CARACTERIZARE ZOE TRAHANCHE

TEXT SUPORT: O scrisoare pierdut de I.L.Caragiale

Plasat n categoria comediilor de moravuri, O scrisoare pierdut (1884) de I.L.
Caragiale are ca tem satirizarea corupiei politice, pe fondul unei campanii electorale, ct i
triunghiul conjugal. Toate acestea sunt realizate prin diferite tipuri de comic:de situaie, de
caracter, de limbaj, de nume, la care se adaug tehnica qui-pro-quo (confuzia) sau deux-ex-
machina (rsturnarea de situaie, prin care candidatul Nae Caavencu este nlocuit cu
Agamemnon Dandanache). Titlul, O scrisoare pierdut, evideniaz contrastul comic dintre
gravitatea temei, respectiv confruntarea politic, n contextul alegerilor pentru Camer, pentru
modificarea Constituiei, n urma creia ara devine regat, iar principele devine rege, i
frivolitatea luptei politice de culise, n care antajul are ca obiect o scrisoare de amor.
Aciunea comediei este plasat ntr-un spaiu, denumit generic, capitala unui jude de munte,
timpul fiind indicat de autor, n zilele noastre, adic la sfritul secolului al XIX-lea.
Conflictul principal const n lupta pentru putere, ntre reprezentanii partidului de
guvernmnt ( tefan Tiptescu, Zaharia i Zoe Trahanache) i gruparea independent,
reprezentat de Caavencu. Intriga o constituie pierderea scrisorii intime i compromitoare,
aparinnd prefectului tefan Tiptescu, adresat Zoei, soia prietenului su, Zaharia
Trahanache, i gsirea epistolei de ctre rivalul politic, Nae Caavencu, avocat i proprietar al
ziarului Rcnetul Carpailor. Evenimentele sunt declanate de ntmplarea derizorie, legat
de pierderea scrisorii de dragoste, compromitoare ns pentru reprezentanii puterii locale, i
gsirea ei de ctre adversarul politic, cel care o folosete ca pe un instrument de antaj.
Agitaia provocat de acest obiect se va ncheia printr-o mpcare neprevzut, impus de la
centru, prin sosirea lui Agamemnon Dandanache.
Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu, este singurul
personaj feminin al lui Caragiale care reprezinta doamna distinsa din societatea burgheza,
nefacand parte, ca celelaite eroine, din lumea mahalalelor. Zoe intruchipeaza tipul cochetei,
este inteligenta, autoritara, ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Marcheaza in comedie
triunghiului conjugal, prin care Caragiale satirizeaza tarele morale ale societatii burgheze.
Comicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si
vorbele doamnei Trahanache, iar in mod direct din didascalii sau din opiniile celorlalte
personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.
Zoe este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din manifestarea
diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Zoe vrea sa para
o doamna distinsa, o sotie fidela si o familista autentica, insa esenta caracterului sau este
minciuna, adulterul si perfidia. Atunci cand pierde scrisoarea de amor este disperata din
cauza pericolului de prabusire a intregului esafodaj de moralitate pe care si-l construise cu
atata abilitate.
Comicul de situatie defineste caracterul eroinei. Doamna Trahanache avea, de 8 ani, o
relatie amoroasa cu prefectul Stefan Tipatescu si este, in piesa, pretextul dramatic din cauza
caruia se declanseaza toata agitatia deoarece pierde, din neatentie, scrisoarea de amor primita
de la amant. Documentul devine instrumentul santajului politic in mana lui Catavencu,
adversarul politic al sotului si al amantului ei. Catavencu o ameninta ca publica scrisoarea in
"Racnetul Carpatilor", daca nu capata in schimb postul de deputat. Ca urmare, Zoe se
dovedeste o luptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de arme feminine ca sa-si salveze
onoarea. Pentru a-l convinge pe Tipatescu sa accepte candidatura lui Catavencu, ea recurge la
rugaminti si lamentatii -"Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un moment in
viata ta, scapa-ma, scapa-ma de rusine", dupa care trece la amenintarea cu sinuciderea -
"Trebuie sa-mi cedezi, ori nu si atuncea mor si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa
se intample orice". Cu o energie impresionanta la o femeie ce parea sensibila si neajutorata, ea
se dovedeste a fi o combatanta apriga si ameninta: "Am sa lupt cu tine, om ingrat si fara
inima".
Desi in epoca respectiva, femeile nu aveau dreptul la vot, ea isi impune candidatul, pe Nae
Catavencu, in numele unui interes strict personal, acela de a capata scrisoarea de amor, altfel si-
ar fi distrus prestigiul si pozitia sociala, viata tihnita si lipsita de griji de care beneficia din plin:
"Da, il aleg eu. Eu sunt pentru Catavencu, barbatul meu cu toate voturile lui trebuie sa fie
pentru Catavencu. In sfarsit, cine lupta cu Catavencu lupta cu mine...". Penduland intre sot si
amant cu inteligenta si abilitate, aceasta conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind
constienti de puterea si influenta ei - "al dumneavoastra, coane Fanica si-al coanii Zoitica"-
(Pristanda). Personajul feminin are asupra barbatilor o seductie aparte, care o face
intelegatoare, generoasa, savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui Catavencu atunci cand
isi recapata "scrisorica", asigurandu-se cu abilitate de devotamentul acestuia pentru a conduce
festivitatea alegerilor, consolandu-1 ca aceasta "nu-i cea din urma Camera". Cetateanul
turmentat inchina si el: "In cinstea coanii Joitichii ca e dama buna!".
Caracterizarea Zoei se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile eroinei,
precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa dialog si monolog, o modalitate aparte o
constituie referirile lui Caragiale, cuprinse in didascalii (parantezele autorului) ori indicatii
scenice (sugestii regizorale), prin care dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si
credibilitate, facandu-le atat de reale, incat traiesc si in zilele noastre.
Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. De pilda, atunci
cand Zoe il intalneste pe Trahanache prima oara dupa aflarea despre existenta scrisorii,
dramaturgul noteaza: "(incepand sa se jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate)", pentru a
sugera siretenia femeii de a parea sensibila si distrusa de suparare, iar putin mai jos , "(top o
ingrijesc)", care trimite aluziv la ideea ca Zoe se bucura de simpatia barbatilor, asupra carora
exercita o seductie deosebita. Tertipurile feminine ale Zoei sunt surprinse sugestiv: "(incepand
sa se jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate)", ("zdrobita)", "(revenindu-i deodata toata
energia) ", "(cu energie crescanda) .
n deznodmnt, Zoe Trahanache devine generoas, ierttoare, seductoare, deoarece
sursa conflictului fusese eliminat.Odat intrat n posesia scrisorii, Zoe se linitete i adopt
alt comportament. Toate personajele se mpac, iar pe fundalul petrecerii, ea l consoleaz pe
adversarul politic i personal, spunndu-i c nu este cea din urm Camer, adic istoria se
repet; imaginea cuplului se regsete i n finalul comediei, deoarece tefan Tiptescu va sta
tot timpul n apropierea femeii, fiind fascinat i dominat de personalitatea acesteia.
In opinia mea, in comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii,
conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care
se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt
vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu
arde pe ticalosi mai mult ca rasul".