Alexandru Lapusneanul

De COSTACHE NEGRUZZI
1840
 Date autor
• Costache Negruzzi se incadreaza in perioada literara pasoptista, fiind
nascut in anul 1808, iar ca opere apartinand acestei perioade avem
Alexandru Lapusneanul, Sobieski si romanii, Cantec vechi, etc.
• Publicist, traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei
istorice romanesti, primul scriitor modern din Moldova, Costache Negruzzi
este un deschizator de drumuri in literatura romana.
 Perioada pasoptista

• Perioada pasoptista aduce schimbari majore in ceea ce priveste optica

asupra literaturii autohtone originale. Mihail Kogalniceanu pune bazele
criticii romanesti odata cu editarea revistei “Dacia literara“. In articolul
intitulat “Introductie“, Mihail Kogalniceanu pe langa alte aspecte teoretice si
critice, indica temele romantice ale literaturii originale istoria neamului,
natura, folclorul. Ca urmare a publicarii acestui articol, Costache Negruzzi
realizeaza prima nuvela istorica romaneasca pe care o publica in revista
“Dacia literara” in anul 1840.
 OPERA
• Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica romantica avand toate
caracteristicile acesteia.
• Capodopera a prozei noastre, nuvela 'Alexandru Lapusneanul' a aparut in
1840, in primul numar al revistei Dacia literara, confirmand dezideratul
exprimat de Mihail Kogalniceanu in articolul-program.
 DEFINITIA NUVELEI
• Nuvela este opera epica in proza, avand dimensiuni intre a povestirii si a
romanului in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea
personajului.
• Orice nuvela istorica prezinta urmatoarele particularitati. Tema de inspiratie
este trectului neamului. Numele operei este dat de personajul principal, fiind
o figura marcanta de domnitor sau de boier, in jurul acestuia gavitand alti
boieri uneltitori. Se realizeaza o intriga complexa care duce la un final
neasteptat. Se realizeaza culoarea locala a epocii prin incercarea de evocare
sub toate aspectele perioadei istorice in cauza.
 ROMANTISMUL
• Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a
secolului al XIX-lea (aprox. 1790-1850) aparuta in spatiul european.
• Opera epica romantica are urmatoarele particularitati cu privire la natura estetica a
scrierii, timpul si spatiul intamplarilor, personajul literar, stilul scrierii, apartenenta la
gen si specie. Asadar imaginatia este principiul fundamental de creatie. Respingerea
regulilor impuse de clasicism arata liberatatea de creatie. Culoarea locala, trecutul
istoric, cultivarea emotiei si a sentimetului, afirmarea individualitatii, exceptionalul
(situatii, personaje), antiteza trecut-prezent, personaje exceptionale in imprejurari
exceptionale, antiteza inger-demon, titanul, drama omului, personaje din toate
mediile sociale, largirea si imbogatirea limbii literare, limbaj poluar, arhaic, etc.
(valoarea stilistica).
 GENEZA

