STUDIU DE CAZ JUNIMEA CRITICISMUL JUNIMIST

Avand drept surse de documentare:

Junimismul de Zaharia Ornea, Scriitorii clasici si junimea de Virgil Vintinescu, Eseul de L.Paicu,M.Lupu,M.Lazar internetul.

DIRECTIILE DE INVESTIGATIE urmarite in realizarea acestui studiu de caz sunt:

-directiile de manifestare a criticismului junimist; -teoria formelor fara fond si in ce context a fost fomulata; -liniile directiei noi promovate de Maiorescu.

Junimea
Junimea=societate culturar constituit la Iai prin 1863-1864,dup opinia fondatorilor ei,cinci tineri intelectuali:Titu Maiorescu,Petre Carp,Iacob Negruzzi,Vasile Pogor i Theodor Rosetti pe care afinitile dintre personalitile lor i unesc ntr-un cenaclu n care se dezbat public probleme culturale de seam din epoca de dup 1860:probleme de ortografie i limb,proiectarea unei antologii de poezie romneasc,organizarea unor conferine prin care s rspndeasc n public o serie de cunotine istorice,politice,economice i de cultur. Junimea reprezint cea mai important grupare literar din cea de-a doua jumtate a secolului al XIX-lea.Tudor Vianu apreciaz c Junimea reunete cele mai mari personaliti intelectuale ale vremii. JUNIMIST,-A,junimisti,-ste,adj.,s.m. si f. 1.Adj.care tine de junimism,privitor la junimism.2.s.m. si f.Adept al junimismului.-Junimea(n.pr.)+suf.-ist. CRITICISM s.n. 1 .Denumire data de Kant si de adeptii sai propriei lor doctrine filozofice,care considera ca orice filozofie si orice cunoastere trebuie precedata de o critica a capacitatii de cunoastere insasi.2.Tendinta exagerata de a critica.Din fr. Criticisme Societatea Junimea a luat fiin la Iai n anul 1863, din iniiativa unor tineri rentori de la studii din strintate, n frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi i Teodor Rosetti. Ei i ncep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. printr-o formul masonic, junimitii cnd vorbeau despre asta spuneau: "Originea Junimii se pierde n negura timpului". Meritul Junimii a fost acela c a supus la o analiz temeinic i lucid societatea i cultura romneasc, semnalndu-i slbiciunile. Dezbaterea de idei din interiorul Junimii ca i aceea dintre junimiti i ceilali intelectuali ai vremii au contribuit la implicarea mai direct a oamenilor de cultur n problemele societii. Junimea devenise la inceputul deceniului al noualea un organism care se bucura de recunoasterea si aprecierea unanima a tuturor personalitatilor literare ale vremii.Dar,dupa 1885,sfarsitul se anunta de acum incolo tot mai clar.

In viata societatii Junimea se disting cateva etape: Prima etap etapa ieseana se ntinde de la ntemeiere pn n 1874. In aceasta perioada se impune necesitatea educarii publicului prin asa-numitele prelectiuni populare.Organizate pe teme variate,in diverse cicluri sistematice si tinute intr-o forma academica,ele au avut drept scop educarea publicului larg,care sa inteleaga cultura ca factor de progress si moralitate. Aceasta etapa marcheaza cautarile fibrile de modele apte sa asigure progresul la care aspira Titu Maiorescu.Interesul pentru literatura se manifesta din 1865,cand se avanseaza idea alcatuirii unei antologii de poezie romaneasca pentru scolari.Aceasta i-a determinat pe junimisti sa citesca in sedintele societatii autorii mai vechi,pe ale caror texte si-au exersat spiritual critic si gustul literar. Intre anii 1874 i 1885 urmeaz a doua faz a Junimii, epoca n care edinele din Iai se dubleaz cu cele din Bucureti. Este o perioada in care se diminueaza teoretizarea criticismului in favoarea judecatilor de valoare.Acum sunt elaborate studiile esentiale prin care Titu Maiorescu se impune ca authentic intemeietor al criticii noastre literare moderne,fara insa a neglija preopcuparile din domeniul civilizatiei,dar mai ales din domenilui limbii literare,necesare pentru ca in 1860 se facuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Maiorescu sustine utilitatea imbogatirii vicabularului limbii romane prin neologisme de origine romantica,intr-un studio din 1881,intitulat chiar Neologismele. Este perioada de glorie absolut a revistei. Etapa a treia (bucuresteana) incepe din 1885,cand este mutate la Bucuresti revista Convorbiri literare ca si intreaga societate Junimea.Aceasta etapa are un character prepomderent universitar,prin cercetarile istorice si filozofice.Aparitia revistei se prelungeste pana in 194,dar cu toate acestea ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii 20 de ani. In lucrarea Istoria literaturii romane moderne,Tudor Vianu identifica trasaturile definitorii ale junimismului. Acestea sunt:spiritul critic(respectarea adevarului istoric in studierea trecutului si cultivarea simplitatii;este combatuta falsa eruditie manifestata prin folosirea de catre multi carturari ai timpului a unei limbi artificiale care sa-I diferentieze de oamenii de rand);spiritual filozofic;gustul pentru classic si academic(pentru valorile clasice,in detrimental invovatiei);spiritul oratoric(se naste din opozitia impotriva retoricii pasoptiste romantice,mesianice,lipsite de echilibru,dar si din

respingerea frazeologiei politice parlamentare si a betiei de cuvinte specifica timpului);ironia. Tudor Maiorescu este mentor al Societatii "Junimea" alaturi de P.P.Carp, Th.Rosetti, V.Pogor si Iacob Negruzzi. Programul societatii cuprindea: organizarea de prelectiuni populare, stabilirea unei ortografii unitare a limbii romane, precum si editarea unei antologii de poezie romaneasca, de la origini si pana la vremea aceea. Originar din Transilvania, fiul profesorului Ioan Maiorescu, in al carui suflet au vibrat puternic ideile Revolutiei de la 1848, Maiorescu manifesta un patriotism constient si responsabil, aratand in activitatea sa ca poporul roman se poate ridica, prin puterile proprii, in universalitate. Studiile facute la Brasov, Viena si Berlin, doctoratul in filozofie si licenta in drept, la Paris, definesc performanta formarii unei personalitati complexe. Ca rod al discutiilor de la Junimea, se nasc studiile maioresciene, dintre care: "Despre scrierea limbei romane", "O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867", "Asupra poeziei noastre populare", "Limba romana in jurnalele din Austria", "In contra directiei de astazi in cultura romana", "Directia noua in poezia si proza romana", etc. In contra directiei de astazi in cultura romana,publicat de Maiorescu in 1868 in Convorbiri literare,reprezinta o piesa de baza in doctrina ideological junimista,mereu completata cu studiile lui Th. Rosetti sau discursurile lui Carp,dar intotdeauna reluand sau pornind de la una din temele principale expuse in 1868.A fost poate una dintre cele mai virulente din cate a formulat junimismul.Ea exprima,intr-o forma concentrate,ideologia junimista,asa precara,din punct de vedere teoretic,cum apare ea in faza initiala. In studiul In contra directiei de azi in cultura romana (1868), Titu Maiorescu fundamenteaza teoria formelor fara fond, opunandu-se la introducerea neselectiva a formelor civilizatiei occidentale care nu pot duce la progres. In perioada interbelica, E. Lovinescu va accepta teroria formelor fara fond, desigur etapa evolutiei culturii, literaturii romane fiinda alta decat cea pe care a reprezentat-o Titu Maiorescu. In studiul Directia noua in poezia si proza romana (1872), criticul sugereaza o ierarhizare a valorilor incurajatoare. Astfel dupa V. Alecsandri, pe care-l considera cap al generatiei trecute inscrie urmele lui M. Eminescu poet foarte tanar care publicase in Convorbiri Literare numai trei poezii. Remarca farmecul limbajului, ca semn al celor alesi, conceptia inalta privind intelegerea artei antice.

