Luceafărul, eseu realizat de elevul Zamfir

„Luceafărul” este una din cel mai reprezentative opere ale lui Mihai
Eminescu deoarece sunt încadrate marile teme și motive ale creațiilor autorului.
Această trăsătură apare și în încadrarea poemului în curentul literal al
romantismului. Amestecarea genurilor (liric, epic, dramatic) și motivele (visul,
luceafărul, codrul, luna) aparțin creațiilor romantice, iar tema presupune reflectarea
asupra condiției umane.

Compozițional, opera este alcătuită din 98 strofe a câte 4 versuri 1 cu rimă

încrucișată, fiecare având măsura de 7-8 silabe. Acestea sunt împărțite în 4
tablouri, ele situându-se în spații fundamental opuse: cerul și pământul. Titlul este
alcătuit dintr-un singur substantiv, „Luceafărul”, care, în sens necontextual
reprezintă steaua cea mai strălucitoare din timpul nopții (Soarele e și el o stea...),
iar în sens conotativ devine simbolul omului de geniu.

Romantismul este un mișcare artistică care și-a făcut apariția în Europa, la

sfârșitul secolului al 18-lea. Una din caracteristicile principale ale romantismului
este că se împotrivește clasicismului. Tema centrată a curentului este idealul,
autoexprimarea și dorința de libertate. Eminescu este cel mai mare reprezentant al
romantismului din România, în operele sale întâlnindu-se teme, motive și atitudini
romantice.

„Luceafărul” a fost publicat mai întâi în Viena în anul 1883 a fost preluată în
același an în revista „Convorbiri literare” ca mai târziu să fie adăugată în „Poesii”:
un volum ce conține toate poeziile lui Mihai Eminescu, adunate (fără înștiințarea
lui) de către Titu Maiorescu.2 Sursele de inspirație sunt variate, ele putând fi
1
Se mai numesc și catrene...
2
Am citit asta în prefața din „Poesii”, interesant!
basmul „Fata în grădina de aur”, motivul zburătorului sau un zmeu care pătrunde
în case prin horn în timpul nopții cu scopul de a „dezlănțui pasiuni erotice la femei
sau fete tinere”.3

Tema este reprezentată de condiția geniului în societate, o societate care nu

este capabilă de a-i înțelege și promova valorile. Dilema geniului este comparată
cu lumea, iubirea și cunoașterea.4

Partea întâi este o frumoasă poveste de iubire între luceafăr şi fata de împărat
care apare drept unică, frumoasă, pură ,,Şi era una la părinţi/ Si mândră-n toate
cele/ Cum e fecioara între sfinţi/ Şi luna între stele”. Ea, fiinţă pământeană, aspiră
spre absolut, venind ,,Din umbra falnicelor bolţi”, simbol al spaţiului limitat, spre
fereastră, simbol al năzuinţelor.5 Întâlnirea are loc în visul fetei, întrucât cei doi
aparţin unor lumi diferite. La chemarea rostită de două ori de fată ,,Cobori în jos,
luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază”, luceafărul ia formă din cer şi mare, în formă
angelică, apoi din noapte şi soare, în formă demonică şi îi promite să o facă stăpâna
mărilor şi a cerului. Ea îl refuză, deoarece se teme de moarte şi este incapabilă de
sacrificiu. Îi cere lui sacrificiul suprem, să devină muritor, iar el acceptă.

Partea a doua cuprinde idila dintre fata, numită acum Cătălina, şi Cătălin,
,,viclean copil de casă... Băiat din flori... Dar îndrăzneţ cu ochii” Cei doi devin
componente ai aceleiaşi lumi „inferioare”, simbolizând omul comun. Legătura
dintre ei se stabileşte rapid şi se desfăşoară sub forma unui joc care are ca temă
vânătoarea, completat cu priviri, îmbrăţişări şi un sărut. Cătălin îi propune un
destin comun Cătălinei, ,,Hai, ş-om fugi în lume” în care toţi sunt asemeni lor.

3
Nu doresc să fiu citat pentru asta.
4
Schema spune să scriu și despre structură, dar deja am menționat asta mai devreme, în compoziția operei!
5
Da, m-am inspirat de pe internet.
 „Geniul” luceafărului este lăsat în urmă pentru un om normal, inferior din
punct de vedere rațional. Acest lucru face referință la tema principală a operei,
„condiția geniului în societate”. Stilistica textului are elemente din operele lirice
deoarece sunt folosite multe tehnici de îmbogățire a expresivității precum
inversarea, rima, păstrarea unei măsuri constante dar și multe structuri cuplate
substantiv-adjectiv. Modul în care Eminescu îmbogățește versurile aduc operei
muzicalitate, părând că „Luceafărul” este cântecul stelei ce veghează peste cerul
nopții în singurătatea ei eternă.

Caracterul romantic este dat de limbajul complet liber și stilizat al poeziei și

întărit de ideile, motivele și tema sa, marcând „Luceafărul” ca o lucrare concepută
din multitudinea raționamentelor lui Eminescu.