Sunteți pe pagina 1din 8

ielelor de Camil Petrescu

CamilJocul
Petrescu
(1894-1957) prozator, dramaturg,
poet

drame Jocul ielelor (1916)


de
Act veneian (1919) volumul
idei:
Suflete tari (1925)
Teatru, 1947
Danton (1931)
comedii: Mitic Popescu (1925)
Iat femeia pe care o iubesc (1943)

Jocul ielelor dram a absolutului

aparine teatrului modern: dram de idei ce


pune n dezbatere conceptele de dreptate, iubire
n concepia lui C.P. dram a absolutului e
cea a crei aciune se desfoar exclusiv
la nivelul contiinei: aciunea scenic este
condiionat exclusiv de acte de cunoatere,
iar evoluia dramatic este constituit prin
revelaii succesive n contiina eroului;
eroii nu mai sunt indivizi de serie biologic,
nici caractere, ci contiine confruntate cu
dileme existeniale
Genez: scris n mai 1916, dup ce asistase
la o btaie cu flori la osea, revoltat de
incontien- a celor ce ignorau tragedia de la
Verdun: n ziua aceea s-a desprins n mine nsui
autorul dramatic i ntr-o sptmn lucrnd nsetat zi
i noapte am scris prima versiune din Jocul ielelor care
trebuia s fie drama imperativului violent i categoric al
dreptii sociale.
alte variante 1918-1947
1918: este publicat o scen n
Letopisei
1947: publicat integral n volumul
Teatru
1965: are loc premiera (postum)
Semnificaia metaforei din titlu: prin
simbolis- tica mitului popular al ielelor (fiine
fabuloase, time ale apelor, duhuri ale
pdurilor ce-i pedep- sesc pe muritorii ce le
vd jucnd noaptea) se exprim nostalgia
absolutului, nevoia de a crede n existena
lui:ntocmai ca eroul meu, n-am mai
putut s m desprind pentru tot restul
vieii de jocul ideilor, ntrevzute n
sferele albastre ale contiinei pure, care
mi-a prut nc de atunci ca jocul ielelor
Tema inadaptrii omului superior ntr-o lume
n care totul este relativ i valorile sunt
negociabile prilejuiete o ampl dezbatere de
idei, despre dreptate absolut i dreptate
social, despre datorie i onoare, despre
iubire i trdare, despre ideal i scop

La nivelul structurii, se dezvolt:


planul aciunii dramatice, structurat pe 2
niveluri:
obiectiv, al evenimentelor scenice, urmrind
evoluia conflictului politic declanat prin
campania de pres dus de ziarul socialist
Dreptatea social mpotriva ministrului justiiei
din guvernul liberal;
subiectiv, al evenimentelor rememorate,
reliefnd un conflict moral i erotic (GrigoreNora, / erban-Maria-Gelu)
planul dezbaterilor / confruntrilor de idei,
determinat de un conflict de idei i unul moral i de
conflicte psihologice
Aciunea: condiionat exclusiv de acte de
cunoatere
Spaiul i timpul: Bucuretiul antebelic (mai,
1914)
spaiul public: redacia ziarului Dreptatea social
cabinetul ministrului de justiie, Saru-Sineti
nchisoarea cabina actriei Nora Ionescu
spaiul privat: budoarul Mariei camera fam.
Lipovici

timp rememorat: n urm cu 20 ani sinuciderea


lui Grigore / n urm cu 7 ani idila Gelu-Maria;
Actul I mari, 17 mai 1914, seara instituie conflictul
politic: solicitarea demisiei ministrului Sineti, acuzat de crim
intriga: declanarea campaniei de pres mpotriva
ministrului (cu 8 zile nainte: publicarea anunului despre doc.
compromitor
schiarea unui conflictul social care va fi abandonat:
sosirea n redacie a responsabilului Internaionalei II,
Kiriac, ce vestete izbucnirea revoluiei proletare; episodul
devine comic prin dezvluirea nebuniei lui Kiriac; alt episod
comic: nchiderea n magazie a agentului Siguranei,
tefnescu;
vizita lui Nacianu: refuzul lui Gelu de a transforma
scrisoarea n instrument al antajului politic; dialogul
Gelu-Praida: se dezvluie coninutul scrisorii: acuzaia
uciderii btrnei Manitti;
vizita mtuii Irene: frauda lui Grigore, ajutoruldat de
Sineti
Tabloul IV nchisoarea unde este deinut Petre Boruga
Tabloul V cabinetul lui erban Saru-Sineti
Actul II miercuri, 18 mai dezv. conflictul de idei i cel moral
Tabloul VI budoarul Mariei Sineti / dialogul cu soul ei,
erban
Tabloul VII redacia ziarului, tipografia, biroul de corectur
Tabloul VIII biroul lui Gelu Ruscanu
dialogul dintre Gelu, Praida, Penciulescu (conceptul de dreptate)
prof. Rodica Lungu
dialogul Gelu Maria (dezvluiri
fragmentare despre iubirea lor)