Cea mai importanta lucrare este O cercetare critica asupra poeziei de la 1867, prin care delimiteaza poezia de stiinta. El arata ca poezia nu-si gaseste materialul in natura, precum celelalte arte, ci se creeaza din cuvant. Acesta trebuie sa raspunda la anumite conditii pentru a destepta imagini sensibile in fantazia auditoriului. Lucrarea este structurata in doua parti: Conditiunea materiala a poeziei si Conditiunea ideala a poeziei. In Conditiunea materiala a poeziei analizeaza conceptul de forma in arta. In poezie este necesar ca obiectul acesteia, cuvintele, sa fie concrete. Este recomandata folosirea limbajului cat mai putin abstract. De aceea, figurile de stil, tropul in genere, sunt foarte importante in realizarea limbajului poetic. Conditiunea ideala a poeziei se refera la fondul poeziei, care trebuie sa fie in stransa legatura cu forma. Pentru ca o poezie sa fie reusita, trebuie sa existe concordanta intre forma si fond, iar obiectele trebuie privite sub impresia sentimentului. Ideea poeziei este un sentiment sau o pasiune si niciodata o cugetare exclusiv intelectuala sau care tine de taramul stiintific. Maiorescu explica aparitia studiului sau de estetica ca o necesitate de inlaturare a mediocritatii. Un alt studiu este Comediile domnului I. L. Caragiale (1885). Aici, Maiorescu trateaza problema mediocritatii in arta. El sustine ca moralitatea in arta se deosebeste de cea din realitate si nu tine de aceleasi reguli. Afirma despre Caragiale ca el generalizeaza, incercand sa surprinda trasaturile etern valabile ale omului. Subiectul operei literare este luat din realitate, dar tratarea este idealartistica. Arta este o finalitate fara scop, ea nu serveste decat spiritului. Il face pe om sa se inteleaga in raport cu ceilalti si cu natura. Maiorescu vorbeste despre katharsis sau starea de inaltare spirituala. Omul este egoist, dar daca o opera literara il face sa-si uite pentru o clipa interesele proprii, atunci aceasta este o opera de valoare. Aceste idei apartin si unor personalitati universale, cum ar fi Schopenhauer, Kant, Aristotel si Hegel. Titu Maiorescu este primul critic literar. Prin spiritul sau polemic in care au fost scrise toate studiile, reuseste sa introduca criteriul estetic in aprecierea operei literare. De asemenea, introduce criteriul universalitatii. Exemplele date sunt nu numai din literatura romana, ci si din cea universala, pentru a putea raporta literatura autohtona la aceasta. Reuseste sa-si aprecieze foarte bine contemporanii si sa le gaseasca adevarata valoare. Unul dintre studii este Comediile domnului I. L. Caragiale. Altul este Eminescu si poeziile lui (1884). In acesta reuseste sa-si dea seama ca secolul XX va fi marcat de opera lui Eminescu si ca acesta va fi foarte apreciat. De

asemenea, considera ca Eminescu a fost produsul propriului geniu si ca, oriunde s-ar fi nascut, viata lui ar fi fost aceeasi, air creatia la fel de valoroasa. Pune deci bazele mitului eminescian. In studiul Poeti si critici (1886) vorbeste despre valoarea operei lui Alecsandri: A lui lira multicolora a rasunat in orice adiere ce s-a putut destepta din miscarea poporului nostru in mijlocul lui. In ce consta valoarea unica a lui Alecasandri? In aceasta totalitate a actiunii sale literare. Tot in aceasta opera, Maiorescu sustine relativitatea criticilor si faptul ca unii poeti sunt considerati mai mult sau mai putin valorosi in functie de modul de apreciere a fiecarui critic in parte. De aceea, Alecsandri fusese defavorizat.

Prin Titu Maiorescu se afirm contiina nchegrii unei direcii culturale creatoare, delimitat de un spirit critic neadormit i de un sentiment puternic al valorilor. Junimea a realizat i a impus o astfel de direcie, aducnd n atmosfera produs de unirea romnilor din 1859 un climat de nou ntemeiere, simetric n planul culturii, cu eforturile de consolidare politic, social i economic ncepute de Alexandru Ioan Cuza i de ministrul su Mihail Kogliceanu, omul de idei al epocii paoptiste, dar i al celei urmtoare. Junimea a determinat o direcie nou i n literatur: fundamental romatic n perioada paoptismului, literatura romn evolueaz n a doua jumtate a secolului al XIX-lea spre clasicism, un clasicism de esen. Directia noua a ramas in istoria literara prin stradania de a indica un drum posibil de urmat pentru literele romanesti.Acesta este unul din meritele istorice remarcabile ale junimismului in literatura noastra.Dupa ce factorul estetic a fost repus in drepturile ce i se cuveneau si s-a demonstrat ca literatura si arta nu pot exista,ignorandu-se frumosul artistic,directia noua a enuntat si a afirmat noi valori ,printre care pleiada marilor clasici ai secolului trecut. Aceasta este noua directie in literatura ,promovata de Junimea,importanta in primul rand prin spirtul pe care il degaja ,prin afirmarea programatica a unei orientari estetice in literatura romaneasca,oprindu-se discursivitatii prozaice,o directie care anunta ca urmareste sa readuca literatura in sfera artei.

Maiorescu sustine noile valori afirmate in literatura noastra in studiul Directia noua in poezia si proza romana (1872). Vorbeste despre Eminescu si Slavici, dar si despre pastelurile lui Alecsandri. Despre Eminescu afirma ca este iubitor de antiteze exagerate, dar il lauda pentru farmecul limbajului, o conceptie inalta si pe langa aceste iubirea si intelegerea artei antice.