• Costache Negruzzi se inspira in scrierea nuvelei sale din letopisetul intitulat “Letopisetul Tarii
Moldovei” scris in prima sa parte de Grigore Ureche. Scriitorul vizeaza doar a doua domnie a lui
Lapusneanul (1564-1569), perioada despre care sunt corespunzatoare urmatoarele. Alexandru
Lapusneanul intra in Tara Moldovei pe la Braila insotit de oaste turceasca oferita de Sulliman Pasa. Pe
de alta parte, tatarii amenintau invadarea Moldovei prin alt punct pentru a crea haos. Stefan Tomsa,
domnitor pe atunci al Moldovei, pune oamenii de rand sa mearga in calea domnului pentru a-l ruga sa
se intoarca. Domnitorul le raspunde ca daca ei nu-l vor, el ii vrea pe ei si va merge mai departe cu sau
fara vrerea lor (replica inspira motto-ul primului capitol).
 GENEZA
• Stefan Tomsa, auzind raspunsul ia hotararea de a pleca din tara in Tara Leseasca (Polonia), fiind instotit de
boierii Veverita, Spancioc si Motoc. Domnitorul, dupa un lung sir de omoruri trimite vorba boierilor
pentru a se aduna la dregatorie pentru intrunirea de la curte. In secret, angajase leflegii, mercenarii, pentru a
nu afla lumea ce se intampla. Si dupa inchiderea portilor, atat boierii cat si slugile lor, fie ca erau vinovati, fie
ca nu, au fost macelariti . Unii au incercat sa scape urcandu-se pe gardul de zavrele, dar au fost trasi inapoi si
omorati. Ultimul fragment de letopiset surprinde finalul domniei lui Alexandru Lapusneanul.
• Domnul aflat la cetatea Hotinului cheama episcopi si mitropoliti pentru a se spovedi. Lasa tronul Moldovei
urmasului sau Bogdan si considerat ca si mort este calugarit sub numele de Pahomie. Cazut in lesin, nu poate
reactiona la ceea ce se intampla. Alte surse, zic unii, “ca nici moartea domnului nu a fost curata” sugereazaca
domnitorul nu a murit de moarte buna ci otravit de doamna Ruxanda dupa ce Alexandru si-a dat seama ca i
s-au luat puterile prin calugarie si ar fi spus ca de se va scula “va popi si el pe unii” replica folosita ca motto al
celui de-al 4-lea capitol. Dupa moartea domnitorului a fost inmormantat la manstirea Slatina unde a fost dusa
si familia acestuia, lasand o pata insangerata in istoria Moldovei.
 Titlul
• Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv
propriu, care in sens denotativ indica o personalitate istorica, domnitor al
Moldovei care a domnit de doua ori, fiind detronat prima oara datorita
tradarii boierilor si care s-a intors a doua oara la tron, impunandu-se cu ajutor
strain. In sens conotativ, titlul surprinde personajul pricipal al operei, tipul de
domnitor crud, despot si tiran, caracterizat prin disimulare si o buna
cunoastere a psihologiei umane. Folosirea acestui nume in titlu indica o
trasatura a nuvelei istorice.
 Tema
• Tema o constituie istoria neamului, tema de inspiratie romantica, fiind surprinsa a doua donie a
lui alexandru Lapusneanul, scriitorul realizand o fresca sociala pentru perioada 1564-1569.
• Naratorul operei este obiectiv, fiind omniscient si omniprezent, iar perspectiva narativa este obiectiva.
• In mod riguros, opera este construita in capitole simetrice care urmaresc in mod gradat conflictul.
Fiecare capitol poarta ca titlu un motto sugestiv ce reia replica unui personaj si rezuma actiunea
capitolului. Motto-urile celor 4 capitole sunt “Daca voi nu ma vreti eu va vreu”. (Acest motto este
spus de Alexandru Lapusneanul cand afla ca nu este vrut de boieri), ” Ai sa dai sama, doamna!”
(Al doilea mott-o este spus de o vaduva cand se plangea la Ruxanda de faptele sotului sau.),
“Capul lui Motoc vrem” (Al treilea este replica supsa de popr cand erau in fata portii casei lui
Lapusneanul) si “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”. (Ultimul este replica Lui
Alexandru Lapusneanul cand afla ca a fost calugarit.)
 Structura nuvela
• In componenta nuvelei intra 4 capitole, fiecare avand cate un motto semnificativ
si rezumativ, totodata. Astfel, 'Daca voi nu ma vreti, eu va vreu', se refera la
conflictul anuntat inca din expozitiune, dintre Lapusneanu si boierii sustinatori ai lui
Stefan Tomsa. Cel de-al doilea capitol, al carui motto este: 'Ai sa dai sama,
Doamna!', starneste interventia doamnei Ruxanda in a tempera conflictul generator
de ura si razbunare. 'Capul lui Motoc vrem' reprezinta punctul culminant al nuvelei,
gradat in trei tablouri: cuvantarea ipocrita a domnitorului in biserica din Suceava,
ospatul de la palatul domnesc si uciderea celor 47 de boieri, dupa care urmeaza
