O scrisoare pierduta caracterizare Zoe Tipatescu de Ion Luca Caragiale - comedie (text dramatic) Introducere: Comediile lui Caragiale

e sunt scrieri unice in literatura romana, iar prin ancorarea lor in realitate fac din autorul lor un adevarat geniu al dramaturgiei romanesti. Reprezentata pentru prima data pe scena in 1884 O scrisoare pierduta surprinde mica si marea burghezie din punct de vedere social si politic. R1: Tema: intrand in lumea politicienilor, Caragiale demasca moravurile politice si familiale din societatea burgheza generate de alegerile de deputati dintr-un oras de provincie, resedinta de judet. Viziunea despre lume porneste chiar de la tema comediei, reprezentata de infatisarea unor aspecte din viata politica si familiala de la sfarsitul sec al XIX-lea, aspecte contemporane lui Caragiale care cunostea foarte bine lumea politicienilor. Este o lume care se vrea citadina, onorabila si plina de merite, dar care este una degradata, care lupta pentru putere si urmareste numai interesele proprii si nu se da in laturi sa foloseasca santajul, instrumentul acestuia fiind scrisoarea de dragoste a lui Tipatescu catre Zoe, pierduta de aceasta din urma. Scrisoarea devine o arma a coruptiei si a compromisului, un simbol al depersonalizarii individului intr-o lume in care pana si sentimentele sunt de vanzare. R2: In comedia lui Caragiale conflictul este unul derizoriu, nesemnificativ, al luptei pentru putere. Desi imbraca aparenta unuia politic, conflictul fundamental se produce intre aripa conservatoare ce detine puterea (Trahanache, Tipatescu, Farfuridi si Branzovenescu) si aripa reformatoare (Catavencu si oamenii sai) care doreste puterea. Zoe Trahanache este unicul personaj feminin din comedie si singura dintre femeile teatrului lui Caragiale care nu este supusa ridicolului. Ea este prezentata drept sotia celui de sus, adica a lui Zaharia Trahanache, dar cititorul afla inca din primele scene despre legatura cu Stefan Tipatescu. Este asadar unul dintre personajele principale ale comediei, caci intamplarile pornesc de la ea si toate conflictele se leaga intr-un fel sau altul de aceasta. Sub aspect fizic este o femeie tanara si frumoasa, lucru dedus oarecum indirect din imaginea pe care o are in ochii celorlalti. Ea reprezinta tipul femeii ambitioase si cochete, cu o personalitate puternica, care-i domica pe cei din jur. Trahanache considera ca Zoe este o femeie sensibila cum e ea simtitoare, Tipatescu precizeaza ca este o fire glumeata, dar dupa ce a afla ca a pierdut scrisoarea o considera neglijenta, necugetata, femeie nebuna, iar Catavencu o asociaza unui inger pentru ca l-a ajutat. R3: Principala trasatura de caracter a personajului este vointa puternica, tenacitatea cu care isi urmareste realizarea intereselor personale dar si pe ale gruparii politice conduse de sotul ei. Reprezentativa pentru ilustrarea acestei trasaturi de caracter este scena in care Zoe desfasoara tot arsenalul feminin pentru a-l convinge pe prefect ca solutia salvatoare este sustinerea candidaturii lui Catavencu. Initial plange si, umila, recunoaste ca a comis o nerozie fara seaman. Trece apoi la persuasiune, cu mijloacele santajului sentimental. In continuare, insira argumente logice, intr-o tirada cu mare forta de evocare, menita sa ii creeze lui Tipatescu imaginea unui carnagiu (cum or sa ma sfasie), repetat la nesfarsit (o saptamana, o luna, un an de zile). A doua scena semnificativa este aceea in care, in fata acestei apocalipse, Fanica adopta atitudinea cavalerului, care sacrifica totul pentru aleasa inimii lui si, intr-un elan de un romantism melodramatic, ii propune sa fuga in lume amadoi. Zoe insa este realista; pasiunea nu ii intuneca ratiunea si nu este deloc dispusa a renunta la tot pentru iubire. Chiar daca epoca romantismului si-a epuizat elanurile in ceea ce o priveste, vazandu-se refuzata in sprijinirea candidaturii santajistului, Zoe joaca o ultima carte: ameninta cu sinuciderea. Slabiciunea aceasta nu corespunde firii ei voluntare, asa ca