TRADITIONALISMUL Termenul de tradiionalism are mai multe accepiuni.

El reprezint un tip de cultura, specifica unei spiritualitati, care, indiferent de epoca sau de curent literar, se distinge de celelalte culturi ale aceleiai epoci. Uneori, el desemneaz numai cultura populara, ca rezultat al geniului colectiv, anonim si oral, de la sate sau de la periferia oraelor. In literatura romana interbelica, acest termen s-a folosit pentru a-i diferenia pe moderniti, scriitori inspirai exclusiv din cultura occidentala, de colegii lor, traditionalistii, care refuzau sursele externe, in favoarea celor consacrate in cultura romana. Inteles astfel, traditionalismul apare ca o continuare a directiei inaugurate de Dacia Literara si Junimea, dar intr-o maniera radicala, respingand adaptarea la cultura moderna si conservand interesul pentru valorile nationale. Traditionalismul romanesc cuprinde trei curente inrudite prin apropierea de traditia rurala si diferite prin modul in care se realizeaza aceasta apropiere:samanatorismul, poporanismul, gandirismul. a) Samanatorismul, orientare care se-ncheag in jurul revistei Samanatorul, apruta la Bucureti, in 1901, sub conducerea lui Al. Vlahuta si G. Cobuc. In articolul-program al revistei, intitulat Primele vorbe, ca si in poezia Samanatorul publicata de Vlahuta in primul numr al acesteia, se contureaz programul viitoarei orientri: scriitorii trebuie sa cultive specificul naional, prin prezentarea vieii satului. Speciile cultivate de samanatoristi: texte de mici dimensiuni, in versuri scurte, poeme epice(idilele), in proza -; schite, povestiri in care naratiunea se impleteste cu descrierea. Principalul ideolog al revistei a fost Nicolae Iorga. Trsturi: cultiva paseismul (ntoarcerea spre trecut) si idilismul sentimentul dezradacinarii elogiul dreptatii, facute de tarani pe cont propriu in maniera haiducilor de altadata proza peisagista ispiratie istorica si rurala idilizarea vietii satului si a taranului, prin reducerea lor la o serie de evenimente placute, legate de contactul cu natura, iubirea, cantecul, poezia prezentarea armonioasa a relatiei dintre boieri si tarani, conditionata de apartenenta boierilor la vechile familii aristocrate romanesti considerareavietii urbane drept un factor distructiv pentru sufletul taranesc curat, nealterat, orasul fiind vazut ca un loc al pierzaniei grija ntririi si inaltarii neamului acestuia Reprezentani: O. Goga, M. Sadoveanu, Duiliu Zamfirescu, St. O. Iosif. b) Poporanismul este orientarea care se-ncheag in jurul revistei Viata romaneasca, apruta la Iai, in 1906, sub conducerea lui C. Stere si avndu-l ca secretar de redacie pe Garabet Ibrileanu. Curentul manifesta interes pentru viata rurala si pentru valorile poporului, dar se deosebeste de samanatorism prin: evocarea unei existente chinuite a taranilor, condamnati la munca trudnica si la mizerie (O. Goga); lipsa educatiei corespunzatoare, a bolilor netratate, care aduc moartea timpurie in lumea satului ( FefeleagaI. Agarbiceanu). Din punct de vedere formal: Tablouri descriptive sumbre, caracterizate prin amestecul suferintei fizice si morale, care implica si un sentiment de mila, de duiosie al autorilor, ceea ce confera un pronuntat aspect liric textelor Adepii acestei orientri isi propuneau ca obiective: dragostea pentru popor simpatie pentru sat si tarani, dar nu idealizeaz viata de la tara (realismul viziunii) interes pentru luminarea poporului critica aspra a nedreptatilor facute omului de rand Reprezentanti: C. Hoga, G. Galaction, M. Sadoveanu, O. Goga, I. Agarbi-ceanu.

