Adrian Marino, n lucrarea Pentru Europa. Integrarea Romniei accept
tracismul ca o parte constitutiv a poporului romn, ns atac dur tendina cercettorilor de a elogia un popor dezinvolt pe baza unor argumente desluite prin interpretarea textelor lui Herodot, care n concepia autorului nu sunt veridice. In primul rand, el critic, n baza acelorai texte ale istoricului grec, spusele conform carora tracii credeau in nemurire si ca aveau o spiritualitate foarte inalta, de neegalat, erau singurii monoteisti, lucruri care, in conceptia autorului, sunt complet eronate. In al doilea rand, un alt argument pentru a demonstra conceptia autorului despre aceste date false este critica despre neputina tracilor de a se unifica datorit spiritului lor slab ( tracii sunt caracterizai n viziunea lui Marino de o anume lips de vocaie a romnilor pentru organizare i cooperare, pentru coordonare i unitate), atitudinea lor fa de munc, dar obiceiul de a face comer cu copiii, mai ales, atribuindu-le pe un ton ironic inventarea unui astfel de sector comecial. Eu consider ca, desi autorul accepta punctele de vedere ale multor istorici in ceea ce priveste vechimea si originea poporului roman, acesta nu este de acord in ceea ce priveste religia lor, meseriile, si surprinzator, sustine ca piata libera a copiilor, ce consta in comertul international dateaza inca de pe vremea tracilor conform urmatorului argument al parintelui istoriei, Herodot : La traci exista urmatoarea randuiala isi vand copiii pentru a fi dusi peste hotare. In opinia mea, avand in vedere trasaturile negative din marturiile istorice citate si comentate de Adrian Marino, acesta a fost mult prea violent in afirmarea acestor marturii conducand, cel putin in cazul meu, la un soc in ceea ce priveste istoria diferita a tracilor fata de cum o cunosteau majoritatea dintre romani.