Maiorescu face si un studiu al folclorului pe care il apreciaza foarte mult si-l considera o sursa de inspiratie si un model in acelasi timp. Studiul se numeste Asupra poeziei noastre populare (1868). Aici lauda culegerea de poezii populare a lui Alecsandri. Maiorescu vorbeste despre caracterul anonim si colectiv al literaturii populare si apreciaza faptul ca opera nu e nicioadata a celui care a produs-o. In ceea ce priveste limba romana, Maiorescu isi exprima si de aceasta data parerea. In 1886 apare studiul Despre scrierea limbii romane in care impune scrierea fonetica, excluzand-o pe cea etimologica.

Alta probleme de limba care l-au preocupat au fost vocabularul si imbogatirea acestuia. Scrie studiul Neologismele (1881) in care sustine ca in limba nu trebuie sa apara cuvinte noi decat daca ele nu au sinonim si exprima o realitate noua. De asemenea sustine ca neologismele sa fie de origine latina pentru a putea fi asimilate mai usor. El angajeaza o polemica cu autorii Dictionarului limbei romane A. T. Laurian si Massim. Acestia auatineau purificarea limbii, adica eliminarea cuvintelor de alta origine decat cea latina. Maiorescu afirma ca acestea sunt de natura sa confere expresivitate si bogatie limbii si ca exista unele bine inradacinate in limba care nu pot fi schimbate foarte usor. Titu Maiorescu combate stricatorii de limba in doua studii polemice: Betia de cuvinte (1973) si Oratori, retori si limbuti (1902).

In Betia de cuvinte tinta polemicii este Revista contimporana care lauda unii autori mediocri. Acestia, pentru a exprima o singura idee, foloseau o insiruire de sinonime fara rost. Titu Maiorescu ridiculizeaza discrepanta dintre forma si fond. Acest studiu este subintitulat Studiu de patologie literara. In Oratori, retori si limbuti evidentiaza proprietatile fiecaruia: Oratorul vorbeste pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi, limbutul pentru a vorbi. El ridiculizeaza discursurile limbutilor din vremea sa, si anume ale parlamentarilor romani. Acestia vorbeau mult, folosind cuvinte abstracte, dar fara a transmite o idee clara. In perioada 1874-1875 Junimeadevine proprietatea unei tipografii. Existena tipografiei permite Junimii publicarea, ncepnd din 1867, a unei reviste: Convorbiri literare, puse de la nceput sub conducerea lui Iacob Negruzzi. Aceast publicaie se va bucura de cel mai nalt prestigiu n istoria literaturii romne. Ea a impus, nc de la apariie, o direcie nou, modern, ntregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic i sentimentul valorii estetice.

Revista "Convorbiri literare" apare la Iasi la 1 martie 1867, fiind revista cu cea mai larga aparitie din literatura romana (1867-1944). Iacob Negruzzi este secretarul, adevaratul conducator fiind Titu Maiorescu. activitatea Junimii se reflecta in paginile revistei. i.Directia revistei i-a fost incredintata lui I.Negruzzi,functie pe care a ocupat-o timp de 23 de ani . Chiar de la primul numar,revista isi anunta programul,lasand sa se intrevada unele elemente tipice pentru orientarea social-politica a gruparii.Cuvantul catre cititori,iscalit de Negruzzi,dar scris mai tarziu de Maiorescu,cum marturiseste mai tarziu redactorul Convorbirilor,prevenea ca atunci cand vorbesc pasiunile politice,arta si stiinta isi ascund producerile lor linistite. Convorbirile literare pstreaz n cea mai mare parte urma activitii Junimea, i lectura atent a revistei permite refacerea vieii renumitei grupri literare i a etapelor pe care le-a strbtut. Programul Junimii i cercetri istorice recente ne ndreptesc s afirmm c gruparea avea o important dimensiune masonic. .O cercetare cronologica a intregului material documentar existent pune insa in evidenta faptul ca,pana la un anumit moment,critica formelor de cultura si civilizatie inadecvate fondului autohton romanesc a fost intreprinsa de Ioan Slavici si din alte moive decat incontenstabila atractie exercitata asupra sa de controversata teza maioresciana.Este indeobste cunoscut ca la inceputurile formularii ei,marcata in anul 1868,cand a aparut studiul In contra directiei de astazi in cultura romana,critica maioresciana a formelor fara fond a starnit mai mult proteste decat atractie propriu-zisa. Elaborarea ei in intregime s-a produs intr-un interval mai indelungat de timp,pe masura ce capata contururi cat mai precise intreaga sa conceptie despre cultura.Manifestarea criticismului fata de inadecvarea unor forme de cultura si civilizatie occidentala la fondul autohton romanesc este apoi,asa cum s-a demosnstrat de mult,un fenomen care a aparut inaintea Junimii si a lui Titu Maiorescu ,avandu-i ca principali protagonisti pe C.Negruzzi,M.Kogalniceanu,Alecu Russo,Vasile Alecsandri si chiar pe tatal criticului,Ion Maiorescu.