c) Gndirismul se nate in jurul revistei Gndirea, apruta la Cluj, in 1921, sub directia lui Cezar Petrescu. Are la inceput o orientare eclectica si grupeaza in jurul ei principalii scriitori ai vremii, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Gib Mihaescu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat. Cu timpul, revista trece sub influenta lui Nichifor Crainic, iar din 1928 sub conducerea lui, cuprinzand in aceeasi orientare si alte publicatii literare, "Datina", "Ramuri", "Gand romanesc", "Mesterul Manole", "Sfarma-Piatra". Filozofia promovata in multe din articolele publicate in "Gandirea" se afla sub inraurirea germanului Oswald Spengler, cu a sa filozofie a vietii (Lebensphilosophie) din "Declinul Occidentului" ("Der Untergang des Abendlandes"), in care erau explicate deosebirile dintre cultura si civilizatie si se proclama prabusirea Occidentului sub povara lipsei de cultura, a masinismului si a civilizatiei. Multe dintre ideile lui Spengler, infuzate in estetica expresionismului, sunt preluate si in operele filozofice ale lui Blaga. In articolele sale programatice, "Isus in tara lui" (1923), "Parsifal" (1924) si "Sensul traditiei" (1929), Nichifor Crainic promoveaza traditionalismul culturii romane, conceput ca imbinare intre autohtonism si ortodoxism, intre temele si valorile nationale promovate de miscarile literare anterioare, pasoptism, junimism si samanatorism, si spiritualitatea ortodoxa, vazuta ca un "coviltir de aur" al bisericii romane, ca o zare metafizica in care se proiecteaza toata existenta si aspiratiile poporului roman. Nichifor Crainic argumenteaza superioritatea culturii bizantine, negand valoarea civilizatiei occidentale si criticand tendintele de occidentalizare a culturii si a spiritului civic romanesc, dar limiteaza orizontul culturii romane la un anumit balcanism cu tendinte autarhice. Crainic sustine ideile lui Herman Keyserling, din "Das Spektrum Europas", potrivit carora Romania ar putea deveni un adevarat centru al bizantinismului. in aceasta orientare, arta ar trebuie sa fie numai de sorginte religioasa. Ideea de lume aflata in declin este comuna si expresionismului, dar imbraca forme excesive in cazul gandiristilor. Forma cea mai radicala a curentului este promovata de Nae Ionescu, in "Roza vanturilor", si se numeste trairism. Dintre trasaturile gandirismului in literatura enumeram: reprezentarea unui sat arhaic, dominat de credinte stravechi, precrestine, de mituri( V. Voiculescu- Lostrita prezenta unor personaje biblice in viata profana -; transcendentul care coboara- Blaga ( Paradis in destramare- Blaga; vol. Parga; Poeme cu ingeri; V. Voiculescu; Psalmii- Arghezi); evocarea trecutului istoric intr-o maniera mitologizanta (versuri- Mateiu Caragiale); observarea unui vitalism in construirea personajelor, surprinse in situatii dilematice care conduc la o moarte tragica( Mesterul Manole- Blaga); existenta unei corespondente intre mediul geografic si desfasurarea vietii interioare a personajelor( spatiul mioritic- Blaga); existenta unui ethos intemeiat pe religiozitatea ortodoxa, conceptie expusa de N. Crainic in studiul Sensul traditiei, articol in care el apreciaza ca: Ne aflam geografic in Orient si cum prin religiunea ortodoxa detinem adevarul luminii rasaritene, orientarea noastra nu poate fi decat spre Orient, adica spre noi insine, spre ceea ce suntem prin mostenirea de care ne-am invrednicit ... O cultura proprie nu se poate dezvolta organic decat in aceste conditii ale pamantului si ale duhului nostru. Chiar daca N. Crainic absolutizeaza orientarea culturii romanesti spre Orient, fiind impotriva influentelor Europei Occidentale. Din punct de vedere formal , scriitorii grupati in jurul revistei Gandirea, au preluat unele mijloace de realizare din curentele moderniste, astfel incat, spre deosebire de samanatorism si poporanism, in literatura gandirista se remarca o sinteza intre traditionalism si modernism( poezia lui Blaga asociaza fondul traditionalist cu versificatia moderna, iar traditionalismul arghezian imbraca forme ermetice: artele poetice, Psalmii)Pe langa acesti poeti se remarca in perioada interbelica Ion Pillat, al carui volum Pe Arges in sus(1923)l-a consacrat pe poet traditionalist. In versurile sale, evoca satul natal, cu perioada copilariei,plina de amintiri frumoase, cu biserica de altadata, cu o autohtonizare a reprezentarilor religioase, raiul aflandu-se la Muscel, iar Sfanta Familie traind pe langa Raul Doamnei.Un alt exemplu de literatura scrisa in spirit traditionalist il constitue poezia lui N. Crainic Sesuri natale, in care peisajul dunarean se naste in poezie intr-o relatie de suprapunere a imaginilor copilariei cu cele ale maturitatii.