'dreptatea' facuta multimii prin sacrificarea lui Motoc. Ultimul capitol, 'De ma voi
scula, pre multi am sa popesc si eu' este al finalului tragediei si al deznodamantului,
totodata, prin moartea lui Lapusneanu otravit de boierii Spancioc si Stroici cu
complicitatea domnitei Ruxanda si a mitropolitului Teofan.
 PERSONAJE
• Alexandru Lapusneanul
• Doamna Ruxanda
• Boierul Motoc
• Spancioc si Stroici
• Personajul colectiv:Multimea revoltata
 Personaje
• Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepţional,
care acţionează în situaţii excepţionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui
Motoc, scena morţii domnitorului otrăvit). Întruchipează tipul domnitorului tiran şi crud. El
este construit din contraste şi are o psihologie complexă, calităţi şi defecte puternice, „un damnat"
romantic (G. Călinescu).
• Crud, hotărât, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscător al psihologiei umane, abil
politic, personajul este puternic individualizat şi memorabil. Este caracterizat direct
(de către narator, de alte personaje, autocaracterizarea) şi indirect (prin fapte, limbaj,
comportament, relaţii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentaţie). Forţa excepţională a
personajului domină relaţiile cu celelalte personaje, care, în general, sunt manipulate de domnitor.
Având „capacitatea de a ne surprinde, într-un mod convingător", Lăpuşneanul este un personaj „rotund",
spre deosebire de celelalte personaje individuale din nuvelă, personaje „plate", „construite în jurul
unei singure idei sau calităţi" (E.M. Forster).
 Personaje
• Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit
în antiteză cu Lăpuşneanul: blândeţe - cruzime, caracter slab -caracter
tare. Ea nu acţionează din voinţă proprie nici când îi cere soţului său să
înceteze cu omorurile, nici când îl otrăveşte. Deşi în evul mediu femeia -chiar
soţie de domn - nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda înfăţişează în
nuvelă un caracter slab, care pune în lumină, prin contrast, voinţa
personajului principal.
 Personaje
• Boierul Motoc reprezintă tipul boierului trădător, viclean, laş, intrigant. Nu urmăreşte
decât propriile interese. De aceea îl trădase pe Lăpuşneanul în prima domnie, iar la
întoarcerea acestuia, după refuzul de a renunţa la tron, îl linguşeşte „asemenea câinelui care în loc
să muşce, linge mâna care-l bate". Este laş în faţa primejdiei, comportându-se grotesc în timp ce
încearcă să-1 determine pe domn să nu-1 dea mulţimii.
• Personajele episodice Spancioc şi Stroici reprezintă boierimea tânără, „pre buni patrioţi",
cu spiritul mai treaz decât al marilor boieri, prevăzători, capabili să anticipeze mişcările
adversarului. Ei rostesc replica premonitorie: „Spuneţi celui ce v-au trimis, strigă către ei
Spancioc, că ne vom vedea păn-a nu muri!". Sunt personaje cu rol justiţiar.O sfătuiesc pe
doamna Ruxanda să-1 otrăvească pe tiran şi asistă cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia,
adresându-i o altă replică sugestivă: „învaţă a muri, tu care ştiai numai a omorî."
 Personajul colectiv
Personajul colectiv, mulţimea revoltată de târgoveţi, apare pentru prima dată în literatura
noastră. Psihologia mulţimii este surprinsă cu fineţe, în mod realist: strângerea norodului la porţile curţii
domneşti din cauza unor veşti nelămurite, descumpănirea gloatei care „venise fără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea" în faţa
întrebării armaşului, glasurile izolate care exprimă nemulţumirile, în sfârşit, rostirea numelui Motoc, în care toţi
văd un vinovat pentru toate suferinţele: „- Motoc să moară! ~ Capul lui Motoc vrem!". Se observă capacitatea lui
Lăpuşneanul de manipulare şi de dominare a gloatei. El orientează mişcarea haotică a mulţimii spre exprimarea unei
singure dorinţe, în acelaşi timp răzbunându-se pentru trădarea de odinioară a vornicului Motoc şi împlinindu-şi
promisiunea. Odată cererea satisfăcută, mulţimea „mulţămindu-se de astă jertfă, se împrăştii", ca şi când ar fi venit anume
pentru acest lucru. Arta naratorului este de a surprinde gradat stările psihologice ale mulţimii prin notaţii scurte, care
separă replicile personajelor asemenea indicaţiilor scenice dintr-o dramă:
„Prostimea rămasă cu gura căscată."
„Acest din urmă cuvănt găsând un eho în toate inimile, fii ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas, şi acest glas striga:
«Capul lui Motoc ţ
vremh"
„Ticălosul boier căzu în braţele idrei acestei cu multe capete, care într-o clipală îl făcu bucăţi".
 Incipit

• Incipitul cuprinde “Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui
Stefan Tomsa care acum carmuia tara…”. El reprezinta introducerea personajelor
secundare Stefan Tomsa, Iacov Eraclid si cel principal Alexandru Lapusneanul.
Locul ne este prezentat, fiind “Moldavia” unde are loc actiunea textului. Timpul este
unul istoric, iar limbajul este arhaic si popular, avem ca exemple “buzduganul”,
“carmuia”, “septe mii”, “spahii”. Alexandru Lapusneanul este introdus ca si
personaj vandut de boieri, dar era pe calea razbunarii. Deoarece se creeaza o
introducere in istoria neamului, incipitul reprezinta o desciere pe scurt a catorva
personaje secundare, dar si a intentiei lui Alexandru de a reveni la tron.
 Rezumat
• Alexandru Lapusneanul fusese invins de doua ori si de aceea se retrage la
Constantinopol. Iacov Eraclid, asa zisul “Despotul” moare ucis de Stefan Tomsa.
Alexandru pleaca spre Moldavia pentru a-si recapata tronul cu ajutorul celor 7000
de spahii si celor doi voinici Bogdan si Motoc. Relatia cu Motoc este tensionanta
deoarece el este cel care l-a vandut pe Alexandru, iar acuma incearca sa-si recapete
increderea. Intors, afla ca nici poprul, nici boierii nu-l vor inapoi, dar nu-l
intereseaza acest lucru. Tomsa, fiind nepregatit, fuge In Valahia, astfel Lapusneanul
reuseste sa-si recapete tronul, devenind din nou domnitor, poporul isi punea
sperante, dar boierii erau ingroziti. Acesta ii dezamageste, dand foc la aproape toate
cetatile din Moldova.
 Rezumat
• El lua averile boierilor sub tot felu de pretete, dar ei nu aveau curajul sa riposteze
pentru ca stiau ca o fac cu pretul vietii. Astfel, relatia din tre Alexadru si boieri era
una de superioritate totala. Alexandru se casatoreste cu fiica lui Petru Rares, pe
nume Ruxanda. Acest lucru dovedeste aparitia unei schimbari in viata lui. Intr-o zi,
femeia este abordata de o vaduva cu cinci copii care ii spune si reproseaza despre
faptele sotului sau. Femeia, ingrozita, il roaga pe Alexandru sa nu mai ucida pe
nimeni, iar ele se hotaraste sa dea un ospat la palat, unde ii invita pe boieri. La
mitropolie, Lapusneanul se hotaraste sa inceteze cu crimele. Scena slujbei incepe cu
fraza “Cand sosi Alexandru-voda, sfanta slujba si boierii erau toti adunati”.
Lapusneaul ne este prezentat “imbracat cu toata pompa domneasca” si se specifica
ca asta este impotriva obiceiului sau.
 Rezumat
• Nu avea nicio arma, asadar isi luase in serios rolul. El se inchina icoanelor dupa ce asculta Sfanta
Slujba, saruta moastele Sf. Ioan, iar in acel moment era galben la fata si racla ar fi tresarit. Apoi se
duce sa le vorbeasca boierilor, cerand iertare pentru toate varsarile de sange, ceea ce reprezenta
ademenirea lor in joc. boierii il iarta, inafara celor doi boieri juni care se pare ca stiau de planul
sau. Asadar, el reuseste sa se faca crezut si iertat, astfel incat boierii urmaru sa ii vina la ospat.
• Boierii sunt asteptati la ospat (47 la numar), unde Alexandru ii astepta in capul mesei. Mancarea
servita este simpla si de potolit setea foloseau vin. In toiul ospatului, Veverita se ridica si
inchinand paharul zise “Sa traiesti intru multi ani, Maria-ta! Sa stapanesti tara in pace si milostivul
Dumnezeu sa ne intareasca in gandul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri si a bantui norodul”.
La auzirea acestor vorbe, se porneste un adevarat razboi. Poporul care statea la poarta palatului
strica sa-l ucida pe Motoc, acuzandu-l pentru toate cele intamplate. Insa, domnitorul o face pe
Ruxanda sa lesine dand poporului cadoul pe care il cereau si organizand capetele dupa rangul
fiecaruia, in forma de piramida. Astfel, Alexandru isi duce razbunarea la bun-sfarsit.
 Rezumat
• Dupa ce trec patru ani de la macel, pe Alexandru il ia dorul de a varsa sange
si incepe a face din nou victime, fiind nemultumit ca nu a putut sa-i omoare
pe Spancioc si Stroici. El se imbolnaveste in cetatea Hotinului. Aflandu-se pe
patul mortii, ele este calugarit in stare de inconstienta si apoi cand se trezeste
ii ameninta pe toti. El este otravit si inmormantat la manastirea Slatina.
Asadar, destinul lui Alexandru s-a incheiat asa cum el si l-a creat, omorand
din razbunare. Piramida de capete pe care o face semnifica o boala pe care o
are, psihicul nefiindu-i sanatos.
 Final