Jocul ielelor

de Camil Petrescu

Tema inadaptrii omului superior la o lume n care totul este relativ i valorile sunt negociabile
prilejuiete o ampl dezbatere de idei, despre dreptate absolut i dreptate social, despre datorie i
onoare, despre dragoste i trdare, despre ideal i scop pragmatic. Conflictul principal este de ordin
interior, dublat de un conflict exterior, de idei, care are i o dimensiune social-politic, reprezentat de
confruntarea dintre socialiti i ministrul justiiei din guvernul liberal.
Fabulaia se bazeaz pe un desen epic primordial. Aciunea se petrece n mai 1914, pe
durata a trei zile (17, 18, 19 mai). Cele trei uniti temporale determin o compoziie dramatic n
spiral: fiecare act urmrete evoluia eroilor de-a lungul unei zile, fiecare zi aducnd revelaii
succesive n contiina eroului. Totaliznd 12 tablouri ntr-un ritm tot mai alert al aciunii (5 tablouri n
primul act, 4 n al doilea i 3 n ultimul act), piesa i structureaz subiectul pe ilustrarea conceptelor
de justiie i iubire privite n mod absolut. Timpul obiectiv, precis determinat istoric (Responsabilul:
Mine, 18 mai 1914, e ziua cea mare...) se asociaz cu un spaiu real: redacia ziarului Dreptatea
social din Bucureti este principalul decor al aciunii. Duratei reale, obiective i corespunde ns un
timp interior dilematic i reversibil, n care se reconstituie prin amintire anotimpul iubirii dintre Gelu i
Maria, ca i existena dramatic a lui Grigore Ruscanu, printele eroului principal. Spaiul scenic este
construit i el prin multiplicri simbolice ale planurilor: spaiul public alterneaz cu spaiul privat,
cabinetului de ministru i se opune carcera lui Boruga. Alternana ntre redacia ziarului socialist i
cabinetul ministrului de justiie, ntre luxoasa casa a Sinetilor i mansarda n care familia renumitului
pianist s-a sinucis subliniaz contrastul social.
Ca i n O scrisoare pierdut, intriga nu se consum n scen, ci este actualizat prin discursul
personajelor, ntr-o cronologie invers: Nacianu: S-a discutat ieri, ntr-una din seciile de la Camer,
campania pe care o ducei mpotriva lui Sineti De opt zile publicai n fiecare numr cte un
avertisment ameninnd cu publicarea unui document, dar fr s dai cea mai mic indicaie despre
acel document. Cel care a declanat violenta campanie mpotriva ministrului justiiei este Gelu
Ruscanu, directorul ziarului partidului socialist, Dreptatea social. El deine informaii
compromitoare despre erban Saru-Sineti i cere imperativ renunarea la portofoliul de ministru al
justiiei spre a nu publica aceste informaii. n scrisoarea Mariei, soia lui Sineti i amanta lui Gelu se
dezvluie o crim. Sineti pare s-o fi ucis pe doamna Manitti, btrna prieten a Mariei, pentru a-i
distruge testamentul i a o moteni. Stpnit de ideea dreptii absolute, Ruscanu i cere ministrului s
demisioneze, ameninndu-l altfel cu publicarea scrisorii. Eroul e decis s mearg pn la capt, dei
toi cei din jurul lui fac presiuni pentru a-l determina s renune. Maria l antajeaz sentimental,
vorbindu-i despre sinucidere n caz c va fi dezonorat prin publicarea scrisorii. De la mtua Irene
afl c Saru-Sineti a salvat onoarea tatlui su, Grigore Ruscanu, care s-a sinucis dup ce s-a ruinat
din cauza unei actrie oarecare, Nora. Mai mult, ministrul propune eliberarea din nchisoare a unui
deinut politic, Petre Boruga, tovar de partid grav bolnav, n schimbul ncetrii campaniei
denigratoare. Tovarii de redacie ai lui Gelu i cer s nu publice scrisoarea, iar el se supune deciziei
majoritii. Eroul va refuza ns s triasc ntr-o lume a compromisurilor n care dreptatea este
instrumentalizat politic. Gelu se sinucide cu pistoletul lsat de fosta lui iubit, Maria, repetnd astfel
destinul tatlui su. nainte de gestul fatal, eroul i recunoate nfrngerea: Lumea asta din care i
tragi hrana este att de abject, nct nu te accept i nu te tolereaz dect cu preul complicitii.
Ca n orice dram, subiectul se construiete prin alturarea unor situaii-limit cu implicaii
grave, sau chiar tragice (destinul lui Grigore Ruscanu i cel al fiului su, tragedia lui Petre Boruga ori a
familiei care alege calea sinuciderii, de exemplu) i a unor scene cu certe valene comice, precum cea
a agentului de la Siguran care ateapt ca cel filat de el, Gelu Ruscanu, s-i dicteze raportul
aciunilor i ntlnirilor subversive, sau episodul n care responsabilul domn Kiriac, fost patron al
unor uzine, anun, ca n fiecare zi de 18 a lunii, cu emoie liturgic revoluia socialist mondial.
Acest subiect, dezvoltat scenic ntr-o gradaie ascendent, este dublat de o
ampl confruntare de idei ntre personaje, ce se evideniaz ca dialog conflictual. Eroii
ntruchipeaz astfel scenic ipostaze existeniale i devin purttori ai unor valori, idei, atitudini
prof. Rodica Lungu

