Paralela intre Povestea lui Harap Alb si

Aleodor imparat
Basmul este specia epicii populare, in proza sau mai rar in versuri, de mare intindere
si raspandire, in care se nareaza intamplari reale ce se impletesc cu cele fantastice. La
actiune participa personaje imaginare, inzestrate cu puteri supranaturale, ce reprezinta
binele si raul, iar in final acesta din urma este invins.
Basmul lui Ion Creanga este, asa cum s-a mai spus, un mic roman de avenuri, desi in
linii generale respecta schema arhetipala a basmului popular.
Basmul ‘Aleodor imparat’ se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un
basm popular, deoarece are un autor anonim, el fiind transmis pe cale orala, din
generatie in generatie, spre deosebire de ‘Povestea lui Harap Alb’ ce are autor
cunoscut, Creanga, circuland pe o singura varianta.
O prima asemanare intre cele doua basme, este faptul ca actiunea are la baza
conflictul dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna.
Basmul cult incepe cu formula initiala ‘Amu cica era odata intr-o tara…’, Creanga
fiind aici narator colportor, pe cand basmul popular incepe cu formula initiala tipica :
‘A fost odata ca niciodata […] un imparat’ ; dar atat una cat si cealalta sugereaza un
timp imaginar, ascultatorii-cititorii sunt introdusi inttr-o lume a basmului. Ambele
opere sugereaza motivul imparatului fara urmasi.
Spre deosebire de basmul popular, cel cullt constituie drumul formarii unui tanar,
fiind asadar un bildungsroman. In ‘Povestea lui Harap Alb’ intriga reprezinta plecarea
tanarului spre imparatie si totodata incepe a parcurge drumul spre maturizare, iar in
‘Aleodor imparat’, intriga se desfasoara atunci cand eroul calca pe ‘pamantul
pocitului om’.
In desfasurarea actiunii observam o asemanare intre cei doi fii de imparat, aceea ca
ambii sunt milosi, calitate ce li se rasplateste, fiind ajutati la nevoie.
Daca basmul popular prezinta doar trei probe, cel cult are in cadrul celei de-a treia
probe, inca alte trei,l pe care Harap Alb este nevoit sa le depaseasca pentru a iesi
invingator.
In ambele basme deznodamantul arata triumful fortelor binelui asupra celor malefice,
cei doi eroi insurandu-se cu fete de imparat, reusind astfel sa restabileasca echilibrul
initial.
‘Aleodor imparat’ se incheie cu formula finala specifica : ‘Iara eu incalecai p-o sea si
v-o spusei dumneavoastra asa’ , iar in basmul cult, Creanga inoveaza, astfel iesirea
din lumea basmuluieste o reflectie asupra realitatii.
In cele doua basmeintalnim triplicarea, in cel popular cifra simbolica, trei, avand
putere magica.
Referitor la personajul principal al basmului popular, acesta este inzestrat cu puteri
supranaturale, intelegand graiul necuvantatoarelor, putand comunica firesc cu acestea,
metamorfozandu-se cu ajutorul lor in peste, corb si lindina, fiind deci, un personaj
imaginar.
Voinic si neinfricat, Aleodor pleaca s-o ia pe fata lui Verdes imparat si, model de
cinste si onestitate, el o duce pocitaniei desi fata ii era draga. Aleodor esta asadar un
personaj in care se impletesc insusiri omenesti si fabuloase.
Spre deosebire de Aleodor, Harap Alb nu are puteri supra naturale si este un personaj
rotund, este flacaul supus initierii in experienta vietii catre maturizare, comportandu-
se ca un om normal. El este angajat cu toata convingerea in lupta impotriva raului si
mai ales este inzestrat cu arta de a-si face prieteni. Este mereu condus, sfatuit si ajutat
de o multitudine de simboluriale binelui, numai astfel reusind sa treaca unele probe.
Daca in structura basmului fantastic popular, fantasticul isi mentine nealterata
substanta, vom observa la Creanga cateva mutatii in urma carora realul invadeaza
zonele rezervate fantasticului. In felul acesta, Creanga a insuflat eroilor supranaturali
‘o viata curat omeneasca ‘. Suferind aceasta tansmutare, eroii lui Creanga desi apartin
planului simbolic, au o identitate si o fizionomie aievea oricarui locuitor din
Humulesti, fiind in cele din urma, nu numai umanizati dar si individualizati : ‘Gerila,
vazand ca toti ii stau impotriva, manie atunci si unde nu tranteste o bruma pe pereti,
de trei palme de groasa, de au inceput a calntani si ceilalti de frig, de sarea camesa de
pe dansii’.
O modalitate cu desavarsire originala, a marelui humulestean este si aceea de folosire
ingenioasa a tezaurului paremiologic national, pentru a dezvalui realitatile vietii
sociale, unele limite si deficiente ale fiintei umane.
Ion Creanga reuseste cu mult succes sa faureasca imaginea unei lumi tipic taranesti cu
comportamentul, obiceiurile, traditiile si limbajul ei specific.
Opera literara in totalitatea ei este ca un ban de aur pus in circulatie universala.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate