Zoe Trahanache este un personaj secundar din comedia O scrisoare pierdut i

este unicul personaj feminin al piesei.

Zoe Trahanache este soia venerabilului domn Zaharia Trahanache i amanta lui
tefan Tiptescu. Fiind unicul personaj feminin al piesei, Zoe este figura feminin
cea mai distins din dramaturgia lui Caragiale.
Ea ntruchipeaz tipul cochetei, este inteligent, autoritar, ambiioas i i impune
voina n faa oricui. n comedie marcheaz triunghiul conjugal, prin care Caragiale
satirizeaz defectele morale ale societii burgheze. Zoe este o lupttoare hotrt i
folosete tot arsenalul de arme feminine ca s-i salveze onoarea. Pentru a-l
convinge pe Tiptescu s accepte candidatura lui Caavencu, ea recurge la rugmini
i lamentaii Fnic, dac m iubeti, dac ai inut tu la mine mcar un moment
din viaa ta, scap-m, scap-m de ruine, recurge la plns, la lein, trece la
ameninarea cu sinuciderea Trebuie s-mi cedezi, ori nu i atuncea mor i dac nu
m lai s mor, dup ce-oi muri poate s se ntmple orice. Cu o energie
impresionant la o femeie ce prea sensibil i neajutorat, ea se dovedete a fi o
lupttoare aprig i amenin: Am s lupt cu tine, om ingrat i fr inim. Dei n
epoca respectiv femeile nu aveau dreptul la vot, ea l impune pe Caavencu, n
numele unui interes personal, acela de a recpta scrisoarea de amor pierdut, altfel
i-ar fi distrus prestigiul i poziia social.
Dei nu deine nici o funcie n partidul din care fac parte soul i amantul ei, ea
conduce totul din umbr datorit influenei ei asupra acestora i, de aceea, pentru
Farfuridi partidul nseamn n primul rnd madam Trahanache, i apoi ceilali.
Zoe nu-i pierde sigurana de sine nici cnd Caavencu amenin cu publicarea
scrisorii. tie s conduc bine i brbatul i amantul, obinnd maximul de profit din
aceast situaie.
Cnd este stpn pe situaie, vrea s-i dovedeasc lui Caavencu c este o femeie
bun, ierttoare, tolerant, dar i cere n schimb s conduc manifestaia public n
cinstea alesului, neuitnd s-i aminteasc, nu fr ironie,faptul c asta nu-i cea din
urm Camer. Gestul acesta svrit cu naturalee i fr ranchiun e una din
armele seduciei pe care o exercit asupra tuturor brbailor de la Trahanache la
Ceteanul Turmentat, acesta din urm vznd n ea o dam bun.
Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu,
este singurul personaj feminin al lui Caragiale care reprezinta doamna
distinsa din societatea burgheza, nefacand parte, ca celelaite eroine, din
lumea mahalalelor. Zoe intruchipeaza tipul cochetei, este inteligenta,
autoritara, ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Marcheaza in
comedie triunghiu) conjugal, prin care Caragiale satirizeaza tarele morale
ale societatii burgheze.
Comicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din
atitudinea, faptele si vorbele doamnei Trahanache, iar in mod direct din

didascalii sau din opiniile celorlalte personaje, conflictul dramatic fiind

realizat prin intreaga varietate a comicului.
Zoe este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din
manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre
esenta si aparenta. Zoe vrea sa para o doamna distinsa, o sotie fidela si o
familista autentica, insa esenta caracterului sau este minciuna, adulterul si
perfidia. Atunci cand pierde scrisoarea de amor este disperata din cauza
pericolului de prabusire a intregului esafodaj de moralitate pe care si-l
construise cu atata abilitate.
Comicul de situatie defineste structura imorala a eroinei. Doamna
Trahanache avea, de 8 ani, o relatie amoroasa cu prefectul Stefan
Tipatescu si este, in piesa, pretextul dramatic din cauza caruia se
declanseaza toata agitatia deoarece pierde, din neatentie, scrisorica de
amor primita de la amant. Documentul devine instruments santajului
politic in mana lui Catavencu, adversarul politic al sotului si al amantului
ei. Catavencu o ameninta ca publica scrisoarea in "Racnetul Carpatilor",
daca nu capata in schimb postul de deputat. Ca urmare, Zoe se dovedeste
o luptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de arme feminine ca sa-si
salveze onoarea. Pentru a-l convinge pe Tipatescu sa accepte candidatura
lui Catavencu, ea recurge la rugaminti si lamentatii -"Fanica, daca ma
iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un moment in viata ta, scapa-ma,
scapa-ma de rusine", dupa care trece la amenintarea cu sinuciderea "Trebuie sa-mi cedezi, ori nu si atuncea mor si daca ma lasi sa mor, dupa
ce-oi muri poate sa se intample orice". Cu o energie impresionanta la o
femeie ce parea sensibila si neajutorata, ea se dovedeste a fi o
combatanta apriga si ameninta: "Am sa lupt cu tine, om ingrat si fara
inima".
Desi in epoca femeile nu aveau dreptul la vol, ea isi impune candidatul,
pe Nae Catavencu, in numele unui interes strict personal, acela de a
capata scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus prestigiul si pozitia sociala,
viata tihnita si lipsita de griji de care beneficia din pi in: "Da, il aleg eu. Eu
sunt pentru Catavencu, barbatul meu cu toate voturile lui trebuie sa fie
pentru Catavencu. In sfarsit, cine lupta cu Catavencu lupta cu mine...".
Penduland intre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din umbra
manevrele politicii, toti fiind constienti de puterea si influenta ei - "al
dumneavoastra, coane Fanica si-al coanii Zoitica"- (Pristanda). Are asupra
barbatilor o seductie aparte, care o face intelegatoare, generoasa,
savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui Catavencu atunci cand isi
recapata "scrisorica", asigurandu-se cu abilitate de devotamentul acestuia
pentru a conduce festivitatea alegerilor, consolandu-1 ca aceasta "nu-i cea
din urma Camera". Cetateanul turmentat inchina si el: "In cinstea coanii
Joitichii ca e dama buna!".
Caracterizarea Zoei se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si
gandurile eroinei, precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa
dialog si monolog, o modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale,
cuprinse in didascalii (parantezele autorului) ori indicatii scenice (sugestii
regizorale), prin care dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si
credibilitate, facandu-le atat de reale, incat traiesc si in zilele
noastre.
Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa.
De pilda, atunci cand Zoe il intalneste pe Trahanache prima oara dupa
aflarea despre existenta scrisorii, dramaturgul noteaza: "(incepand sa se
jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate)", pentru a sugera siretenia femeii
de a parea sensibila si distrusa de suparare, iar putin mai jos , "(top o

ingrijesc)", care trimite aluziv la ideea ca Zoe se bucura de simpatia

barbatilor, asupra carora exercita o seductie deosebita. Tertipurile feminine
ale Zoei sunt surprinse sugestiv: "(incepand sa se jeleasca si cazandu-i ca
lesinata in brate)", ("zdrobita)", "(revenindu-i deodata toata energia) ", "(cu
energie crescanda) .
In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform
careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai
mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si
fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat
vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe
ticalosi mai mult ca rasul".