Jocul ielelor

de Camil Petrescu

supraindividuale. Principalul concept la care se raporteaz este cel de dreptate. Gelu Ruscanu
ilustreaz scenic ideea de dreptate absolut, n vreme ce Frantisek Praida este vocea dreptii
sociale, iar Saru-Sineti este ntruchiparea scenic a conceptului de dreptate individual.
Personajul central al dramei este ca toi eroii camilpetrescieni, un halucinat cuttor al
absolutului, un spirit lucid, ce are orgoliul de a impune lumii principiile sale inflexibile, cu obsesia de a
modela oameni i situaii n tiparele idealitii sale. Consecvent i ferm n ideile sale despre justiie i
iubire (O iubire care nu este etern nu este nimic), el nu abdic de la ideal considernd c viaa nu
merit s fie trit: dac totul i se d att de crpit i de ndoielnic. Piesa este o dram a
contradiciilor ntre realitate i idealitate n care se zbate o contiin, o inteligen sever cu ea nsi.
Foamea de puritate i de certitudini devoreaz fiina eroului: Fr certitudine nu exist adevr i nu
exist frumusee pe lume. Simptomatic este compararea lui Gelu cu revoluionarul francez SaintJust, definit de Penciulescu ca un arhanghel al Dreptii [] frumos ca un nger, pur ca zpada, tios
ca un palo. Spre deosebire de Saint-Just, ns, drama lui Ruscanu nu se nate numai din
inflexibilitatea cu care acioneaz n numele idealului de justiie, ci, mai ales din luciditatea orgolioas
cu care disec realitatea: Ct luciditate atta existen, deci atta dram. Maria intuiete perfect
modelul de gndire i de comportament al lui Gelu i-i reproeaz: ntre inima ta i inima mea simt
mereu, mereu, lama rece a minii tale. Cnd realitatea i atinge iremediabil principiile, adevrate axe
ale vieii, eroul refuz complicitatea cu o lume mediocr guvernat de adevruri relative, pragmatice
i alege sinuciderea: Era prea inteligent ca s accepte lumea aa cum este... l-a pierdut orgoliul lui
nemsurat (Praida).
Identitatea scenic a protagonistului e conferit nu numai n raport cu propriul ideal, ci i cu
celelalte personaje. Principalele prezene scenice la care se raporteaz eroul sunt Maria i SaruSineti, Grigore Ruscanu i Praida. Despre cei doi brbai din viaa ei Maria afirm: Ah, nu se poate
lupta cu voisuntei prea puternici, prea ri, prea crnceni amndoiTrebuie s fiu sfrmat ntre
voinele voastre. n confruntarea direct dintre protagonist i antagonist (Actul III, Tabloul X, scena II)
dialogul conflictual este principala modalitate de caracterizare. Schimbul de replici, adevrat duel
verbal, este o confruntare ntre doi brbai puternici, care se nfrunt nu numai ca oameni politici, ci i
ca rivali n iubirea pentru aceeai femeie. Fiecare dintre ei i certific existena prin enunuri gnomice
i, n acelai timp, l caracterizeaz pe oponentul su. De exemplu, Sineti afirm: Ascult, dragul
meu, m obinuisem s te cred un tnr cam naiv dar de bun credin [] dar mai tii, poate c
dumneata, lupttorul pentru adevr, pentru dreptatea absolut, nflcratul reformator, campionul
luptei mpotriva corupieiai debutat prin a corupe pe Lina i pe Vasile, servitorii mei ; Te neleg
Poate c dac n-a fi cunoscut att de aproape pe tatl dumitale, mi s-ar fi prut totul de necrezut. Dar
acum recunosc aceeai sete cu neputin de astmprat, aceeai nebunie a absolutului. E ceea ce ma ngrozit, dar i ceea ce am iubit mai mult la acest om. Praida: acest Sineti este sigur una dintre
cele mai infernale canalii din cte am ntlnit. Departe de natura dilematic a personajului principal, ori
a eroinei principale Maria, prezen enigmatic, iubitoare i nestatornic, sensibil i imprevizibil,
Praida este puternic ancorat n real i, din aceast perspectiv, comenteaz ca raisonneur al piesei
ideile i destinul lui Gelu Ruscanu. La aceste caracterizri fcute de celelalte personaje
protagonistului, autorul adaug propriile-i consideraii. Ca prezen scenic, eroul asupra cruia se
focalizeaz spectacolul se definete nu numai prin aciune, ci mai ales prin limbaj i comportament
scenic. Acestea sunt detaliate n didascalii. n teatrul lui Camil Petrescu, indicaiile dramatice nu se
rezum strict la elemente privind jocul, mimica, decorurile i alte structuri scenice, ci au i rol de
caracterizare a personajelor. Astfel, prima apariie n scen a lui Gelu Ruscanu (Actul I, scena III) este
nsoit de un portret iniial schiat n notaiile parantetice: Gelu e un brbat ca la 27-30 de ani, de o
frumusee mai curnd feminin, cu un soi de melancolie n privire, chiar cnd face acte de energie. Are
nervozitatea instabil a animalelor de ras. Privete totdeauna drept n ochi pe cel cu care vorbete i
asta-i d o autoritate neobinuit. Destul de elegant mbrcat, dei fr preocupri anume.
prof. Rodica Lungu

