Junimea si junimismul si contributia lui Titu Maiorescu

Junimea reprezinta miscarea culturala aparuta la Iasi la sfarsitul

secolului al XIX-lea, avand ca scop modernizarea culturii si a literaturii romane.
Apariia ei se datoreaz afinitii viu resimite dintre personalitile
ntemeietorilor. Ea se menine apoi o perioad ndelungat prin funciunea
atraciilor i respingerilor care alctuiesc caracteristica modului de a tri i a se
dezvolta. Vechea deviz francez potrivit creia "Intr cine vrea, rmne cine
poate" este i aceea pe care asociaia ieeana o adopt pentru sine.
Reveniti de la studii din strainatet, cativa tineri : Petre Carp, Vasile
Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu, constienti de situatia
precara a culturii romane, au hotarat infiintarea la Iasi, in 1863, a societatii
Junimea, o asociatie menita sa aduca un suflu nou in cultura romana.
Asociatia este bine organizata, avand o tipografie proprie, o librarie si o
revista, infiintata in 1867 Convorbiri literare, unde vor fi publicate pentru
intaia oara operele de valoare ale marilor clasici ai literaturii romane :
Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici. Junimea ns nu a luat natere printr-un
act formal (asemenea Academiei Romne, ntemeiat cam n aceeai vreme n
Bucureti) i nu s-a meninut dup legile exterioare, dar acceptate ale tuturor
corpurilor constituite. Junimea n-a fost att o societate, ct o comunitate de
interese culturale dar i socio-politice. In cadrul acestei societati, au loc
prelectiuni populare, conferinte pe teme culturale, abordand subiecte diferite.
Junimistii au recunoscut meritele predecesorilor. Generatia pasoptista a
avut rol decisiv in procesul de modernizare a societatii romanesti, de
construire a identitatii nationale, atat prin participarea activa la viata politica a
tarii, cat si prin cultura, mai ales prin literatura originala, cu specific national.
In toate domeniile culturii intemeiate de pasoptisti, junimistii provoaca
schimbari majore in domeniul limbii, sustinand modernizarea alfabetului latin
si ortografie si fonetica si pledand pentru imprumuturile neologice. In domeniul
educatiei culturale sunt sustinute timp de 17 ani cicluri de conferinte
(prelectiuni populare) pe teme de istorie, filozofie, literatura, alte arte prin
care familiarizeaza auditoriul cu noile idei din spatiul cultural european. Un al
treilea domeniul, in care au avut loc schimbari majore datorita junimistilor este
domeniul literaturii, unde criteriul cultural in aprecierea creatiei literare este
inlocuit prin criteriul estetic, sunt respinse mediocritatea si valeitarismul,
promovand valorile certe.
Junimea are o existenta de mai multe decenii, cu activitati si orientari ce
se schimba de la o etapa la alta. In viata societatii Junimea se disting
urmatoarele etape : etapa ieseana ( 1863 1874 ) are un pronuntat caracter
polemic si se manifesta in trei directii : limba, literatura si cultura. In aceasta
perioada se elaboreaza principiile sociale si estetice ale junimismului. Tot acum
se impune necesitatea educarii publicului prin asa-numitele prelectiuni

populare, organizate pe teme variate, in diverse cicluri sistematice si tinute

intr-o forma academica, ele au avut drept scop educarea publicului larg, care
sa inteleaga cultura ca factor de progres si moralitate. Etapa aceasta
reprezinta perioada infloritoare a Junimii, avand loc editarea unei reviste a
societatii Convorbiri literare, incepand cu 1 martie 1867.
Cea de-a doua etapa, etapa intermediara, dureaza din 1874 pana in
1885 ( cu desfasurarea sedintelor Junimii la Bucuresti, dar a activitatii revistei
la Iasi ) si este marcata de intrarea junimistilor in viata politica, in partidul
conservator. Aceasta etapa este o etapa de consolidare, in sensul ca in aceasta
perioada se afirma reprezentanti de seama ai directiei noi in poezia si proza
romana : Creanga, Eminescu, Slavici, Caragiale. Junimea continua sa ofere
burse tinerilor pentru studii in strainatate.
A treia etapa, etapa bucuresteana, incepe in 1885, cand intrunirile in
cenaclu se raresc, solidaritatea se destrama din motive diverse iar revista este
mutata la Bucuresti. Aceasta etapa are un caracter preponderenr universitar,
academic, prin cercetarile istorice si filozofice. Aparitia revistei se prelungeste
pana in 1944, dar cu toate acestea, ea nu va mai putea atinge gradul de
popularitate din primii 20 de ani.
Ceea ce asigura unitatea demersului cultural junimist si face din el un
adevarat curent culturaleste spiritul junimist", fundamentat pe cateva
trasaturi statornice si comun impartasite. In lucrarea Istoria literaturii romane
moderne, Tudor Vianu identifica trasaturile definitorii junimismului. Acestea
sunt : spiritul critic ( respectarea adevarului istoric prin studierea trecutului si
cultivarea simplitatii ; este combatuta falsa eruditie manifestata prin folosirea
de catre multi carturari ai timpului a unei limbi artificale ) ; spiritul filozofic ;
gustul pentru clasic si academic ; spiritul oratoric si ironia.
Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societatii Junimea,
impunandu-se ca adevaratul ei conducator, iar in cadrul epocii, drept
indrumatorul cultural si literar. Domeniile de manofestare ale spiritului critic
maiorescian sunt numeroase L limba romana, literatura, cultura, estetica,
filozofia. Studiile sale sunt de o importanta majora pentru literatura romana.
In 1868, in volumul Crticie, apare studiul In contra directiei de astazi
in cultura romana, in care este formulata teoria formelor fara fond. Maiorescu
se revolta aici impotriva vitiului din epoca, de a imprumuta forme ale culturii
apusene fara a le adapta conditiilor existente. Lipsa institutiilor sau a
experientei in domeniul cultural, politic si chiar artistic, pe care sa se aseze
aceste forme, face nula incercarea de a contemporaniza cultura romana cu
aceea occidentala. Exista sanse de corectare a acestei tendinte numai daca se
iau masuri impotriva ei, prin descurajarea mediocritatilor si a formelor fara
fond. Maiorescu nu este impotriva preluarii formelor culturale din exterior,

