Caracterizarea Zoei din O scrisoare pierduta

Reprezentat pe scen n 1884, comedia ,,O scrisoare pierdut de I.L. Caragiale este a treia
dintre cele patru scrise de autor, o capodoper a genului dramatic. Opera este o comedie de
moravuri, n care sunt satirizate aspecte ale societii contemporane autorului, fiind inspirat
din farsa electoral din anul 1883.

Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu, este singurul personaj
feminin al lui Caragiale care reprezinta doamna distinsa din societatea burgheza, nefacand
parte, ca celelalte eroine, din lumea mahalalelor. Zoe intruchipeaza tipul cochetei, al
adulterinei, este inteligenta, autoritara, ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui.
Marcheaza in comedie triunghiul conjugal, prin care Caragiale satirizeaza tarele morale ale
societatii burgheze.

Comicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si
vorbele doamnei Trahanache, iar in mod direct din didascalii sau din opiniile celorlalte
personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.

Zoe este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata
a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Zoe vrea sa para o doamna
distinsa, o sotie fidela si o familista autentica, insa esenta caracterului sau este minciuna,
adulterul si viclenia. Atunci cand pierde scrisoarea de amor este disperata din cauza pericolului
de prabusire a intregului concept de moralitate pe care si-l construise cu atata abilitate.

Comicul de situatie defineste structura imorala a eroinei. Doamna Trahanache avea, de opt ani,
o relatie amoroasa cu prefectul Stefan Tipatescu si este, in piesa, pretextul dramatic din cauza
caruia se declanseaza toata agitatia deoarece pierde, din neatentie, scrisorica de amor primita
de la amant. Documentul devine instrumentul santajului politic in mana lui Catavencu,
adversarul politic al sotului si al amantului ei. Catavencu o ameninta ca publica scrisoarea in
"Racnetul Carpatilor", daca nu capata in schimb postul de deputat. Ca urmare, Zoe se
dovedeste o luptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de arme feminine ca sa-si salveze
onoarea. Pentru a-l convinge pe Tipatescu sa accepte candidatura lui Catavencu, ea recurge la
rugaminti si vaicareli -"Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un moment in
viata ta, scapa-ma, scapa-ma de rusine", dupa care trece la amenintarea cu sinuciderea -
"Trebuie sa-mi cedezi, ori nu si atuncea mor si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se
intample orice". Cu o energie impresionanta la o femeie ce parea sensibila si neajutorata, ea se
dovedeste a fi o combatanta apriga si ameninta: "Am sa lupt cu tine, om ingrat si fara inima".

Desi in epoca femeile nu aveau dreptul la vot, ea isi impune candidatul, pe Nae Catavencu,
in numele unui interes strict personal, acela de a capata scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus
prestigiul si pozitia sociala, viata lipsita de griji de care beneficia din piln: "Da, il aleg eu. Eu sunt
pentru Catavencu, barbatul meu cu toate voturile lui trebuie sa fie pentru Catavencu. In sfarsit,
cine lupta cu Catavencu lupta cu mine...". Penduland intre sot si amant cu inteligenta si
abilitate, conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind constienti de puterea si influenta ei -
"al dumneavoastra, coane Fanica si-al coanii Zoitica"- (Pristanda). Are asupra barbatilor o
seductie aparte, care o face intelegatoare, generoasa, savarsind cu delicatete gestul de iertare a
lui Catavencu atunci cand isi recapata "scrisorica", asigurandu-se cu abilitate de devotamentul
acestuia pentru a conduce festivitatea alegerilor, consolandu-l ca aceasta "nu-i cea din urma
Camera". Cetateanul turmentat inchina si el: "In cinstea coanii Joitichii ca e dama buna!".

Caracterizarea Zoei se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile eroinei,
precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa dialog si monolog, o modalitate aparte o
constituie referirile lui Caragiale, cuprinse in indicatiile scenice, prin care dramaturgul isi
"misca" personajele, le da viata si credibilitate, facandu-le atat de reale, incat traiesc si in zilele
noastre.

Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. De pilda, atunci cand Zoe
il intalneste pe Trahanache prima oara dupa aflarea despre existenta scrisorii, dramaturgul
noteaza: "(incepand sa se jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate), pentru a sugera siretenia
femeii de a parea sensibila si distrusa de suparare, iar putin mai jos , "(top o ingrijesc)", care
trimite aluziv la ideea ca Zoe se bucura de simpatia barbatilor, asupra carora exercita o seductie
deosebita. Trucurile feminine ale Zoei sunt surprinse sugestiv: "(incepand sa se jeleasca si
cazandu-i ca lesinata in brate)", ("zdrobita)", "(revenindu-i deodata toata energia) ", "(cu
energie crescanda) .

In concluzie,Zoe este tipul damei din societate care se face remarcata prin frumusetea si
inteligenta pe care moralitatea in sine nu o intereseaza,ci doar moralitatea aparenta,ea avand
oroare de scandal.