ION SLAVICI SI JUNIMEA

Junimea a fost un curent cultural şi literar, dar şi o asociaţie culturală înfiinţată la Iaşi
în anul 1863.
Un curent literar este adeseori o simplă construcţie istorică, rezultatul însumării mai
multor opere şi figuri, atribuite de cercetători aceloraşi înrâuriri şi subsumate aceloraşi
idealuri. Multă vreme după ce oamenii şi creatiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor
şi răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiaţii şi afinităţi, grupând în interiorul
aceluiaşi curent opere create în neatârnare şi personalităţi care nu s-au cunoscut sau care
s-au putut opune.
Guvernul lui Lazar Catargiul, scrie „Pressa” in 9 martie 1876, „ nu mai este al
partidului conservator ... este guvernul noii directiuni din Iasi”. Se recunoaste, adica,
faptul ca junimistii detineau in guvern pozitii importante. Conservatorii hotarasc sa
fundeze „Timpul”, ziar politic, ca atatea altele care apareau atunci. Noul ziar are insa
norocul sa fie sustinut, cum rar se intampla, de cei mai mari scrii ai vremii.
Exista parerea ca Slavici intra in redactia „Timpul” inca de la inceput, de vreme ce
publica chiar in primul numar, nuvela „La crucea din sat”. „Timpul” duce o existenta
stearsa si fractiunea junimista din partidul conservator planuieste sa scoata un ziar al ei.
Slavici avea promisiunii k va intra in redactia noului ziar. Slavici lucreaza in intelegere
cu Eminescu si i cere acestuia lamuriri asupra unor chestiuni de logica. El reproduce,
apoi, in „timpul” articolul lui Eminescu „Observatii critice” publicat in „Curierul de Iasi”.
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Şiria, judeţul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea
de Jos, în apropiere de Panciu, judeţul Vrancea) a fost un scriitor şi jurnalist român.
Debutează în Convorbiri literare (1871), cu comedia „Fata de birău.” Împreună cu
Eminescu pune bazele Societăţii Academice Sociale Literare România Jună şi
organizează, în 1871, Serbarea de la Putna a Studenţimii române din ţară şi din
străinătate. La finalul anului 1874, se stabileşte la Bucureşti, unde este secretar al
Comisiei Colecţiei Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L.
Caragiale şi G. Coşbuc, editează revista Vatra. În timpul primului război mondial,
colaborează la ziarele Ziua şi Gazeta Bucureştilor.