Jocul ielelor

de Camil Petrescu

Camil Petrescu aduce i prin didascaliile dezvoltate un element de originalitate piesei. Ca n


teatru modern european i nord-american, accentul nu mai cade asupra aciunii, asupra evenimentului
central, ci asupra confruntrilor de idei, asupra strilor de contiin.
Semnificaiile
textului
dramatic sunt amplificate de o anumit simbolistic a textului, de situaiile repetabile i simetrice
care, actualizeaz situaii i tehnici dramatice din comedia O scrisoare pierdut n alt registru
dramatic nu comic, ci grav. n ambele piese intriga este legat de o scrisoare de dragoste devenit
obiect de presiune politic prin ameninarea cu publicarea ei. Mai mult, situaia este reiterat n
oglind n alt mediu politic: la Caragiale politicienii din provincie, ca i cei din capital, uzeaz de
antajul politic, iar n piesa lui Camil Petrescu situaia din redacia ziarului bucuretean este similar cu
cea din redacia cotidianului parizian Le Figaro. n Jocul ielelor, ca i n Scrisoarea pierdut a lui
Caragiale, se figureaz scenic modelul existenial al cercului nchis prin ideea repetabilitii situaiilor,
a destinului chiar. Astfel, destinul lui Gelu Ruscanu reface, dintr-un anumit punct, pe cel al tatlui su,
iar n alt plan pe acela al lui Saint-Just.
Stilul conceptualizat, cu referine culturale, cu o tensiune remarcabil a ideilor sporesc valoarea
i modernitatea acestei piese.
Prin toat dramaturgia sa, Camil Petrescu propune o tipologie uman de mare for, personaje
memorabile care lupt mpotriva limitelor existeniale ca Gelu Ruscanu, Andrei Pietraru, Pietro Gralla,
Danton, Robespierre, Blcescu.

personajelor (Gelu Ruscanu, Serban Saru-Sinesti) :: Jocul ielelor de Camil PETRESCU


