P. 1
Aci Sosi Pe Vremuri

Aci Sosi Pe Vremuri

|Views: 153|Likes:
Published by johndutz929298

More info:

Published by: johndutz929298 on Jan 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/15/2011

pdf

text

original

Aci sosi pe vremuri

de Ion Pillat IPOTEZĂ Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură tradiţionalistă, inclusă în volumul Pe Argeş în sus, apărut în 1923. Volumul este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal patriarhal (moşia Florica), casa părintească, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural şi împrejurimile casei, natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei. ENUNŢAREA ARGUMENTELOR Poezia aparţine tradiţionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus. Intr-un volum de Mărturisiri (1942), Ion Pillat arată că: „Toată poezia mea poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne aceeaşi, la presimţirea timpului care fuge mereu. Fuga timpului capătă un reper existenţial foarte propriu şi căt se poate de concret; în egală măsură, ea e trăită sub semnul tradiţiei, deci ca o dimensiune sufletească generală, reprezentativă pentru o întreagă comunitate umană". DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare ) Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman/ ciclicitatea vieţii. Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul obiectiv, cu elemente de narativitate simbolică şi meditaţie cu caracter general-uman, şi lirismul subiectiv, cu prezenţa eului liric şi comunicarea directă a trăirilor şi a sentimentelor, la persoana I singular. Sentimentul elegiac şi meditativ are ca suport lirismul subiectiv, susţinut de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale specifice (pronume personale, adjective posesive şi verbe la persoana I şi a II-a singular; elemente deictice spaţiale şi temporale: „aci -„acolo", „acum" - „atunci”). Dar iubirea evocată, deşi aparţine planului trăirii subiective, este ridicată la grad de generalitate, obiectivându-se, prin repetabilitate. Titlul fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi evocată (timp şi spaţiu mitic, nedefinit), prin indicii de spaţiu (adverbul de loc, cu formă regională: „aci), de timp (locuţiune adverbială de timp: „pe vremuri) şi forma verbală, de perfect simplu: „sosi”. „Aci” este elementul semantic definitor în raport cu eul liric văzut din perspectiva timpului: „ieri” - „acum". Compoziţional, poezia este alcătuită din distihuri şi un vers final, liber, având rolul de leitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul, evocarea iubirii de „ieri” a bunicilor, meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane, iubirea de „acum", epilogul poemului. Cele două planuri ale poeziei, trecutul (distihurile III-IX) şi prezentul (distihurile XII-XIX), sunt redate succesiv, ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor, construite pe relaţia „atunci - „acum". Elemente de recurenţă sunt, de exemplu, motivul poetic ambivalent al clopotului (însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane - nunta şi moartea), simbol al trecerii şi laitmotivul reprezentat de versul final. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează, prin intermediul unei metafore: „casa amintirii”, spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. Metafora dobândeşte semnificaţia unui spaţiu mitic, fie locuinţă a strămoşilor, fie „loc al sacrei perechi, unde dintotdeauna, de pe vremuri, ca şi acum, sosesc cuplurile de îndrăgostiţi pentru a da curs recunoscutei iniţieri de misterul nunţii (V. Fanache, G. Bacovia. Ruptura de utopia romantică).

