Sunteți pe pagina 1din 2

O scrisoare pierduta

de I. L. Caragiale

A fost citita mai intai la Junimea,iar premiera a avut loc in 13 noiembrie 1881 pe
scena teatrului national din Bucuresti si a cunoscut un real succes.
Este o comedie de moravuri (politice,sociale,personale,familiale) iar titlul
anticipeaza motivul in jurul caruia se dezvolta intamplarile;este vorba de pierderea,de
catre Zoe Trahanache,a unei scrisori de amor care ii era adresata de catre Stefan
Tipatescu,prefectul judetului.
Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de
provincie in preajma alegerilor pentru camera deputatilor,in lupta electorala aflandu-se
fortele puterii cat si opozitia.
Actiunea piesei se petrece in capitala unui judet de munte care nu este bine
precizat si care poate fi “oricare oras de provincie din zilele noastre”.Comedia are patru
acte ,a cate IX,XIV,VII,XIV scene; iar actiunea cuprinde o serie de intamplari in care
sunt angajate toate personajele.
Actul I cuprinde expozitiunea; acum apare Tipatescu,prefectul judetului,si
Pristanda,politaiul orasului si supusul docil al puterii.Tot acum se desfasoara si intriga
care este constituita de pierderea scrisorii.
Actul al II-lea coincide cu desfasurarea actiunii; al III-lea,cu punctual
culminant,iar ultimul(IV) act coincide cu deznodamantul,cand Catavencu este infrant de
alegeri,iar Agamita Dandanache castiga alegerile; scrisoarea este si ea regasita si
inapoiata lui Tipatescu.
Modurile de expunere care apar in aceasta opera sunt:dialogul,monologul si monologul
dramatic,descrierea si naratiunea; ultimele doua(descrierea si naratiunea) apar in replicile
personajelor sau in indicatiile scenice(*didascalii).Dialogul este modul principal de
expunere iar in cadrul lui se remarca atat tonul personajelor cat si diversitatea
replicilor.Replicile constituie si o modalitate de realizare a comicului; exista replici
‘intrebare-raspuns’,’intrebare-reluare’,’afirmatie-reluare’.Tonul personajelor poate
fi:hotarat,persuasiv,viclean,declamaor,defaimator.
O trasatura a realismului este folosirea personajului tipic; Caragiale foloseste asemenea
tipologii: apare incornoratul,adulterina,junele,demargogul,politicianul,cetateanul
alegator,functionarul,servitorul etc. Prin intermediul personajelor,Caragiale satirizeaza
institutiile burgheze care functioneaza fara o pregatire profesionala si intelectuala
necesara; este vorba de fapt de teoria atat de celebra a lui Maiorescu si a junimistilor
Teoria formei fara fund. Asemenea lui Maiorescu,scriitorul procedeaza intocmai: observa
lucid si exact si critica,insa intr-un mod ironic,ceea ce face critica si mai usturatoare si
mai sarcastica si mai greu de indurate.Caragiale foloseste in scrierile sale,si in special in
O scrisoare pierduta ,doua planuri: in primul plan sta omul social
(Farfuridi,Dandanache,..) iar in al doilea plan sta caracterul omenesc general:
incultul,demagogul etc. Acest din urma plan este adanc sondat de catre autor.In
constructia acestor personaje este folosit nu atat detaliul fizic(statura,haine,figura,..) cat
mai ales starile si senzatiile prin care trec personajele(furie,mirare,..).
*didascalii = Instrucţiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice greceşti.
Notă, indicaţie care se punea înaintea unei piese de teatru la latini.