Camil PETRESCU Jocul ielelor
Gelu Ruscanu, personajul principal al dramei, este simpatizant al ideilor socialiste si directorului
ziarului de stanga, "Dreptatea sociala". Fiu de magistrat, insetat de o dreptate absoluta, de o echitate
umana perfecta, Gelu Ruscanu, pledeaza cauza proletariatului supus nedreptatilor sociale si politice
exercitate de un capitalism imperfect.
Portretul fizic este realizat de Camil Petrescu in didascalii, acesta fiind un mijloc artistic cu totul aparte
intr-o piesa de teatru: "Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani de o frumusete mai curand feminina, cu
un soi de melancolie in privire, chiar cand face acte de energie. Are nervozitatea instabila a
animalelor de rasa. Priveste totdeauna drept in ochi pe cel cu care vorbeste si asta-i da o autoritate
neobisnuita. Destul de elegant imbracat, desi fara preocupari anume". infatisarea personajului
sugereaza si cateva trasaturi morale: nobletea genetica a tatalui sau, inclinatia spre meditatie, de
unde venea si acea "melancolie in privire", onestitatea si franchetea cu care privea in ochi pe
interlocutor, ceea ce ii dadea o autoritate de lider de opinie asupra celorlalti.
Ca toti eroii camilpetrescieni, intelectuali lucizi insetati de absolut, inflexibili si inadaptati superior,
orgoliosi in aspiratii, Gelu Ruscanu este un invins, fiind devorat spiritual de propriile idealuri ce nu
puteau fi concretizate in realitatea sociala. Traind in lumea ideilor pure, Gelu Ruscanu este incapabil
sa ramana nepasator la imperfectiunile vietii pline de compromisuri, fiind dominat de un hybris
(mandrie nemasurata a unui individ, supraapreciere a fortelor si libertatii sale in confruntarea cu
destinul - considerate ca surse ale tragicului in teatrul antic - n.n.) cu totul iesit din comun. Acest
orgoliu excesiv ii conduce destinul catre iluzii, pe care le sustine cu obstinatie (incapatanare - n.n.),
facandu-1 opac la orice solutie reala: "A avut trufia sa judece totul. () Pentru ceea ce nazuia el sa
inteleaga, nici o minte omeneasca n-a fost suficienta pana astazi" (PraidA).
Conceptia literara a lui Camil Petrescu, reflectata atat in proza cat si in dramaturgie, poate fi
prof. Rodica Lungu

Jocul ielelor

de Camil Petrescu

concentrata in replica lui Gelu Ruscanu, referitoare la drama intelectualului lucid: "Cata luciditate,
atata existenta si deci, atata drama".

Nascut din framantari, scepticism si tensiune intelectuala, Gelu Ruscanu este asemenea tatalui sau,
dominat de "aceeasi sete cu neputinta de astamparat, aceeasi nebunie a absolutului". Mostenind de
la el un suflet tulburat si chinuit din cauza imperfectiunilor vietii reale, Gelu traieste in lumea ideilor
pure, dorind totul cu sete si patima si, ca si acesta, "vedea parca prin lucruri". Dezamagit de ordinea
sociala nedreapta, totul in jurul sau "ii aparea marunt si ridicol". incatusat ai absolutului, spirit
absolutizant, Gelu traieste drame de constiinta, intrucat "nalucirile" lui nu se pot aplica in viata reala,
asa cum constata Maria: "Vrei sa strangi totul in camasa de forta a ideilor tale". Ideea justitiei ideale
sta sub semnul principiului absolut al dreptului roman, exprimat prin dictonul latin "Pereat mundus, fiat
justitia!"("Sa piara lumea, dar sa se faca dreptate"), conceptie imposibil de aplicat in societate,
deoarece daca piere lumea, dreptatea devine inutila, nemaiavand asupra cui sa se manifeste. Gelu
Ruscanu constientizeaza utopia dreptatii absolute, pe care o doreste viabila si incearca o aplicare a
acesteia prin presiunea facuta asupra lui Sinesti de a demisiona din functia de ministru al Justitiei.
Acesta era suspectat de sotia lui ca ar fi ucis-o pe batrana Manitti, care locuia la ei si al carei
testament nu fusese gasit. Faptul ca Sinesti putea fi suspectat de crima era un motiv suficient de
concludent ca sa nu mai poata ocupa cel mai inalt fotoliu in ministerul Justitiei. incatusat al
absolutului, Gelu nu se lasa induplecat de nici una dintre rugamintile adresate. Matusa sa, care-1
crescuse ca o mama, ii dezvaluie ca tatal sau s-a sinucis pentru o delapidare, iar Sinesti fusese cel
care-1 ajutase si apoi a pastrat secretul douazeci de ani. Maria Sinesti, de la care avea scrisorile
trimise in perioada in care erau amanti il implora, in numele iubirii lor, sa nu faca publica relatia lor,
deoarece Sinesti ar putea sa-i ia copiii, deoarece ca mama se dovedise o desfranata. insusi ministrul
Sinesti vine la redactie si promite sa-1 elibereze pe Boruga, un militant socialist aflat in inchisoare, in
schimbul renuntarii la campania de presa impotriva sa. Cu toate aceste presiuni, Gelu sustine idealul
de dreptate: "Am socotit totdeauna ca dreptatea este absoluta. Daca lupt pentru o cauza, aceasta
este dreptatea insasi".

Gelu Ruscanu este un adevarat luptator pentru a pune in practica dreptatea absoluta, mai ales in
randul proletariatului, deoarece acesta constituie categoria umana cea mai nedreptatita: "De altfel,
dati-mi voie sa va atrag luarea aminte asupra faptului ca termenul AdreptateaA nici nu are plural. ()
Curios este ca nedreptatea are plural: nedreptatile pe care le sufera muncitorimea, de pilda Toata
puterea noastra de a spune ceea ce spunem, vine din constiinta acestei dreptati absolute Un singur
caz de exceptie ar anula-o, precum daca o singura data doi si cu unu ar face patru, toata matematica
ar fi nula".
Etica umana a lui Gelu Ruscanu se reflecta in cautare de certitudini, pentru ca "fara certitudine nu
exista adevar si nu exista frumusete pe lume".
Eroul este hipersensibil, amplificand semnificatia unui gest, a unei priviri, a unui cuvant pana la
proportiile unei catastrofe. intr-o zi, trebuind sa o intalneasca pe Maria la unchiul ei, Gelu surprinde o
scepa in biblioteca "unde credeam ca nu e nimeni". Acolo o vede pe Maria la fereastra, in picioare, iar
langa ea, statea foarte "apropiat, acel Gaian, care-ti saruta mainile si tu radeai". Acest flirt nevinovat
capata pentru Gelu proportiile unei catastrofe si din clipa aceea intrerupe definitiv si fara explicatii
relatia amoroasa cu Maria Sinesti, careia ii dezvaluie motivul abia dupa trei ani de la intamplarea
prof. Rodica Lungu

Jocul ielelor

de Camil Petrescu

respectiva: "Rasul tau alaturi de un barbat strain nu exista pe lume, iar de atunci incoace exista".
Episodul evidentiaza, totodata, faptul ca Ruscanu este insetat de absolut si in iubire, conceptia lui
fiind ca "iubirea nu poate admite greseala, () iubirea e un tot sau nu e nimic..

Inadaptat superior, intelectual intransigent, Gelu Ruscanu manifesta incrancenare intr-o lupta
continua cu ordinea sociala, afacerismul, politicianismul, sustinand cu obstinatie punerea in practica a
propriilor conceptii ideale despre existenta. Gelu traieste drama inflexibilitatii constiintei, a pasiunii
analizate cu luciditate. Faptele sale, ce pareau generate de o inalta puritate morala, ii apar acum
dezgustatoare, dictate de un orgoliu nemasurat. Asezandu-se in fata "mastii lui Voltaire", eroul se
intreaba daca are dreptul moral de a cere imperativ aplicarea dreptatii absolute, de vreme ce el
incalcase toate principiile esentiale ale eticii si ale constiintei. Prin monolog interior, imagineaza o
convorbire sincera cu "acest uitat alter ego", Gelu rememorand toate erorile savarsite in viata,
constientizand faptul ca a fost inconsecvent in respectarea principiilor absolute. Ignorarea credintei
religioase - "in atotputernicia lui Dumnezeu nu am crezut" -, indiferenta fata de parinti - "memoria
parintilor nu mi-am cinstit-o" - ii provoaca puternice tulburari de constiinta, pe care, pana atunci o
crezuse "atat de limpede, de cristal". Faptul ca tradase increderea lui Sinesti si-1 dezonorase prin
relatia amoroasa cu sotia Iui, precum si atitudinea intransigenta fata de inerentele greseli omenesti
ale celor din jur il fac sa se simta vinovat in raport direct cu sine insusi, cu propria constiinta: "Am dorit
femeia aproapelui si am mintit am mintit mult. am silit si pe altii la minciuna cuvantul dat mi l-am
calcat am mahnit adanc pe cei care m-au iubit purtarea mea a starnit mania celor din jurul
meu Iertare nu am stiut ce este am lovit crancen fara indurare".

Puternic chinuit de suvoiul intrebarilor care "tasnesc din toate partile, ca focurile de arma () cand se
dau prin surprindere lupte de noapte", eroul lui Camil Petrescu este invins de propriul lui ideal,
traieste drama destinului tragic, prin plasarea lui intr-o lume abstracta, plina de ambiguitati si de
perceptie falsa a societatii concrete. Praida, un inginer ancorat in realitate, este impresionat de
zbuciumul interior al lui Gelu Ruscanu si-1 avertizeaza logic si rational: "Tovarase Ruscanu, ia
seama, dezmeticeste-te nu te lasa dus de suvoiul intrebarilor si raspunsurilor fara sens (). Delirul
acesta ideologic este foarte periculos Nu parasi terenul solid al camaraderiei. Nu te aventura in apele
tulburi ale intrebarilor fara raspunsuri. () in mocirla asta a indoielii, cu cat te zbati mai mult, cu atat te
duce mai afund". Dar Gelu ramane un spirit absolutizant, insetat de dreptatea ideala si anunta ca
pleaca de la conducerea ziarului "Dreptatea sociala", argumentand cu faptul ca el nu poate trai decat
in autenticitate, nu poate gandi si percepe lumea decat din punctul lui de vedere, prin ceea ce simte
el, prin ceea ce se reflecta in propria constiinta: "eu nu pot sa scriu decat ceea ce gandesc. Eu
valorez cu condeiul atat cat valoreaza convingerile mele".

Cea mai aspra si categorica judecata asupra modului de a fi si a gandi al lui Ruscanu o formuleaza
Penciulescu, secretarul de redactie al gazetei "Dreptatea sociala", explicand simbolic si structura
acestei conceptii: "Cine a vazut ideile devine neom, ce vrei? Trece flacaul prin padure, aude o muzica
nepamanteasca si vede in luminis, in lumina lunii, ielele goale si despletite, jucand hora. Ramane
inmarmurit, pironit pamantului, cu ochii la ele. Ele dispar si el ramane neom. Ori cu fata stramba, ori
cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate cobori
pe pamant Asa sunt ielele pedepsesc Nu le place sa fie vazute goale de muritori". Gelu Ruscanu se
prof. Rodica Lungu

Jocul ielelor

de Camil Petrescu

simte cuprins de hora ielelor, "un joc si eu sunt victima acestui joc Victima acestui negot cu idei".
Idealul dreptatii este o utopie, Ruscanu constientizeaza ca "s-a destramat hora ielelor", ca toate
conceptiile trebuie sa se adapteze imprejurarilor si situatiilor individuale si, sfartecat suflejteste, fara
alte repere existentiale, se sinucide, impuscandu-se cu pistolul adus de Maria. El repeta, astfel,
destinul tatalui sau, care se impuscase cu revolverul adus de amanta sa. Gelu Ruscanu este un
invins, devorat de propriile idealuri, esuand in plan social, familial, erotic, moral si intelectual. in finalul
piesei, Praida afirma cu tristete ca drama lui Gelu Ruscanu a fost generata de un orgoliu excesiv
(hybriS), care i-a determinat si condus destinul: "A avut trufia sa judece totul. [] Era prea inteligent ca
sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el. Pentru ceea
ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana aziL-a pierdut orgoliul lui
nemasurat".
(| Criticul Marian Popa considera insa ca Gelu Ruscanu "nu este un invins: ar fi fost invins daca ar fi
continuat sa traiasca, dar moartea sa este moartea cauzei sale^j ("Camil Petrescu" M.PopA).
Camil Petrescu isi absolva totusi eroul, avand fata de el o intelegere superioara, deoarece autorul
sugereaza cu subtilitate pericolul ce ameninta societatea care admite concesiile morale, minciuna,
exagerarea, inselaciunea, lasitatea fara a se exercita un control sever al gradului de manifestare a
acestora, care pot deveni foarte grave si afecta pana in profunzime etica si echitatea sociala. Din
demnitate, Gelu Ruscanu recurge Ia sacrificiul de sine, in numele propriilor principii absolute,
constientizand neputinta umana in atingerea absolutului, in afara carora el se simte inutil: "Raul e in
noi Totul in lume este coruptibil Nimic nu e intreg si frumos si nici nu poate deveni [] Mai merita viata
asta sa fie traita, daca totul ti se da atat de carpit si de indoielnic?".
Camil Petrescu a construit un personaj dramatic, care nu este structurat pe o serie de trasaturi
caracteriale, ci este o constiinta mereu tensionata, care se zbuciuma din cauza neconcordantei intre
trairea interioara (subiectiva) si realitatea exterioara (obiectiva), ceea ce genereaza puternice
tulburari psihice si un acut sentiment de vinovatie. Postulatul "inteligenta nu greseste niciodata, toate
greselile sunt istorice" este fals si de aici izvoraste drama personajului principal, nevoit sa
constientizeze faptul ca inteligenta construieste numai sisteme utopice (utopic -iluzoriu, irealizabil A.A.), bazate pe ideea de absolut, care nu concorda cu realitatea concreta a "valorilor simplu
traite".
Celelalte personaje au rolul de a construi lumea ideilor pure, conceptia absolutului in care se zbate
personajul principal, Gelu Ruscanu.

