Alexandru Lapusneanul - eseu structurat

Costache Negruzzi se incadreaza in perioada literara pasoptista, fiind nascut in anul 1808, iar ca
opere apartinand acestei perioade avem Alexandru Lapusneanul, Sobieski si romanii, Cantec vechi, etc.
Perioada pasoptista aduce schimbari majore in ceea ce priveste optica asupra literaturii autohtone
originale. Mihail Kogalniceanu pune bazele criticii romanesti odata cu editarea revistei Dacia literara.
In articolul intitulat Introductie, Mihail Kogalniceanu pe langa alte aspecte teoretice si critice, indica temele
romantice ale literaturii originale istoria neamului, natura, folclorul. Ca urmare a publicarii acestui articol,
Costache Negruzzi realizeaza prima nuvela istorica romaneasca pe care o publica in revista Dacia literara in
anul 1840.
Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica romantica avand toate caracteristicile acesteia.
Nuvela este opera epica in proza, avand dimensiuni intre a povestirii si a romanului in care conflictul
este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.
Orice nuvela istorica prezinta urmatoarele particularitati. Tema de inspiratie este trectului neamului.
Numele operei este dat de personajul principa, fiind o figura marcanta de domnitor sau de boier, in jurul
acestuia gavitand alti boieri uneltitori. Se realizeaza o intriga complexa care duce la un final neasteptat. Se
realizeaza culoarea locala a epocii prin incercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice in cauza.
Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea
(aprox. 1790-1850) aparuta in spatiul european.
Opera epica romantica are urmatoarele particularitati cu privire la natura estetica a scrierii, timpul
si spatiul intamplarilor, personajul literar, stilul scrierii, apartenenta la gen si specie. Asadar imaginatia este
principiul fundamental de creatie. Respingerea regulilor impuse de clasicism arata liberatatea de creatie.
Culoarea locala, trecutul istoric, cultivarea emotiei si a sentimetului, afirmarea individualitatii, exceptionalul
(situatii, personaje), antiteza trecut-prezent, personaje exceptionale in imprejurari exceptionale, antiteza inger-
demon, titanul, drama omului, personaje din toate mediile sociale, largirea si imbogatirea limbii literare,
limbaj poluar, arhaic, etc. (valoarea stilistica).
Costache Negruzzi se inspira in scrierea nuvelei sale din letopisetul intitulat Letopisetul Tarii
Moldovei scris in prima sa parte de Grigore Ureche. Scriitorul vizeaza doar a doua domnie a lui
Lapusneanul (1564-1569), perioada despre care sunt corespunzatoare urmatoarele. Alexandru Lapusneanul
intra in Tara Moldovei pe la Braila insotit de oaste turceasca oferita de Sulliman Pasa. Pe de alta parte, tatarii
amenintau invadarea Moldovei prin alt punct pentru a crea haos. Stefan Tomsa, domnitor pe atunci al
Moldovei, pune oamenii de rand sa mearga in calea domnului pentru a-l ruga sa se intoarca. Domnitorul le
raspunde ca daca ei nu-l vor, el ii vrea pe ei si va merge mai departe cu sau fara vrerea lor (replica inspira
motto-ul primului capitol). Stefan Tomsa, auzind raspunsul ia hotararea de a pleca din tara in Tara
Leseasca (Polonia), fiind instotit de boierii Veverita, Spancioc si Motoc. Domnitorul, dupa un lung sir de
omoruri trimite vorba boierilor pentru a se aduna la dregatorie pentru intrunirea de la curte. In secret,
angajase leflegii, mercenarii, pentru a nu afla lumea ce se intampla. Si dupa inchiderea portilor, atat boierii cat
si slugile lor, fie ca erau vinovati, fie ca nu, au fost macelariti . Unii au incercat sa scape urcandu-se pe gardul de
zavrele, dar au fost trasi inapoi si omorati. Ultimul fragment de letopiset surprinde finalul domniei lui
Alexandru Lapusneanul. Domnul aflat la cetatea Hotinului cheama episcopi si mitropoliti pentru a se spovedi.
Lasa tronul Moldovei urmasului sau Bogdan si considerat ca si mort este calugarit sub numele de Pahomie.
Cazut in lesin, nu poate reactiona la ceea ce se intampla. Alte surse, zic unii, ca nici moartea domnului nu a
fost curata sugereazaca domnitorul nu a murit de moarte buna ci otravit de doamna Ruanda dupa ce Aleandru
si-a dat seama ca i s-au luat puterile prin calugarie si ar fi spus ca de se va scula va popi si el pe unii replica
folosita ca motto al celui de-al 4-lea capitol. Dupa moartea domnitorului a fost inmormantat la manstirea
Slatina unde a fost dusa si familia acestuia, lasand o pata insangerata in istoria Moldovei.
Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv propriu, care in sens denotativ
indica o personalitate istorica, domnitor al Moldovei care a domnit de doua ori, fiind detronat prima oara
datorita tradarii boierilor si care s-a intors a doua oara la tron, impunandu-se cu ajutor strain. In sens
conotativ, titlul surprinde personajul pricipal al operei, tipul de domnitor crud, despot si tiran, caracterizat prin
disimulare si o buna cunoastere a psihologiei umane. Folosirea acestui nume in titlu indica o trasatura a
nuvelei istorice.
Tema o constituie istoria neamului, tema de inspiratie romantica, fiind surprinsa a doua donie a lui
alexandru Lapusneanul, scriitorul realizand o fresca sociala pentru perioada 1564-1569.
Naratorul operei este obiectiv, fiind omniscient si omniprezent, iarperspectiva
narativa este obiectiva.
In mod riguros, opera este construita in capitole simetrice care urmaresc in mod gradat conflictul. Fiecare
capitol poarta ca titlu un motto sugestiv ce reia replica unui personaj si rezuma actiunea capitolului. Motto-
urile celor 4 capitole sunt Daca voi nu ma vreti eu va vreu. (Acest motto este spus de Alexandru Lapusneanul
cand afla ca nu este vrut de boieri), Ai sa dai sama, doamna! (Al doilea mott-o este spus de o vaduva cand se
plangea la Ruxanda de faptele sotului sau.), Capul lui Motoc vrem (Al treilea este replica supsa de popr cand
erau in fata portii casei lui Aleandru Lapusneanul) si De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu. (Ultimul
este replica Lui aleandru Lapusneanul cand afla ca a fost calugari.)
Incipitul cuprinde Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa care
acum carmuia tara. El reprezinta introducerea personajelor secundare Stefan Tomsa, Iacov Eraclid si cel
principal Alexandru Lapusneanul. Locul ne este prezentat, fiind Moldavia unde are loc actiunea textului.
Timpul este unul istoric, iar limbajul este arhaic si popular, avem ca exemple buzduganul, carmuia, septe
mii, spahii. Aleandru Lapusneanul este introdus ca si personaj vandut de boieri, dar era pe calea razbunarii.
Deoarece se creeaza o introducere in istoria neamului, incipitul reprezinta o desciere pe scurt a catorva
personaje secundare, dar si a intentiei lui Alexandru de a reveni la tron.
Alexandru Lapusneanul fusese invins de doua ori si de aceea se retrage la Constantinopol. Iacov
Eraclid, asa zisul Despotul moare ucis de Stefan Tomsa. Alexandru pleaca spre Moldavia pentru a-si
recapata tronul cu ajutorul celor 7000 de spahii si celor doi voinici Bogdan si Motoc. Relatia cu Motoc este
tensionanta deoarece el este cel care l-a vandut pe Aleandru, iar acuma incearca sa-si recapete increderea.
Intors, afla ca nici poprul, nici boierii nu-l vor inapoi, dar nu-l intereseaza acest lucru. Tomsa, fiind nepregatit,
fuge In Valahia, astfel Lapusneanul reuseste sa-si recapete tronul, devenind din nou domnitor, poporul isi
punea sperante, dar boierii erau ingroziti. Acesta ii dezamageste, dand foc la aproape toate cetatile din
Moldova. El lua averile boierilor sub tot felu de pretete, dar ei nu aveau curajul sa riposteze pentru ca stiau ca o
fac cu pretul vietii. Astfel, relatia din tre Alexadru si boieri era una de superioritate totala. Alexandru se
casatoreste cu fiica lui Petru Rares, pe nume Ruxanda. Acest lucru dovedeste aparitia unei schimbari in viata
lui. Intr-o zi, femeia este abordata de o vaduva cu cinci copii care ii spune si reproseaza despre faptele sotului
sau. Femeia, ingrozita, il roaga pe Aleandru sa nu mai ucida pe nimeni, iar ele se hotaraste sa dea un ospat la
palat, unde ii invita pe boieri. La mitropolie, Lapusneanul se hotaraste sa inceteze cu crimele. Scena slujbei
incepe cu fraza Cand sosi Alexandru-voda, sfanta slujba si boierii erau toti adunati. Lapusneaul ne este
prezentat imbracat cu toata pompa domneasca si se specifica ca asta este impotriva obiceiului sau. Nu avea
nicio arma, asadar isi luase in serios rolul. El se inchina icoanelor dupa ce asculta Sfanta Slujba, saruta
moastele Sf. Ioan, iar in acel moment era galben la fata si racla ar fi tresarit. Apoi se duce sa le vorbeasca
boierilor, cerand iertare pentru toate varsarile de sange, ceea ce reprezenta ademenirea lor in joc. boierii il
iarta, inafara celor doi boieri juni care se pare ca stiau de planul sau. Asadar, el reuseste sa se faca crezut si
iertat, astfel incat boierii urmaru sa ii vina la ospat.