amana gestul fatal. R4: Titlul piesei reliefeaza intriga, sugerand prin substantivul cu articol nehotarat faptul ca acea scrisoare pierduta este doar unul dintre multiplele mijloace de santaj in lupta politica. Prin repetarea situatiei (aparitia unei scrisori similare care determina numirea de la centru a lui Dandanache), scrisoarea de dragoste trecuta prin mai multe maini devine simbolul coruptiei si al compromisului ca si al lipsei de importanta a individului intr-o lume in care pana si sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia) ajung obiecte de negociere. Actiunea este dinamica cu multe schimbari neasteptate de situatie. Linistea dintr-un orasel de munte dispare brusc la anuntarea unei posibile publicari in ziarul local a unei scrisori de amor despre care ulterior se afla ca este a prefectului Tipatescu adresata amantei sale care nu este nimeni alta decat Zoe, sotia prietenului si protectorului sau Zaharia Trahanache, presedintele partidului aflat la putere. Folosind-o ca mijloc de santaj, Nae Catavencu incearca sa obtina numirea sa in calitate de candidat in alegerile parlamentare, in ciuda gruparii politice a lui Trahanache care avea propriul candidat. Situatia se schimba atunci cand de la Bucuresti este numit candidat Agamemnon Dandanache iar Nae Catavencu pierde scrisoarea care va ajunge totusi la Zoe. Neasteptata este si conducerea festivitatilor dedicata celui ales de catre insusi Catavencu, rivalul gruparii politice aflate la putere. Repere temporale si spatiale. Actiunea se petrece intr-o durata limitata de 3 zile. Dupa ce autorul anunta la inceput ca aceasta are loc in zilele noastre (ceea ce inseamna ca timpul poate fi dedus prin raportarea la evenimentele cunoscute ale epocii, respectiv referendumul pentru revizuirea Constitutiei si alegerile parlamentare din 1883), evenimentele din primele 3 acte se aglomereaza intr-o singura zi, ziua numirii in sedinta publica a candidatului. Actul final muta actiunea peste 2 zile in momentul incheierii alegerilor, al desemnarii castigatorului si al sarbatoririi publice a acestuia. Si spatiul este precizat de autor in didascaliile initiale: capitala unui judet de munte, iar actiunea se desfasoara in trei locuri, toate semnificative. In primele doua acte, anticamera bine-mobilata din casa prefectului sugereaza faptul ca deciziile politice nu se iau in spatiul public ci in culise, asa cum se intampla si in actul al 3-lea. Desi intrunirea publica are loc in sala de sedinte a primariei, hotararea desemnarii lui Dandanache se ia in cabinetul primarului. Ultimul act are ca decor gradina casei lui Trahanache, loc vecin cu gradina publica. Conflictul comediei lui Caragiale este unul derizoriu, nesemnificativ, al jocurilor de interese, al luptei pentru putere. Deci imbraca aparenta unuia politic, confictul fundamental se produce intre cele doua tabere ale aceluiasi partid politic dintr-un oras de provincie,intre aripa conservatoare care detine puterea (Trahanache, Tipatescu, Farfuridi si Branzovenescu) si aripa reformatoare (Catavencu si oamenii lui) care doreste puterea. Apar si conflicte secundare cum ar fi cel din interorul partidului (Farfuridi si Branzovenescu ii banuiesc pe Trahanache si Tipatescu de tradare, deoarece acestia il frecventeaza pe Catavencu). Conflictul este dezamorsat prin gasirea de catre Trahanache a unei polite falsificate de Catavencu si se rezolva in finalul piesei prin impacarea fostilor oponenti. Catavencu conduce serbarea populara in cinstea alegerii lui Dandanache fiind asigurat de Zoe ca il va sprijinii la urmatoarele alegeri. Incheiere: In concluzie, personajele comediei, reduse la cateva scheme morale abstracte, par sa alcatuiasca lumea celei mai universale compuneri, in sensul in care comedia tuturor epocilor procedeaza din acest punct de vedere foarte asemanator. Din cateva tuse groase, din cateva creionari de figuri plastice stereotipe si de situatii tipizate, dramaturgul obtine imediat un efect comic, deoarece totdeauna cliseizarea starneste rasul.