In contra directiei de astazi in cultura romana Maiorescu Condamna faptul ca in cultura romana s-au imitat si s-au falsificat toate formele civilizatiunii moderne. Maiorescu se refera la faptul ca, din dorinta de a copia universalitatea, romanii au creat unele institutii care nu sunt potrivite pentru societatea romana a vremii. Astfel, forma acestora era conform standardelor externe, dar nu aveau un fond de functionare.

Aceste institutii pot fi periculoase datorita superficialitatii si mediocritatii care le caracterizeaza. Maiorescu nu era impotriva dezvoltarii culturii, dar considera ca in felul acesta nu se poate realiza un progres. Valoarea studiului consta in faptul ca el combate non-valorile si mediocritatea. Convorbirile literare au publicat un ir de cercetri critice asupra lucrrilor mai nsemnate prin care s-a caracterizat cultura romn n timpul din urm, asupra poeziei de salon i poeziei populare, asupra etimologismului d-lui Cipariu i Lepturalului d-lui Pumnul, asupra dreptului public al romnilor dup coala Barnuiu i asupra limbei romne n jurnalele din Austria. Aceste critice nu au rmas fr rspuns; ns toate rspunsurile, dup obiceiul introdus la noi, erau pline de personaliti, aa nct, din respect pentru publicitate, au trebuit s fie trecute sub tcere. Cci ce are a face n asemenea discuii persoana scriitorului! O excepie se poate admite numai n privina ultimului rspuns al Transilvaniei, fiindc unele observri din el dau ocazie de a caracteriza ntreaga cultur romn din ziua de astzi i, prin urmare, merit s fie relevate. Afar de aceasta, Transilvania este organul public al Asociaiunii pentru literatura i cultura poporului romn, redactat de din cei mai cunoscui brbai ai notri, de d. Bari, i, ntruct reprezint astfel floarea dezvoltrii intelectuale din Ardeal, are drept s cear a nu fi ignorat. Transilvania, rspunznd la articolele noastre despre limba romn n jurnalele austriace, retiprite n volumul de fa, ncepe prin a reproduce anticritica Familiei din Pesta, care este de opinie c erorile limbistice criticate de noi sunt numai nite bagatele. Transilvania nsi recunoate c jurnalele austriace scriu ru romnete, se mir ns pentru ce i cele din Iai scriu ru i citeaz ca exemplu nite pasaje pline de erori din Sptmna. n celelalte observri ale sale pare a se uni cu opinia Familiei despre bagatelele criticate de noi i zice: n marele numr de proverbia romneti este i unul care zice: satul arde, baba se piaptn. Acuma, uit-te, acuma la anul 1868 i afl d. T. Maiorescu timpul de a cere de la publicitii de dincoace stil neted, gramatic, ortografie. Cine ne face aceste ntmpinri ? Am nelege cnd ele ne-ar veni de la Albina, Federaiunea, Telegraful, fiindc acestea sunt foi mai ales politice, care, n sprijinirea importantelor interese constituionale crora sunt consacrate, se pot cel puin scuza, dac nu au avut destul luare-aminte pentru limba n care scriu. Dar ca tocmai cele dou foi literare, Transilvania i Familia, s aib drept a ni le face, aceasta nu o putem primi. Este, din contra, caracteristic pentru starea n care a ajuns cultura noastr intelectual dac organul oficial al asociaiunii transilvnene pentru literatura romn i cultura poporului romn - are - cum s o numim cu un termen parlamentar? - are inspiraiunea de a ne rspunde c este o pieptenare de bab, dac n anul 1868 i cerem gramatic, stil i ortografie!