Boierii sunt asteptati la ospat (47 la numar), unde Alexandru ii astepta in capul mesei. Mancarea
servita este simpla si de potolit setea foloseau vin. In toiul ospatului, Veverita se ridica si inchinand paharul
zise Sa traiesti intru multi ani, Maria-ta! Sa stapanesti tara in pace si milostivul Dumnezeu sa ne intareasca in
gandul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri si a bantui norodul. La auzirea acestor vorbe, se porneste un
adevarat razboi. Poporul care statea la poarta palatului strica sa-l ucida pe Motoc, acuzandu-l pentru toate cele
intamplate. Insa, domnitorul o face pe Ruanda sa lesine dand poporului cadoul pe care il cereau si organizand
capetele dupa rangul fiecaruia, in forma de piramida. Astfel, Aleandru isi duce razbunarea la bun-sfarsit. Dupa
ce trec patru ani de la macel, pe Alexandru il ia dorul de a varsa sange si incepe a face din nou victime, fiind
nemultumit ca nu a putut sa-i omoare pe Spancioc si Stroici. El se imbolnaveste in cetatea Hotinului. Aflandu-
se pe patul mortii, ele este calugarit in stare de inconstienta si apoi cand se trezeste ii ameninta pe toti. El este
otravit si inmormantat la manastirea Slatina. Asadar, destinul lui Alexandru s-a incheiat asa cum el si l-a creat,
omorand din razbunare. Piramida de capete pe care o face semnifica o boala pe care o are, psihicul nefiindu-i
sanatos.
Finalul cuprinde Acest fel fu sfarsitul . El reprezinta sfarsitul tiranului in mod concis, care lasa o
pata de sange in istoria Moldovei. Aceasta pata de sange reprezinta ceea ce il caracteriza cu adevarat pe
Lapusneanu. Era insetata de putere si o folosea la maxim, omorand cat mai multi oameni. EL fiind
inmormantat la manastirea Slatina, reprezinta un fapt verosimil care este specific nuvelei. Limbajul este mai
putin popular deoarece avem doar cateva cuvinte, cum ar fi fu si monastirea. Deoarece se creeaza o
incheiere a istoriei personajului, Alexandru Lapusneanul reprezinta o moarte simbolica pentru Moldova.
Fiind o nuvela istorica romantica Alexandru Lapusneanul cuprinde o serie de personaje ce pot fi tipologizate
in functie de participarea lor la actiune, tendinta spre exceptional, ranguri si functii nobiliare, dominante
caracteriale. Aleandru Lapusneanul este personaj principal si tipul domnitorului despot crud si tiran, bun
cunoscator al tipologiei umane, dar si personaj care disimileaza. Doamna Ruxanda este personaj episodic si
tipul doamnei de curte, sotie devotata, dar si tipul ingerului din punctul de vedere al antitezei romantice. Motoc
este personaj secundar si tipul boierului las, misel si tradator, viclean si profitor. Spancioc si Stroici sunt
personaje episodice si tipul boierilor iubitori de tara si neam.
In antiteza romantica, Lapusneanul prin opozitie poate fi surprins cu doamna Ruxanda, Motoc,
Spancioc, Stroici, in comparatie cu toti el fiind demonul.
Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si descrierea obiceiurilor care ne introduc in
acel timp. Inainte de a ajunge la mitropolie, Aleandru Lapusneanul era imbracat astfel cu toata pompa
domneasca. Purta corona Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea rosie, avea cabanita turceasca.
Ruxanda, sotia lui Alexandru, dupa ce i se plange vaduva, merge la el si ne este prezentata imbracata cu toata
pompa cuvenita unei sotii, fiice si surori de domn. Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel de felendres
albastru blanit cu samur, a carui manice atarnau dinapoil era inchisa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari
paftale de matostat. Parul ei, dupa moda de atunci se impartea despletit pe umerii si spatele sale. La ospat,
avem o desciere a meniului servit, care este prezentat astfel In Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese
inca moda mancarurilor alese. Dupa borsul polonez, veneau mancaruri grecesti fierte cu verdeturi, apoi pilaful
turcesc si fripturi cosmopolite. Pe masa erau servetele si o panza de filaliu tesute in casa. Tipsiile pe care
aduceau bucatele, talgeriile si paharele erau din argint, iar ca bautura, se servea vin, in curte, in poloboace
desfundate.
Modurile de expunere prezente in acest text sunt dialogul, descrierea si naratiunea. Dialogul are
rolul de a marca replicile personajelor si conturarea caracterizarii prin limbaj. Descrierea are rolul de a expune
toate trasaturile personajelor si imprejurimilor, pentru a oferi cititorului o imagine cat mai ampla asupra
actiunii. Naratiunea are rolul de a organiza actiunea cu ajutorul unui narator obiectiv sau subiectiv si ajuta la
caracterizarea personajelor.
Limbajul operei este foarte complex deoarece gasim cuvinte arhaice, populare, regionalisme. El are
rolul de aprezenta cu exactitate timpul istoric. Avem ca si exemple Moldavia, monastirea, lespezi, mesii,
vornic, pre, ocarati, ferte.
Avand in vedere aceste caracteristici, opera Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este
o nuvela istorica romantica.