Serban Saru-Sinesti, ministrul Justitiei, este o structura psihica puternica, dar spre deosebire de Gelu
este bine ancorat in pragmatism, fara principii teoretice, ci cu solide repere practice. Relativismul, ca
formula estetica tipic camilpetresciana, se manifesta in imposibilitatea de a se sti cu siguranta daca
Sinesti este sau nu un criminal, deoarece autorul ofera diferite puncte de vedere asupra relatiilor
conjugale si a motivelor care ar fi determinat-o pe Maria sa-1 acuze de omor.
Rational si bine pregatit profesional, priceput in aplicarea legilor juridice, Sinesti ii explica logic lui
Gelu Ruscanu ca singura care ar avea de suferit in urma publicarii scrisorii este Maria, care va fi
prof. Rodica Lungu

Jocul ielelor

de Camil Petrescu

acuzata de nimfomanie: "in delirul lor erotic unele femei detracate nascocesc cu frenezie tot ceea ce
poate face placere amantului lor, tot ceea ce le arata pe ele ca pe niste fiinte exceptionale, ca pe
niste victime. [] Justitia e mult mai putin credula Ea pretinde probe si mai ales pretinde probe tocmai
unei femei fara scrupule si fara demnitate, care-si tradeaza sotul, si-si necinsteste caminul".
Constient ca nu-1 poate convinge pe Ruscanu cu argumente teoretice, recurge la solutii pragmatice
si sugereaza ca daca nu vor publica scrisoarea in gazeta, va semna eliberarea din inchisoare a lui
Petre Boruga: "Voi cere dosarul lui si, daca va fi cazul, il voi propune pentru gratiere". Sinesti rezolva
astfel situatia neplacuta in care se afla, demonstrand increderea de sine, in puterea lui interioara care
este de neinvins: "Nu ma sperie atacurile Stiu sa primesc lovituri, dar mai ales stiu sa dau Si cel lovit
de mine nu se mai ridica".
Maria Sinesti este sotia lui Serban Saru-Sinesti, ministrul Justitiei si in urma cu trei ani fusese amanta
lui Gelu Ruscanu. Casrycia esuase, singurul motiv pentru care statea impreuna cu Sinesti erau copiii.
Ea se indragosteste de Gelu, desi acesta nu este convins ca-1 iubeste cu adevarat: "Cred ca mai
degraba 1-a urat pe el". Maria recunoaste ca in personalitatea ei se confrunta doua fiinte: una sincera
si generoasa si cealalta josnica si duplicitara:
"Gandesc uneori ca sunt in mine doua fiinte: una josnica, marginita si lasa Si totusi e in mine o fiinta
care sufera, care plange care sangereaza pentru toate josniciile celeilalte".
Stilul lui Camil Petrescu este anticalofil (impotriva scrisului frumoS) si se particularizeaza prin
urmatoarele trasaturi:
Formule estetice moderne, care se concretizeaza prin interesul pentru starile difuze ale eroilor, de
exaltare a trairilor, sondare pana in zonele cele mai adanci ale subconstientului;
Desavarsit echilibru si simetrie ale compozitiei;
Constiinta eroului selecteaza acele fapte care vor duce la optiunea finala a sinuciderii;
Monologul interior, ca mod de exprimare a trairilor launtrice, de reflectare asupra existentei lui
individuale (afectul si intelectul sunt intr-o lupta permanenta);
Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea nuantelor sufletesti, claritatea
limbajului analitic;
Figurile de stil se rezuma la comparatii si epitete, dar "fara ortografie, fara compozitie, fara stil si
chiar fara caligrafie" (Camil PetrescU);

prof. Rodica Lungu