Nu tim ce vor fi gndit membrii acelei asociaiuni la cetirea unui astfel de rspuns din partea reprezentantului d-lor. Noi ns ne-an pus urmtoarea ntrebare: Dac o foaie literar nu este n stare s scrie dup gramatic, dac se declar incapabil de a avea ortografie i stil bun, atunci de unde a luat curajul de a se mai prezenta pe arena publicitii? i ce folos i nchipuiete c va putea produce prin lucrarea ei literar? Rspunsul neaprat la aceste neaprate ntrebri arunc o lumin aa de trist asupra organului asociaiunii transilvane, pentru a nu mai vorbi de Familia, nct ne simim provocai a cuta nine mprejurrile uurtoare care i-ar putea explica purtarea ntr-un mod mai puin defavorabil i care i-ar lua o parte din rspunderea ce i-a atras-o. Asemenea mprejurri uurtoare exist, i datoria noastr este acum de a le pune n vederea cititorilor. Foaia Transilvania i attea alte foi literare si politice ale romnilor sunt aa de slab redactate, aa de striccioase prin forma i cuprinsul lor, fiindc triesc ntr-o atmosfer stricat i se inspir de ideile si de simmintele ce caracterizeaz marea majoritate a inteligenelor i antelupttorilor romni. Viciul radical n ele, i, prin urmare, n toat directia de astzi a culturii noastre, este neadevrul, pentru a nu ntrebuina un cuvnt mai colorat, neadevr n aspirri, neadevr n politic, neadevr n poezie, neadevr pn n gramatic, neadevr n toate formele de manifestare a spiritului public. Cufundat pn la nceputul secolului XIX n barbaria oriental, societatea romn, pe la 1820, ncepu a se trezi din letargia ei, apucat poate de-abia atunci de micarea contagioas prin care ideile Revoluiei Franceze au strbtut pn n extremitile geografice ale Europei. Atras de lumin, junimea noastr ntreprinse acea emigrare extraordinar spre fntnele tiinei din Frana i Germania, care pn astzi a mers tot crescnd i care a dat mai ales Romniei libere o parte din lustrul societilor strine. Din nenorocire, numai lustrul dinafar! Cci nepregtii precum erau i sunt tinerii notri, uimii de fenomenele mree ale culturii moderne, ei se ptrunser numai de efecte, dar nu ptrunser pn la cauze, vzur numai formele de deasupra ale civilizaiunii, dar nu ntrevzur fundamentele istorice mai adnci, care au produs cu necesitate acele forme i fr a cror preexisten ele nici nu ar fi putut exista. i astfel, mrginii ntr-o superficialitate fatal, cu mintea i cu inima prinse de un foc prea uor, tinerii romni se ntorceau i se ntorc n patria lor cu hotrrea de a imita i a reproduce aparenele culturei apusene, cu ncrederea c n modul cel mai grbit vor i realiza ndat literatura, tiina, arta frumoas i, mai nti de toate, libertatea ntr-un stat modern. i aa de des s-au repeit aceste iluzii juvenile, nct au produs acum o adevrat atmosfer intelectual n societatea romn, o direcie puternic, ce apuc cu trie egal pe cei tineri i pe cei btrni, pe cei cari se duc spre a nva i pe cei cari s-an ntors spre a aplica nvtura lor. n deosebire de poetul antic, care, admirnd greutile enorme ce le-a nvins statul roman pn la constituirea sa, exclam faimoasa fraz tantae molis erat romanam condere gentem, cobortorii acestor romani i cred uoar sarcina de a aeza gintea romn pe bazele civilizaiunii, i muli din ei sunt chiar ncredinai c astzi aceast aezare este aproape a fi terminat. Avem de toate cu mbelugare i nchipuiesc ei i cnd i ntrebi de literatur, i citeaz cifra

coalelor nnegrite pe fiecare an cu litere romne i numrul tipografiilor din Bucureti, i cnd le vorbeti de tin, i arat societile mai mult sau mai puin academice i programele discursurilor inute asupra problemelor celor mai grele ale inteligenii omeneti; dac te interesezi de arta frumoas, te duc n muzee, n pinacoteci i gliptoteci, i arat expoziiunea artitilor n via i se laud cu numrul pnzelor spnzurate pe prete; i dac, n fine, te ndoieti de libertate, i prezint hrtia pe care e tiprit constituiunea romn i i citesc discursurile i circulrile ultimului ministru care s-a ntmplat s fie la putere. Fa de aceast direcie a publicului romn, noi nu putem crede c adevratul mobil care l-a ndemnat spre cultura occidental s fi fost o preuire inteligent a acestei culturi. Mobilul propriu nu a putut fi dect vanitatea descendenilor lui Traian, vanitatea de a arta popoarelor strine cu orice pre, chiar cu dispreul adevrului, c le suntem egali n nivelul civilizaiunii. Numai aa se explic viiul de care este molipsit viaa noastr public, adec lipsa de orice fundament solid pentru formele dinafar ce le tot primim. i primejdioas n aceast privin nu e att lipsa de fundament n sine, ct este lipsa de orice simire a necesitii acestui fundament n public, este suficiena cu care oamenii notri cred i sunt crezui c au fcut o fapt atunci cnd au produs sau tradus numai o form goal a strinilor. Aceast rtcire total a judecei este fenomenul cel mai nsemnat n situaiunea noastr intelectual, un fenomen aa de grav, nct ne pare c este datoria fiecrii inteligene oneste de a-l studia, de a-l urmri de la prima sa artare n cultura romn i de a-l denuna pretutindenea spiritelor mai june, pentru ca acestea s neleag i s primeasc sarcina de a-l combate i nimici fr nici o cruare, dac nu vor s fie nii nimicii sub greutatea lui. La 1812, Petru Maior pentru a nu pomeni compilarea de citate fcut de incai fr nici o critic - scrie istoria sa despre nceputul romnilor n Dacia. n tendina ce are de a dovedi c noi suntem descendeni necorupi ai romanilor, Maior susine n paragraful al patrulea c dacii au fost cu totul exterminai de romani, aa nct nu s-a ntmplat nici o amestecare ntre aceste dou popoare. Pentru a proba o hipotez aa de nefireasc, istoricul nostru se ntemeiaz pe un pasaj ndoios din Eutrop si pe un pasaj din Julian, crora le d o interpretare imposibil de admis cu mintea sntoas, si astfel ncepe demonstrarea istoric a romanitii noastre, cu o falsificare a istoriei. La 1825 apare Lexiconul de la Buda, romnesc-latinesc-unguresc-nemesc, care se ncearc s stabileasc prin derivri de cuvinte c limba noastr este cea mai pur roman i foarte puin amestecat cu cuvinte slavone. Cteva exemple vor arta valoarea acestor derivri: Verbul nostru gsesc se deriv de la latinescul consecuor, substantivul boier de la voglia, i.e. voluntas, substantivul ceas de la caedo, caesum, caesura, quia dies in 24 partes quasi caesuras est devisa.

Cu asemenea procedare ncepe tiina noastr despre latinitatea cuvintelor romne, i primul pas se face printr-o falsificare a etimologiei. La 1840 se public Tentamen criticum in linguam romanicam. Scris n latinete, aceast carte are scopul de a arta strinilor ce fel de limb curat este aceea care se vorbete de poporul romn, ns arat o limb care nu s-a vorbit i nu se va vorbi niciodat n poporul romn. Acolo ntlnim forme gramaticale i fraze ca cele urmtoare: Aburiu i abureru auditu, abbiu, abebimu, abeboru, fcutu, abiu, voliu fire cantatu; do invetiasses aleque, nu abi fire asi superstitiosu, que a fedu, do se et asconde, do me et laudi cu gula ta, quomu ari, asi secili etc. etc. i, astfel, gramatica romn ncepe cu o falsificare a filologiei. O repeim: ceea ce surprinde i ntristeaz n aceste producte nu este eroarea lor n sine, cci aceasta se explic i uneori se justific prin mprejurrile timpului, dar este eroarea judecii noastre de astzi asupra lor, este lauda i suficiena cu care se privesc de inteligenele romne ca adevrate fapte de tiin valabil, este orbirea de a nu vedea c zidirea naionalitii romne nu se poate aeza pe un fundament n mijlocul cruia zace neadevrul. Dac strinii tiu astzi i recunosc c noi suntem de vi latin, meritul este nu al nostru, ci al filologilor Dietz, Raynouard, Fuchs, Miclosich, Max Mller i alii, cari nu prin iluzii pretenioase, ci prin legile solide ale tiinei au dovedit latinitatea esenial a limbii romne. Iar cri de natura Tentamenului critic i a Lexiconului de la Buda nu puteau dect s mpiedice adevrul, producnd nencredere n contra unei teze care avea trebuin de argumente aa de greite pentru a fi susinut. Direcia fals odat croit prin cele trei opere de la nceputul culturei nostre moderne, inteligena romn a naintat cu uurin pe calea deschis, i, cu acelai neadevr nluntru i cu aceeai pretenie n afar, s-au imitat i s-au falsificat toate formele civilizaiunii moderne. nainte de a avea partid politic, care s sim trebuin unui organ, i public iubitor de tiin, care s aib nevoie de lectur, noi am fundat jurnale politice si reviste literare i am falsificat i dispreuit jurnalistica. nainte de a avea nvtori steti, am fcut coli prin sate, i nainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii i universiti i am falsificat instruciunea publica. nainte de a avea o cultur crescut peste marginile coalelor, am fcut atenee romne i asociaiuni de cultur i am depreiat spiritul de societi literare. nainte de a avea o umbr mcar de activitate tiinific original, am fcut Societatea academic romn, cu seciunea filologic, cu seciunea istorico-archeologic i cu seciunea tiinelor naturale, i am falsificat ideea academiei. nainte de a avea artiti trebuincioi, am fcut conservatorul de muzic; nainte de a avea un singur pictor de valoare, am fcut coala de bele-arte; nainte de a avea o singur pies dramatic de merit, am fundat teatrul naional i am depreiat i falsificat toate aceste forme de cultur.