Trecutul capătă o aură legendară. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară din „trăsură". în versul următor de revenirea brutală la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul.Caliope (Kalliope). în versul „Aci sosi pe vremuri bunicami Calyopi” este reluat titlul poeziei şi este evocată imaginea din tinereţe a bunicii cu nume mitologic: Calyopi . având rolul de a asocia viaţa cu literatura şi.Sugestia mitică a numelui. // Te recunoşti în ele. „pasăre de bun augur.. existenţa naturii era eternă. Intâlnirea bunicilor.trecut. dar tu nu-lpoţi uita. departe.". Nivelul fonetic şi prozodic . în acelaşi timp. în opoziţie cu efemeritatea existenţei umane. şi vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu". muza poeziei epice şi a elocinţei în mitologia greacă. nepoţii repetă gesturile bunicilor peste timp. din care coboară o tânără îmbrăcată după moda timpului „în largă crinolină". accesibil numai urmaşului. însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi: „Şi cum şedeau. prezent ../ De nuntă sau de moarte. Meditaţia poetică. Astfel bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice .". Ca într-un ritual. un clopot a sunat. îndrăgostiţii de altădată.Elementele asociate casei: „obloane". . ritmul iambic. Balada lunei de Horia Furtună şi poeme de Francis Jammes. natura devine solidară cu omul... Asocierile livreşti reflectă motivul „bibliotecii" întâlnit adesea în poeziile lui Ion Pillat. Dicţionar de simboluri. Un alt element comun celor două secvenţe poetice. dar şi ideea de spaţiu privilegiat. al luptei haiducilor pentru dreptate: Jar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De când luptară-n codru şi poteri şi haiduc". prin intermediul unei comparaţii.H. tonul elegiac evidenţiază idea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire: „Dar ei. Horia Furtună). numind preferinţele în moda literară a vremurilor respective. Rădulescu. respectă un ceremonial: bunicul aşteaptă sosirea berlinei. . . se realizează o paralelă trecut -prezent şi se produce trecerea la planul prezent: „Ca ieri sosi bunica. Alain Gheerbrant.Deodată pe perete / Te vezi aievea numai în ştersele portrete.. fiind marcată de semnele senectuţii. Versul final. măsura de 13-14 silabe. Eternitatea iubirii. ieri „ochi de peruzea".oglindirea de „acum" a poveştii de iubire de „ieri sunt aspecte care ar putea susţine caracterul de artă poetică a textului liric Aci sosi pe vremuri. dar şi simbol al fidelităţii. peisajul selenar. simbol de pietate filială" (Jean Chevalier. sunt romantice: „Şi totul ce romantic ca-n basme se urzea". este simbolul berzei.". care îşi revelează astfel nivelul de profunzime al semnificaţiilor. „pridvor”. portretele fiind singurele care mai păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor: „ Ce straniu lucru: vremea! .Le Lac de Alphonse de Lamartine şi Sburătorul de I. este urmată. Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat.. degradarea. laitmotiv al poeziei. iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. Dacă în poezia romantică. ca şi fiinţa umană: „în drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii. al devoţiunii. „păienjeni”... i). „zăvor" şi versul „Păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor" sugerează trecerea timpului. bunica e bătrână. care poate reînvia trecutul în amintire. Atmosfera evocată. dar nu şi-n faţa ta. de a indica epoca.rima împerecheată. acum „ochi de ametist”. devine un timp mitic. izolat. Sburătorul şi moderne.nume cu sonorităţi din secolul XIX (Calyopi. / Căci trupul tău te uită. accentuează trecerea iremediabilă a timpului: „De nuntă sau de moarte. în poezia lui Ion Pillat. de la începutul secolului XX (Francis Jammes. al evocării iubirii bunicilor. în turnul vechi din sat”. laitmotiv al poeziei. Le Lac. „poartă". imaginea ochilor. starea de părăsire a locuinţei strămoşilor. Al treilea distih deschide planul trecutului. Eliad. în distihul al treisprezecelea. faptul că poetul este urmaşul care eternizează în creaţia sa iubirea bunicilor şi „copia" . clipa de fericire. în clipa asta simţeau că-o să rămână.. în turnul vechi din sat.. Sunetul clopotului.

folosirea cuvintelor cu tentă arhaică şi regională. se utilizează paralelismul.. „pridvor". „nisipul”. verbele la perfect simplu („sosi. . în versul laitmotiv. „câmpia". „nupoţi). antiteza.cuvinte din câmpul semantic al naturii: „codru". fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi. „lac". „plopii. „crinolină".. CONCLUZIE Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparţine liricii tradiţionaliste prin idilizarea trecutului. „şedeam"). „Ca ieri sosi bunica. „zăbreliră". . verbele la imperfect („asculta". „berlină”. „se urzea". verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii. „aievea". „sări.la nivel structural. „ochi de peruzea". „lună". fugit irrreparabile tempus. „îmbătrâniră".. Nivelul stilistic . verbele la perfect compus susţin narativitatea iubirii din planul prezent. „câmpul”. mai mult ca perfect („pândise") şi perfect simplu susţin narativitatea iubirii din planul trecut. care susţine paralelismul între trecut şi prezent şi ideea repetabilităţii existenţei umane: „câmpia ca un Iad. „spuse") au rolul de a reda rapiditatea gesturilor sau repetabilitatea lor. şi vii acuma tu". „uită". „calci. „poteră”. „te recunoşti. . „ochi de ametist şi a comparaţiei.folosirea cu precădere a metaforei: „casa amintirii”. „tragi). „deasupra casei ca umbre berze cad. „lanuri de secară". în special. „simţeau". Nivelul lexico-semantic .rolul vocalelor în realizarea imaginilor auditive. în evocarea trecutului: „haidud”. a cadrului rural. simetria. dar şi prin tema timpului trecător. Nivelul morfosintactic Timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->