Caracterizare ,,Gelu Ruscanu’’

Gelu Ruscanu, personajul principal al dramei, este simpatizant al ideilor

socialiste si directorului ziarului de stariga,"Dreptatea sociala". Fiu de magistrat, insetat
de dreptatea absoluta, de o echitate umana perfecta, Gelu Ruscanu, pledeazacauza
proletariatului supus nedreptatilor sociale si politice exercitate de un capitalism
imperfect.
,,Gelu e un bărbat ca de 27-28 de ani de o frumusețe mai curând feminină, cu un
soi de melancolie în privire, chiar când face acte de energie. Are nervozitatea instabilă
a animalelor de rasă. Privește totdeauna drept în ochi pe cel cu care vorbește și asta-i
dă o autoritate neobișnuită. Destul de elegant îmbrăcat, deși fără preocupări anume",
înfățișarea personajului sugerează indirect și câteva trăsături morale: noblețea genetică
a tatălui său, înclinația spre meditație, de unde venea și acea melancolie in privire,
onestitatea și franchețea cu care privea în ochi pe interlocutor, ceea ce îi conferă o
autoritate de lider de opinie asupra celorlalți.
Portretul etic al protagonistului reiese indirect din trăirile interioare ți zbuciumul
sufletesc, reliefate prin analiza psihologică a stărilor trăite in profunzime de
intelectualul însetat de absolut, chinuit de incertitudini și de carențele societății, toate
aceste modalități înscriindu-se în formula artistică de construire a personajului modern.
Ca toți eroii camilpetrescieni, intelectuali lucizi însetați de absolut, inflexibili și
inadaptați superior, orgolioși în aspirații, Gelu Ruscanu este un învins, fiind devorat
spiritual de propriile idealuri ce nu puteau fi concretizate în realitatea socială. Trăind în
lumea ideilor pure, Gelu Ruscanu este incapabil să rămână nepăsător la imperfecțiunile
vieții pline de compromisuri.
Concepția literară a lui Camil Petrescu, reflectată atât în proză cât și în
dramaturgie, poate fi concentrată în replica lui Gelu Ruscanu, referitoare la drama
intelectualului lucid: ,,Câta luciditate, atâta existență și deci, atâta dramă ...". Așadar,
intelectual lucid, analitic, Gelu Ruscanu întruchipează personajul modern înclinat către
idealizarea valorilor umanității, cum ar fi dreptatea si iubirea, pe care le percepe în mod
absolut, din care cauză trăiește drama inflexibilității conștiinței, a pasiunii analizate cu
luciditate, amplificând semnificația unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la
proporțiile unei catastrofe. Conflictul dintre idealul de iubire și neputința aplicării în
viața reală afirmă drama de conștiință a lui Gelu Ruscanu. Însetat de absolut, eroul
dorește cu patima sa concretizeze în existența obiectivă ideile pure, dar nu se detașează
de lume ca geniul eminescian, ci încearcă să creeze o societate perfectă din care să
dispară compromisurile, printr-o luptă continuă cu ordinea socială, afacerismul,
politicianismul, mondenitatea și superficialitatea sentimentelor. Ca formulă artistică
modernă specifică lui Camil Petrescu, se manifestă aici autenticitatea, care constituie
esența noului în creația lui literară: perceperea realității numai prin propria conștiință.
 Personaj modern, Gelu este spirit absolutizant si trăiește drame de conștiintă,
întrucât ,,năucirile" lui nu se pot aplica în viața reala, așa cum constata Maria: ,,Vrei să
strângi totul în cămașa de forță a ideilor tale’’. Gelu Ruscanu conștientizează Utopia
dreptății absolute, pe care o dorește viabilă și încearcă o aplicare a acesteia prin
presiunea tenace făcută asupra lui Sinești de a demisiona din funcția de ministru al
Justiției. Acesta era suspectat de soția lui ca ar fi ucis-o pe bătrâna Manitti, care locuia la
ei și al cărei testament nu fusese găsit. Numai faptul ca Șerban Saru-Sinești putea fi
suspectat de crima era un motiv suficient de concludent ca să nu mai poată ocupa cel
mai înalt fotoliu in ministerul Justiției. Ruscanu amenință cu publicarea în gazetă a
scrisorii prin care își Maria dezvăluia bănuielile sale și împrejurările privind posibila
crimă comisă de soțul ei.
Gelu este hipersensibil și lucid, analizează cu minuțiozitate semnificația unui
gest, a unei priviri, a unui cuvânt până la proporțiile unei catastrofe. Inadaptat superior,
intelectual intransigent, Gelu Ruscanu manifestă o înverșunare în lupta permanentă cu
ordinea socială, afacerismul și politicianismul, susținând cu încăpățânare punerea în
practică a propriilor concepții ideale despre existență. Gelu trăiește drama inflexibilității
conștiinței, a pasiunii analizate cu luciditate.
Caracterizarea directă a protagonistului este realizată și prin opiniile celorlalte
personaje ale dramei, formula estetică a relativismului înscriindu-se în modernismul
lovinescian interbelic. Penciulescu este singurul care descifrează concepția idealistă a lui
Gelu Ruscanu, despre care afirma că ,,nu vede lucrur’’, ci ,,vede numai idei’’.
Stilul lui Camil Petrescu este anticalofil și se particularizează prin formule
estetice moderne, care se concretizează prin interesul pentru stările difuze ale eroilor,
prin exaltarea trăirilor, sondarea până în zonele cele mai adânci ale subconștientului.
Conștiința eroului selectează acele fapte care vor duce la opțiunea finală a sinuciderii.
Monologul interior constituie un mijloc artistic de ilustrare a trăirilor lăuntrice, de
reflectare asupra existentei.
Aşadar, Camil Petrescu a construit un personaj dramatic, care nu este structurat
pe o serie de trăsături caracteriale, ci este o conștiință mereu tensionată, care se
zbuciumă din cauza neconcordanței între trăirea interioară (subiectivă) . Și realitatea
exterioară (obiectivă), ceea ce generează puternice tulburări psihice și un acut sentiment
de vinovăție.