 JUNIMIST,-A,junimisti,-ste,adj.,s.m. si f. 1.Adj.care tine de junimism,privitor la junimism.2.s.m. si f.Adept al junimismului.-”Junimea”(n.pr.)+suf.-ist.  CRITICISM s.n. 1 .Denumire data de Kant si de adeptii sai propriei lor doctrine filozofice,care considera ca orice filozofie si orice cunoastere trebuie precedata de o “critica” a capacitatii de cunoastere insasi.2.Tendinta exagerata de a critica.Din fr. Criticisme

Societatea Junimea a luat fiinţă la Iaşi în anul 1863, din iniţiativa unor tineri reîntorşi de la studii din străinătate, în frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Teodor Rosetti. Ei îşi încep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. printr-o formulă masonică, junimiştii cînd vorbeau despre asta spuneau: "Originea Junimii se pierde în negura timpului".

 Meritul “Junimii” a fost acela că a supus la o analiză temeinică şi lucidă societatea şi cultura românească, semnalându-i slăbiciunile. Dezbaterea de idei din interiorul “Junimii” ca şi aceea dintre junimişti şi ceilalţi intelectuali ai vremii au contribuit la implicarea mai directă a oamenilor de cultură în problemele societăţii.  Junimea devenise la inceputul deceniului al noualea un organism care se bucura de recunoasterea si aprecierea unanima a tuturor personalitatilor literare ale vremii.Dar,dupa 1885,sfarsitul se anunta de acum incolo tot mai clar.

 In viata societatii “Junimea” se disting cateva etape:  Prima etapă –etapa ieseana se întinde de la întemeiere până în 1874. In aceasta perioada se impune necesitatea educarii publicului prin asanumitele prelectiuni populare.Organizate pe teme variate,in diverse cicluri sistematice si tinute intr-o forma academica,ele au avut drept scop educarea publicului larg,care sa inteleaga cultura ca factor de progress si moralitate.

 Aceasta etapa marcheaza cautarile fibrile de modele apte sa asigure progresul la care aspira Titu Maiorescu.Interesul pentru literatura se manifesta din 1865,cand se avanseaza idea alcatuirii unei antologii de poezie romaneasca pentru scolari.Aceasta i-a determinat pe junimisti sa citesca in sedintele societatii autorii mai vechi,pe ale caror texte si-au exersat spiritual critic si gustul literar.

 Intre anii 1874 şi 1885 urmează a doua fază a “Junimii”, epoca în care şedinţele din Iaşi se dublează cu cele din Bucureşti.  Este o perioada in care se diminueaza teoretizarea criticismului in favoarea judecatilor de valoare.Acum sunt elaborate studiile esentiale prin care Titu Maiorescu se impune ca authentic intemeietor al criticii noastre literare moderne,fara insa a neglija preopcuparile din domeniul civilizatiei,dar mai ales din domenilui limbii literare,necesare pentru ca in 1860 se facuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin.

 Maiorescu sustine utilitatea imbogatirii vicabularului limbii romane prin neologisme de origine romantica,intr-un studio din 1881,intitulat chiar Neologismele. Este perioada de glorie absolută a revistei.

 Etapa a treia (bucuresteana) incepe din 1885,cand este mutate la Bucuresti revista Convorbiri literare ca si intreaga societate Junimea.Aceasta etapa are un character prepomderent universitar,prin cercetarile istorice si filozofice.Aparitia revistei se prelungeste pana in 194,dar cu toate acestea ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii 20 de ani.  In lucrarea Istoria literaturii romane moderne,Tudor Vianu identifica trasaturile definitorii ale junimismului.

 Acestea sunt:spiritul critic(respectarea adevarului istoric in studierea trecutului si cultivarea simplitatii;este combatuta falsa eruditie manifestata prin folosirea de catre multi carturari ai timpului a unei limbi artificiale care sa-I diferentieze de oamenii de rand);spiritual filozofic;gustul pentru classic si academic(pentru valorile clasice,in detrimental invovatiei);spiritul oratoric(se naste din opozitia impotriva retoricii pasoptiste romantice,mesianice,lipsite de echilibru,dar si din respingerea frazeologiei politice parlamentare si a betiei de cuvinte specifica timpului);ironia.

 Tudor Maiorescu este mentor al Societatii "Junimea" alaturi de P.P.Carp, Th.Rosetti, V.Pogor si Iacob Negruzzi. Programul societatii cuprindea: organizarea de prelectiuni populare, stabilirea unei ortografii unitare a limbii romane, precum si editarea unei antologii de poezie romaneasca, de la origini si pana la vremea aceea.