n aparen, dup statistica formelor dinafar, romnii posed astzi aproape ntreaga civilizare occidental. Avem politic i tiin, avem jurnale i academii, avem coli i literatur, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituiune. Dar n realitate toate aceste sunt produciuni moarte, pretenii fr fundament, stafii fr trup, iluzii fr adevr, i astfel cultura claselor mai nalte ale romnilor este nul i fr valoare, i abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi n zi mai adnc. Singura clas real la noi este ranul romn, i realitatea lui este suferina, sub care suspin de fantasmagoriile claselor superioare. Cci din sudoarea lui zilnic se scot mijloacele materiale pentru susinerea edificiului fictiv, ce-l numim cultur romn, i cu obolul cel din urm l silim s ne plteasc pictorii i muzicanii notri, academicienii i atenianii din Bucureti, premiele literare i tienifice de pretutindenea, i din recunotin cel puin nu-i producem nici o singur lucrare care sa-i nale inima i s-l fac s uite pentru un moment mizeria de toate zilele. George Calinescu afirma despre Titu Maiorescu ca e intai de toate un mare polemist, care stie sa traga profit din imprejurarea de a trai intr-o lume inferioara nivelului sau, punand in valoare arta de a corecta si admonesta. Enumera cele trei mari ideologii lansate de Titu Maiorescu: potrivirea intre fond si forma, inaugurarea spiritului critic si asezarea criticii in marginile adevarului, adica descatusarea ei de orice constrangere din afara si considera ca aceste puncte dadeau un caracter negativ.

optiune esentiala pentru ideologia junimista a fost teza formelor fara fond Trebuie sa ridicam poporul la inaltimea asezamintelor noastre ori sa reducem asezamintele potrivit cu firea lui si cu studiul de dezvoltare in care se afla Fascinatia exercitata de unele exegeze consecrate lui Eminescu si Caragiale a facut ca si in cazul lui Ioan Slavici optiunea pentru junimismul cultural sa fie adesea justificata prin aderarea sa la teza maioresciana a formelor fara fond.Argumentele invocate au fost culese de regula din corespondenta,memorialistica si publicistica autorului,iar uneori s-au invocat chiar unele opera literare. Teoria formelor fara fond, elaborata de critic si devenita, pentru multa vreme, dominanta a societatii romanesti, se observa tocmai in aceasta neconcordanta intre principiu si forma: "in aparenta, dupa statistica formelor dinafara, romanii posed astazi aproape intreaga civilizatie occidentala. Avem politica si stiinta, avem jurnale si academii, avem scoli si literatura, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constitutiune." insa aparentele sunt inselatoare, pentru ca toate aceste infrastructuri sunt "pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar, si astfel cultura claselor mai inalte ale romanilor este nula". Singura realitate tangibila in lumea de astazi este "taranul roman", aflat mereu intr-o continua suferinta.

Eroarea, fundamentala in viziunea lui Maiorescu, caci prin imitatie romanii "au falsificat toate formele civilizatiunii moderne", este exprimata intr-o retorica a argumentarii perfecte si de mare efect: "inainte de avea partid politic, care sa simta trebuinta unui organ, si public iubitor de stiinta, care sa aiba nevoie de lectura, noi am fundat jurnale politice si reviste literare si am falsificat si dispretuit jurnalistica.

Contactul cu studiile maioresciene in cuprinsul carora se desfasura sistematic criticaformelor fara fonds-a produs atunci pe un fond theoretic in mare parte comun,dar insusit prin filiera eminesciana ,de unde si intelegerea particulara ,specifica a problemelor culturii romane privita in ansamblul ei.Ioan Slavici a gandit apoi intreaga critica culturala prin prisma necesitatilor istorice ale momentului pe care-l traia atunci cultura romana din Transilvania,amenintata de valul instrainarii,din cauza unor binecunoscute vitregii.Critica culturala altoita pe acest fond a contribuit la o mai buna clarificare si organizare a cnceptiei lui Slavici,iar nu de putine ori a aflat in spusele mentorului Junimiiconfirmari autoritate pentru multe din ideile sale risipite prin presa trensilvana dinainte de Tribuna. Concluzii Astzi se poate afirma c, att de controversata, n perioada postbelic, teorie a formelor fr fond, elaborat de Maiorescu, a rspuns, n timp, necesitilor obiective de respingere a mediocritii i a altor forme de impostur manifestate n art. Junimea i Convorbiri literare au avut un rol decisiv n cultura i literatura romn. Dup cum este unanim recunoscut i dup cum au subliniat cei mai reprezentativi monografi i exegei ai activitii Junimii, trebuie s recunoatem c, spiritul junimist a fcut s triumfe ideea conform creia, n evaluarea operei de art, este imperios necesar s primeze valoarea estetic, indiferent de ideea tematic