insa este de parere ca acestea trebuie adaptate la specificul national si

anticipate de crearea fondului. Concluzia lui Maiorescu este categorica : Caci
fara cultura poate inca trai un popor cu nadejdea ca la momentul firesc al
dezvoltarii sale se va ivi si aceasta forma binefacatoare a vietii omenesti ; dar
cu o cultura falsa nu poate trai un popor. O alta idee promovata de catre
criticul literar este aceea de arta pentru arta, ce consta in autonomia
esteticului. Aceasta idee este preluata de la Aristotel care spune ca arta are
functia purificatoare, cathartica, mimetica si hedonista.
Studiul din 1885, Comediile d-lui Caragiale de asemenea aparut in
volumul Critice, trateaza tema moralitatii in arta si a inaltarii impersonale
(katharsis ) idei estetice a caror origine se afla in opera lui Aristotel. Punctul de
plecare al studiului este discutia din presa vremii despre moralitate in opera
comica a lui Caragiale : Lucrarea d-lui Caragiale este originala; comediile sale
pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu
semnele lor caracteristice.... Maiorescu ii combate prin acest studiu pe aceia
care respinsesera comediile lui Caragiale pe motiv ca ar fi imorale. Arta este
moralizatoare prin ea insasi, nu prin ideile promovate este ideea esentiala
din studiul lui Maiorescu. De asemenea, criticul literar combate si acuzatia
potrivit careia comediile lui Caragiale ar urmari scopuri politice : ...o comedie
nu are nimic a face cu politica de partid; autorul isi ia persoanele sale din
societatea contemporana cum este, pune in evidenta partea comica asa cum o
gaseste[...].
Un al treilea studiu efectuat de Titu Maiorescu este cel din 1889,
Eminescu si poeziile lui, ce defineste totodata profilul geniului in general si
personalitatea lui Eminescu in particular: Ce a fost si ce a devenit Eminescu
este rezultatul geniului sau innascut, care era prea puternic in a sa proprie
fiinta incat sa-l fi abatut vreun contact cu lumea de la drumul sau firesc.
Patrunzand trasaturile personalitatii eminesciene, Titu Maiorescu remarca o
asa covarsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si
intiparise vreodata nu-i mai scapa[...], faptul ca Eminescu era omul cel mai
silitor, vesnic cetind, meditand, scriind, dar si faptul ca marele poet a fost un
om al timpului modern primn cultira lui de nivel european. In finalul primei
parti a studiului, Maiorescu atrage atentia ca poetul nu vedea in femeia iubita
decat copia imperfecta a unui prototip nerealizabil. In partea a doua a
studiului, Maiorescu traseaza principalele coordonate ale operei eminesciene.
Criticul considera ca Eminescu inalta rimele poeziei romane peste acea forma
obisnuita si adeseori neingrijita, care a dat atator poezii ale noastre de panacum un aer aproape trivial.. Studiul lui Maiorescu dedicat lui Eminescu se
incheie cu o afirmatie a ce a capatat de-a lungul timpului valorea unei profetii :
Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui[...] literatura poetica romana,
care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi, va

fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestamantului

cugetarii romanesti.
Vizand limba romana, teoria formelor fara fond are proiectii in studii
precum : Despre scrierea limbei romane, Betia de cuvinte, Neologismele.
Maiorescu sustine in aceste studii alfabetul latin si principiul ortografiei
fonetice,
imbogatirea
vocabularului
cu
neologisme
si
combate
bombasticismele, etimologismele, se manifesta impotriva stricatorilor de
limba, ridiculizeaza betia de cuvinte.
Filozof, critic literar, estetician, Titu Maiorescu este una din cele mai
importante
personalitati
ale
culturii
romane.
De
asemenea,
Junimea i Convorbiri literare au avut un rol decisiv n cultura i literatura
romn. Dup cum este unanim recunoscut i dup cum au subliniat cei mai
reprezentativi monografi i exegei ai activitii Junimii, trebuie s recunoatem
c, spiritul junimist a fcut s triumfe ideea conform creia, n evaluarea
operei de art, este necesar s primeze valoarea estetic, indiferent de ideea
tematic.