 Originar din Transilvania, fiul profesorului Ioan Maiorescu, in al carui suflet au vibrat puternic ideile Revolutiei de la 1848, Maiorescu manifesta un patriotism constient si responsabil, aratand in activitatea sa ca poporul roman se poate ridica, prin puterile proprii, in universalitate.  Studiile facute la Brasov, Viena si Berlin, doctoratul in filozofie si licenta in drept, la Paris, definesc performanta formarii unei personalitati complexe.

 Ca rod al discutiilor de la Junimea, se nasc studiile maioresciene, dintre care: "Despre scrierea limbei romane", "O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867", "Asupra poeziei noastre populare", "Limba romana in jurnalele din Austria", "In contra directiei de astazi in cultura romana", "Directia noua in poezia si proza romana", etc.

 “In contra directiei de astazi in cultura romana”,publicat de Maiorescu in 1868 in Convorbiri literare,reprezinta o piesa de baza in doctrina ideological junimista,mereu completata cu studiile lui Th. Rosetti sau discursurile lui Carp,dar intotdeauna reluand sau pornind de la una din temele principale expuse in 1868.A fost poate una dintre cele mai virulente din cate a formulat junimismul.Ea exprima,intr-o forma concentrate,ideologia junimista,asa precara,din punct de vedere teoretic,cum apare ea in faza initiala.

 In studiul „In contra directiei de azi in cultura romana” (1868), Titu Maiorescu fundamenteaza teoria formelor fara fond, opunandu-se la introducerea neselectiva a formelor civilizatiei occidentale care nu pot duce la progres. In perioada interbelica, E. Lovinescu va accepta teroria formelor fara fond, desigur etapa evolutiei culturii, literaturii romane fiinda alta decat cea pe care a reprezentat-o Titu Maiorescu. 

 In studiul „Directia noua in poezia si proza romana” (1872), criticul sugereaza o ierarhizare a valorilor incurajatoare. Astfel dupa V. Alecsandri, pe care-l considera cap al generatiei trecute inscrie urmele lui M. Eminescu poet foarte tanar care publicase in “Convorbiri Literare” numai trei poezii. Remarca farmecul limbajului, ca semn al celor alesi, conceptia inalta privind intelegerea artei antice.

 Cea mai importanta lucrare este “O cercetare critica asupra poeziei de la 1867”, prin care delimiteaza poezia de stiinta. El arata ca poezia nu-si gaseste “materialul” in natura, precum celelalte arte, ci se creeaza din cuvant. Acesta trebuie sa raspunda la anumite conditii pentru a destepta “imagini sensibile in fantazia auditoriului”. Lucrarea este structurata in doua parti: “Conditiunea materiala a poeziei” si “Conditiunea ideala a poeziei”.

 In “Conditiunea materiala a poeziei” analizeaza conceptul de “forma” in arta. In poezie este necesar ca obiectul acesteia, cuvintele, sa fie concrete. Este recomandata folosirea limbajului cat mai putin abstract. De aceea, figurile de stil, “tropul in genere”, sunt foarte importante in realizarea limbajului poetic.

 “Conditiunea ideala a poeziei” se refera la “fondul” poeziei, care trebuie sa fie in stransa legatura cu forma. Pentru ca o poezie sa fie reusita, trebuie sa existe concordanta intre forma si fond, iar obiectele trebuie privite sub impresia sentimentului. Ideea poeziei este un sentiment sau o pasiune “si niciodata o cugetare exclusiv intelectuala sau care tine de taramul stiintific”. Maiorescu explica aparitia studiului sau de estetica ca o necesitate de inlaturare a mediocritatii.

 Un alt studiu este “Comediile domnului I. L. Caragiale” (1885). Aici, Maiorescu trateaza problema mediocritatii in arta. El sustine ca moralitatea in arta se deosebeste de cea din realitate si nu tine de aceleasi reguli. Afirma despre Caragiale ca el generalizeaza, incercand sa surprinda trasaturile etern valabile ale omului. Subiectul operei literare este luat din realitate, dar tratarea este ideal-artistica. Arta este o “finalitate fara scop”, ea nu serveste decat spiritului. Il face pe om sa se inteleaga in raport cu ceilalti si cu natura. Maiorescu vorbeste despre katharsis sau starea de inaltare spirituala.