Traditionalismul este omiscare literara manifestata in perioada interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei Gandirea. Principalele trasaturi ale acestui curent literar sunt: valorificarea specificului national (istoria si folclorul) si componenta spirituala a sufletului taranesc, constiinta religioasa ortodoxa. Traditionalismul gandirist surprinde particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone, a credintelor stravechi. Vasile Voiculescu este considerat un poet traditionalist mai ales prin primele volume: Poezii, Din tara zimbrului, Poeme cu ingeri. Odata cu volumul Parga, incepe sa primeze tema religioasa. Una dintre temele majore ale liricii religioase este suferinta si moartea lui Isus. Acesta este nucleul poeziei In Gradina Ghetsemani, poem care face parte din volumul Parga. Sursa se inspiratie o constituie motivul biblic al rugaciunii lui Isus pe Muntele Maslinilor, dupa Cina cea de taina. Prin jertfa si patima sa pe cruce, Isus implineste predictiile Scripturii si preia pacatele omenirii, oferindu-i astfel mantuirea. Momentul rugaciunii este in noaptea de dinaintea arestarii lui isus de soldatii romani adusiaici de tradatorul Iuda. Bun cunoscator al textelor religioase poetul sintetizeaza intr-o creatie originala informatiile din toate cele patru Evanghelii. Voiculescu nu face trimitere la fapte considerate cunoscute, ci insista asupra semnificatiei acestora prin forta sugestiei. El nu descrie deloc starea ucenicilor pentru ca acestia apartin conditiei umane limitate, ci este preocupat doar de Isus, erou exemplar si de relevarea zbuciumului sau interior. Episodul rugaciunii marcheaza inceputul celei mai dramatice perioade din scurta biografie pamanteana a lui Isus. E vorba de o succesiune de evenimente tragice ce vor culmina cu jertfa suprema. Pentru a oferi dramatism, poetul nu se opreste doar la momentul rugaciunii ci sugereaza si patimile crucificarii, precum si natura ravasita dupa moartea eroului. Poezia este alcatuita din patru catrene cu caracter descriptiv, care surprind natura duala a lui Isus: fiinta trupeasca fiinta spirituala, accentuand conflictul dintre originea sa divina si limitele conditiei umane. Poemul debuteaza printr-un vers in care Isus apare in ipostaza suferinda, aflat in lupta cu moartea si refuzand semnele destinului: Isus lupta cu moartea si nu primea paharul. Imaginea se dezvolta prin gestul ingenuncherii si al rugaciunii prin care invoca divinitatea, in singurul sau moment de slabiciune. Dualitatea lui Isus este sugerata prin succesiunea de simboluri pe care se construieste sensul strofei: paharul (simbol al pacatelor omenesti), sudorile de sange (suferinta umana), in contrast cu chipu-i alb ca varul, imagine sacralizata a spiritului. Verbele: nu primea, cazut, pun in evidenta latura omeneasca a suferintei in fata unui destin nemilos. Versul si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna face trecerea spre planul ceresc pe care isus ilinvoca. Urmatoarele doua strofe reiau simbolul paharului prin sintagma grozava cupa, in care se afla infama bautura. Oximoronul (viata moarte ; venin dulceata) este figura de stil prin care se dezvolta ideea dualitatii fiintei lui Isus, dar si tragismul suferintei. Suferinta fizica se rasfrange in plan sufletesc: si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa. Accentul cade pe opozitia dintre apa verzuie si miere. Lupta dintre trupul efemer sisufletul nemuritor ia sfarsit cu triumful divinului, zbuciumul interior relevand maretia personajului. Ultima strofa surprinde reactia naturii la evenimentul mortii lui Isus. Natura se dezlantuie, maslinul devenind motiv religios. Lumea este in dezordine generala; se realizeaza aceeasi antiteza intre conditia umana materiala uliilor de seara si planul divin batai de aripi. In concluzie, poezia In Gradina Ghetsemani este traditionalista prin apelul la sursa de inspiratie religioasa, contextualizata in spiritualitatea romaneasca, prin lexicul poetic (numeroase arhaisme sugestive) si prin versificatia canonica.