 Omul este egoist, dar daca o opera literara il face sa-si uite pentru o clipa interesele proprii, atunci aceasta este o opera de valoare. Aceste idei apartin si unor personalitati universale, cum ar fi Schopenhauer, Kant, Aristotel si Hegel.  Titu Maiorescu este primul critic literar. Prin spiritul sau polemic in care au fost scrise toate studiile, reuseste sa introduca criteriul estetic in aprecierea operei literare. De asemenea, introduce criteriul universalitatii. Exemplele date sunt nu numai din literatura romana, ci si din cea universala, pentru a putea raporta literatura autohtona la aceasta.

 Reuseste sa-si aprecieze foarte bine contemporanii si sa le gaseasca adevarata valoare. Unul dintre studii este “Comediile domnului I. L. Caragiale”. Altul este “Eminescu si poeziile lui” (1884). In acesta reuseste sa-si dea seama ca secolul XX va fi marcat de opera lui Eminescu si ca acesta va fi foarte apreciat. De asemenea, considera ca Eminescu a fost produsul propriului geniu si ca, oriunde s-ar fi nascut, viata lui ar fi fost aceeasi, air creatia la fel de valoroasa. Pune deci bazele mitului eminescian.

 In studiul “Poeti si critici” (1886) vorbeste despre valoarea operei lui Alecsandri: “A lui lira multicolora a rasunat in orice adiere ce s-a putut destepta din miscarea poporului nostru in mijlocul lui. In ce consta valoarea unica a lui Alecasandri? In aceasta totalitate a actiunii sale literare”. Tot in aceasta opera, Maiorescu sustine relativitatea criticilor si faptul ca unii poeti sunt considerati mai mult sau mai putin valorosi in functie de modul de apreciere a fiecarui critic in parte. De aceea, Alecsandri fusese defavorizat.

 Prin Titu Maiorescu se afirmă conştiinţa închegării unei direcţii culturale creatoare, delimitată de un spirit critic neadormit şi de un sentiment puternic al valorilor. Junimea a realizat şi a impus o astfel de direcţie, aducând în atmosfera produsă de unirea românilor din 1859 un climat de nouă întemeiere, simetrică în planul culturii, cu eforturile de consolidare politică, socială şi economică începute de Alexandru Ioan Cuza şi de ministrul său Mihail Kogăliceanu, omul de idei al epocii paşoptiste, dar şi al celei următoare. Junimea a determinat o direcţie nouă şi în literatură: fundamental romatică în perioada paşoptismului, literatura română evoluează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea spre clasicism, un clasicism de esenţă.

 Directia noua a ramas in istoria literara prin stradania de a indica un drum posibil de urmat pentru literele romanesti.Acesta este unul din meritele istorice remarcabile ale junimismului in literatura noastra.Dupa ce factorul estetic a fost repus in drepturile ce i se cuveneau si s-a demonstrat ca literatura si arta nu pot exista,ignorandu-se frumosul artistic,directia noua a enuntat si a afirmat noi valori ,printre care pleiada marilor clasici ai secolului trecut.

 Aceasta este noua directie in literatura ,promovata de Junimea,importanta in primul rand prin spirtul pe care il degaja ,prin afirmarea programatica a unei orientari estetice in literatura romaneasca,oprindu-se discursivitatii prozaice,o directie care anunta ca urmareste sa readuca literatura in sfera artei.

 Maiorescu sustine noile valori afirmate in literatura noastra in studiul “Directia noua in poezia si proza romana” (1872). Vorbeste despre Eminescu si Slavici, dar si despre pastelurile lui Alecsandri. Despre Eminescu afirma ca este “iubitor de antiteze exagerate”, dar il lauda pentru “farmecul limbajului, o conceptie inalta si pe langa aceste iubirea si intelegerea artei antice”.  Maiorescu face si un studiu al folclorului pe care il apreciaza foarte mult si-l considera o sursa de inspiratie si un model in acelasi timp. Studiul se numeste “Asupra poeziei noastre populare” (1868).

 Aici lauda culegerea de poezii populare a lui Alecsandri. Maiorescu vorbeste despre caracterul anonim si colectiv al literaturii populare si apreciaza faptul ca opera nu e nicioadata a celui care a produs-o.  In ceea ce priveste limba romana, Maiorescu isi exprima si de aceasta data parerea. In 1886 apare studiul “Despre scrierea limbii romane” in care impune scrierea fonetica, excluzand-o pe cea etimologica.