Scrie un eseu n care s demonstrezi c o poezie studiat (din literaturaromn interbelic) aparine tradiionalismului. Repere critice G. Clinescu, Istoria literaturii romane de la origini pn n prezent. Ortodoxismul lui V. Voiculescu este anterior aceluia alGndirii, dar poetul a luat cunotin de sine i s-a sistematizat acolo." Numai prin Poeme cu ngeriV. Voiculescu izbete cu acea not care-i d originalitate [...]. Acum poetul este ortodoxist, tradiionalist i continu alturi de Blaga cntarea jalei metafizice." ncepnd cu volumul Prg (1921), urmat de volumele Poeme cu ngeri, Urcu intrezriri, poetul i construiete universul poetic specific, inclusiv prin accentuarea caracterului religios al liricii. Poet autentic religios, V. Voiculescu nu cunoate ndoiala sau revolta psalmistului arghezian. IPOTEZ n Grdina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiraie religioas, autorul fiind inclus de G. Clinescu1 n gruparea Ortodoxitii-Iconografia mistic. Doctrina miracolului, alturi de Nichifor Crainic. Poezia face parte din volumul Prg. ENUNAREA ARGUMENTELOR: Poem iconografic, n Grdina Ghetsemani se inspir din motivul biblic al Rugciunii lui Iisus pe Muntele Mslinilor, dup Cina cea de tain. Scena este relatat n Evangheliile dup Matei, Marcu, Luca i nfiat n icoanele bisericii cretine. Poetul reine zbuciumul interior: i fiind n zbucium, mai cu struin Se ruga. i sudoarea Lui s-a fcut ca nite picturi de snge ce cad pe pmnf (Luca, 22:44), dar deplaseaz accentul dinspre componenta divin spre omenescul suferinei. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare) Tema poeziei o reprezint ruga lui Iisus. Fiind o poezie de inspiraie religioas (iconografic), aparine lirismului obiectiv, prin absena mrcilor lexicale ale prezenei eului liric, dar gradarea intensitii suferinei este marcat prin punctele de suspensie i propoziia exclamativ. Titlul nu fixeaz doar cadrul fizic al rugciunii, ci denumete spaiul sacru cu semnificaie n plan spiritual: locul purificrii lui Iisus de patimi, prin virtui. Compoziional, poezia este alctuit din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasc a lui Iisus, iar ultima amplific suferina, care se rsfrnge asupra planului exterior, al naturii. Prima strofa red mpotrivirea Omului n faa destinului, ntr-o formulare lapidar n incipit: Isus lupta cu soarta i nu primea paharul..". Postura christic este tragic prin omenescul ei: Czutpe brnci n iarb se-mpotrivea ntruna".Verbele: lupta, nu primea, sempotriuea exprim refuzul asumrii unui destin implacabil, n clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Gestul ngenuncherii nu este al unui nvins, ci al rugciunii (invocarea divinitii i asceza spiritual). Contrastul cromatic rou-alb realizat prin metafore, pune n eviden zbuciumul sufletesc i condiia dual: sudori de snge" (trupescul, suferina fizic), chipu-i alb ca varuV (chipul hieratic, componenta spiritual). Legtura terestru-ceresc este sugerat prin versul: i-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna". Strofele a doua i a treia constituie a doua secven poetic, realizat n jurul metaforeisimbol grozava cup". Vagul religios2 persist i n strofa a doua, iniial, soarta", aici, o mn nendurat". Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a epitetelor: man nendurat", grozava cup", iar rezistena la ispitire (cale a purificrii spirituale), prin epitetele sete uria", infama butur". Rezistena la ispitire implic suferina n plan fiziologic i sufletesc: i-o sete uria sta sufletul s~i rup...". Oximoronul relev interiorizarea, trecerea la o alt etap a purificrii de patimi, de la lupta cu lumea la lupta cu inele: n apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ i sub veninul