 Alta probleme de limba care l-au preocupat au fost vocabularul si imbogatirea acestuia. Scrie studiul “Neologismele” (1881) in care sustine ca in limba nu trebuie sa apara cuvinte noi decat daca ele nu au sinonim si exprima o realitate noua. De asemenea sustine ca neologismele sa fie de origine latina pentru a putea fi asimilate mai usor. El angajeaza o polemica cu autorii “Dictionarului limbei romane” A. T. Laurian si Massim.

 Acestia auatineau purificarea limbii, adica eliminarea cuvintelor de alta origine decat cea latina. Maiorescu afirma ca acestea sunt de natura sa confere expresivitate si bogatie limbii si ca exista unele bine inradacinate in limba care nu pot fi schimbate foarte usor.  Titu Maiorescu combate “stricatorii de limba” in doua studii polemice: “Betia de cuvinte” (1973) si “Oratori, retori si limbuti” (1902).

 In “Betia de cuvinte” tinta polemicii este “Revista contimporana” care lauda unii autori mediocri. Acestia, pentru a exprima o singura idee, foloseau o insiruire de sinonime fara rost. Titu Maiorescu ridiculizeaza discrepanta dintre forma si fond. Acest studiu este subintitulat “Studiu de patologie literara”.  In “Oratori, retori si limbuti” evidentiaza proprietatile fiecaruia: “Oratorul vorbeste pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi, limbutul pentru a vorbi”. El ridiculizeaza discursurile limbutilor din vremea sa, si anume ale parlamentarilor romani. Acestia vorbeau mult, folosind cuvinte abstracte, dar fara a transmite o idee clara.

 In perioada 1874-1875 “Junimea”devine proprietatea unei tipografii. Existenţa tipografiei permite “Junimii” publicarea, începând din 1867, a unei reviste: Convorbiri literare, puse de la început sub conducerea lui Iacob Negruzzi. Această publicaţie se va bucura de cel mai înalt prestigiu în istoria literaturii române. Ea a impus, încă de la apariţie, o direcţie nouă, modernă, întregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic şi sentimentul valorii estetice.

 Revista "Convorbiri literare" apare la Iasi la 1 martie 1867, fiind revista cu cea mai larga aparitie din literatura romana (1867-1944). Iacob Negruzzi este secretarul, adevaratul conducator fiind Titu Maiorescu. activitatea Junimii se reflecta in paginile revistei. i.Directia revistei i-a fost incredintata lui I.Negruzzi,functie pe care a ocupat-o timp de 23 de ani .

 Chiar de la primul numar,revista isi anunta programul,lasand sa se intrevada unele elemente tipice pentru orientarea social-politica a gruparii.Cuvantul catre cititori,iscalit de Negruzzi,dar scris mai tarziu de Maiorescu,cum marturiseste mai tarziu redactorul Convorbirilor,prevenea ca “atunci cand vorbesc pasiunile politice,arta si stiinta isi ascund producerile lor linistite”.

 Convorbirile literare păstrează în cea mai mare parte urma activităţii “Junimea”, şi lectura atentă a revistei permite refacerea vieţii renumitei grupări literare şi a etapelor pe care le-a străbătut. Programul Junimii şi cercetări istorice recente ne îndreptăţesc să afirmăm că gruparea avea o importantă dimensiune masonică.

 .O cercetare cronologica a intregului material documentar existent pune insa in evidenta faptul ca,pana la un anumit moment,critica formelor de cultura si civilizatie inadecvate fondului autohton romanesc a fost intreprinsa de Ioan Slavici si din alte moive decat incontenstabila atractie exercitata asupra sa de controversata teza maioresciana.Este indeobste cunoscut ca la inceputurile formularii ei,marcata in anul 1868,cand a aparut studiul “In contra directiei de astazi in cultura romana”,critica maioresciana a “formelor fara fond” a starnit mai mult proteste decat atractie propriu-zisa.

 Elaborarea ei in intregime s-a produs intr-un interval mai indelungat de timp,pe masura ce capata contururi cat mai precise intreaga sa conceptie despre cultura.Manifestarea criticismului fata de inadecvarea unor forme de cultura si civilizatie occidentala la fondul autohton romanesc este apoi,asa cum s-a demosnstrat de mult,un fenomen care a aparut inaintea “Junimii” si a lui Titu Maiorescu ,avandu-i ca principali protagonisti pe C.Negruzzi,M.Kogalniceanu,Alecu Russo,Vasile Alecsandri si chiar pe tatal criticului,Ion Maiorescu.

 “In contra directiei de astazi in cultura romana” Maiorescu Condamna faptul ca in cultura romana “s-au imitat si s-au falsificat toate formele civilizatiunii moderne”. Maiorescu se refera la faptul ca, din dorinta de a copia universalitatea, romanii au creat unele institutii care nu sunt potrivite pentru societatea romana a vremii. Astfel, forma acestora era conform standardelor externe, dar nu aveau un fond de functionare. Aceste institutii pot fi periculoase datorita superficialitatii si mediocritatii care le caracterizeaza. Maiorescu nu era impotriva dezvoltarii culturii, dar considera ca in felul acesta nu se poate realiza un progres. Valoarea studiului consta in faptul ca el combate non-valorile si mediocritatea.

 George Calinescu afirma despre Titu Maiorescu ca “e intai de toate un mare polemist, care stie sa traga profit din imprejurarea de a trai intr-o lume inferioara nivelului sau, punand in valoare arta de a corecta si admonesta”. Enumera cele trei mari ideologii lansate de Titu Maiorescu: potrivirea intre fond si forma, inaugurarea spiritului critic si “asezarea criticii in marginile adevarului, adica descatusarea ei de orice constrangere din afara” si considera ca “aceste puncte dadeau un caracter negativ”.

 O optiune esentiala pentru ideologia junimista a fost “teza formelor fara fond”  “Trebuie sa ridicam poporul la inaltimea asezamintelor noastre ori sa reducem asezamintele potrivit cu firea lui si cu studiul de dezvoltare in care se afla”  Fascinatia exercitata de unele exegeze consecrate lui Eminescu si Caragiale a facut ca si in cazul lui Ioan Slavici optiunea pentru junimismul cultural sa fie adesea justificata prin aderarea sa la teza maioresciana a “formelor fara fond”.Argumentele invocate au fost culese de regula din corespondenta,memorialistica si publicistica autorului,iar uneori s-au invocat chiar unele opera literare.

 Teoria formelor fara fond, elaborata de critic si devenita, pentru multa vreme, dominanta a societatii romanesti, se observa tocmai in aceasta neconcordanta intre principiu si forma: "in aparenta, dupa statistica formelor dinafara, romanii posed astazi aproape intreaga civilizatie occidentala. Avem politica si stiinta, avem jurnale si academii, avem scoli si literatura, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constitutiune." insa aparentele sunt inselatoare, pentru ca toate aceste infrastructuri sunt "pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar, si astfel cultura claselor mai inalte ale romanilor este nula". Singura realitate tangibila in lumea de astazi este "taranul roman", aflat mereu intr-o continua suferinta.

 Eroarea, fundamentala in viziunea lui Maiorescu, caci prin imitatie romanii "au falsificat toate formele civilizatiunii moderne", este exprimata intr-o retorica a argumentarii perfecte si de mare efect: "inainte de avea partid politic, care sa simta trebuinta unui organ, si public iubitor de stiinta, care sa aiba nevoie de lectura, noi am fundat jurnale politice si reviste literare si am falsificat si dispretuit jurnalistica.

 Contactul cu studiile maioresciene in cuprinsul carora se desfasura sistematic critica”formelor fara fond”s-a produs atunci pe un fond theoretic in mare parte comun,dar insusit prin filiera eminesciana ,de unde si intelegerea particulara ,specifica a problemelor culturii romane privita in ansamblul ei.Ioan Slavici a gandit apoi intreaga critica culturala prin prisma necesitatilor istorice ale momentului pe care-l traia atunci cultura romana din Transilvania,amenintata de valul instrainarii,din cauza unor binecunoscute vitregii.Critica culturala altoita pe acest fond a contribuit la o mai buna clarificare si organizare a cnceptiei lui Slavici,iar nu de putine ori a aflat in spusele mentorului “Junimii”confirmari autoritate pentru multe din ideile sale risipite prin presa trensilvana dinainte de “Tribuna”.

Concluzii
 Astăzi se poate afirma că, atât de controversata, în perioada postbelică, teorie a „formelor fără fond“, elaborată de Maiorescu, a răspuns, în timp, necesităţilor obiective de respingere a mediocrităţii şi a altor forme de impostură manifestate în artă.

 Junimea şi Convorbiri literare au avut un rol decisiv în cultura şi literatura română. După cum este unanim recunoscut şi după cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi şi exegeţi ai activităţii Junimii, trebuie să recunoaştem că, spiritul junimist a făcut să triumfe ideea conform căreia, în evaluarea operei de artă, este imperios necesar să primeze valoarea estetică, indiferent de ideea tematică.

CEI 5 FONDATORI AI “JUNIMII”

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->