groaznic simea c e dulcea...". Versurile reiau imaginea infamei buturi a ispitirii, sub forma jocului aparen-esen, bene-fic-malefic. Imaginea artistic ,flcile-ncletndui exprim gestul de refuz al jocului duplicitar, halucinant. Versul Btndu-se cu moartea, uitase de via" concentreaz sensul luptei christice: moartea trupului - viaa de apoi. Strofa a patra constituie ultima secven poetic, proiecia suferinei interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaz personificarea i hiperbola pentru descrierea elementelor decorului: Deasupra, fr tihn, se frmntau mslinii,/ Preau c vor s fug din loc, s nu~l mai vad...". Imaginea apocaliptic este sugerat prin sintagma vraitea grdinii. Mesagerii divini, ngerii, nu nsoesc n mod explicit zbaterea omului, dar se remarc metafora bti de aripi care susineambiguitatea limbajului poetic: ngerii mntuirii sau ngerul morii. Ultimul vers, i uliii de sear dau roate dup prad", ntrete sugestia morii/ imaginea, thanatosului prin: simbolul uliii, simbolistica temporal: de sear" i aceea a gestului: dau roate dup prad". Nivelul morfosintactic - verbe la timpul imperfect, modul indicativ sau la modul gerunziu - valoarea durativ a aciunilor; - expresivitatea adjectivului cu rol de superlativ absolut expresiv (de exemplu:amamica-i strigare", grozava cup, veninul groaznid); adjective fr grad de comparaie {sete uria", cu ultima putere"); - rolul expresiv al adverbului: ntruna (sens iterativ); deasupra (proiecie cosmic a suferinei); - conjuncia adversativ dar, n strofele a Ii-a i a IlI-a - susine ideea mpotrivirii, a rezistenei la ispit; - topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice) -evideniaz opiunea poetic. Nivelul lexico-semantic - prezena unor regionalisme: sterlicf; expresii populare: pe brncf, fr tihn" ~ intensificarea dramatismului; - terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este organizat ca forme sensibile ale cunoaterii (tefan Munteanu); - cmpul semantic al paharului: grozava cup", infama butur", apa ei verzuie"; - opoziia venin - dulcea - relev ispitirea; - sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic - cuvntul poetic nunseamn, ci sugereaz. Nivelul stilistic - puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea n inversiune, a metaforeisimbol, a oximoronului. Nivelul fonetic i prozodic - pauzele marcate de punctele de suspensie -intensificarea suferinei; - conservarea prozodiei clasice; - patru catrene; msura versurilor: 14 silabe; ritm iambic; rim ncruciat. CONCLUZIA n Grdina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de tip tradiionalist prin inspiraia religioas (poezie iconografic), coordonant a spiritualitii romneti. La nivel formal, se observ conservarea prozodiei clasice.

n grdina Ghetsemani Vasile Voiculescu Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul... Czut pe brnci n iarb, se-mpotrivea truna. Curgeau sudori de snge pe chipu-i alb ca varul Si-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna. O mna nendurat, tinnd grozava cup, Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gur... Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa... Dar nu voia s-ating infama butur. n apa ei verzuie jucau sterlici de miere Si sub veninul groaznic simtea c e dulceat... Dar flcile-nclestndu-si, cu ultima putere Btndu-se cu moartea, uitase de viat! Deasupra fr tihn, se frmntau mslinii, Preau c vor s fug din loc, s nu-l mai vad... Treceau bti de aripi prin vraistea grdinii Si uliii de sear dau roate dupa prad.