• Finalul cuprinde “Acest fel fu sfarsitul …”. El reprezinta sfarsitul tiranului in

mod concis, care lasa “o pata de sange” in istoria Moldovei. Aceasta pata de
sange reprezinta ceea ce il caracteriza cu adevarat pe Lapusneanu. Era
insetata de putere si o folosea la maxim, omorand cat mai multi oameni. EL
fiind inmormantat la manastirea Slatina, reprezinta un fapt verosimil care este
specific nuvelei. Limbajul este mai putin popular deoarece avem doar cateva
cuvinte, cum ar fi “fu” si “monastirea”. Deoarece se creeaza o incheiere a
istoriei personajului, Alexandru Lapusneanul reprezinta o moarte simbolica
pentru Moldova.
 Final
• Fiind o nuvela istorica romantica “Alexandru Lapusneanul cuprinde o serie de personaje ce
pot fi tipologizate in functie de participarea lor la actiune, tendinta spre exceptional, ranguri
si functii nobiliare, dominante caracteriale. Alexandru Lapusneanul este personaj principal si
tipul domnitorului despot crud si tiran, bun cunoscator al tipologiei umane, dar si personaj
care disimileaza. Doamna Ruxanda este personaj episodic si tipul doamnei de curte, sotie
devotata, dar si tipul ingerului din punctul de vedere al antitezei romantice. Motoc este
personaj secundar si tipul boierului las, misel si tradator, viclean si profitor. Spancioc si
Stroici sunt personaje episodice si tipul boierilor iubitori de tara si neam.

• In antiteza romantica, Lapusneanul prin opozitie poate fi surprins cu doamna Ruxanda,

Motoc, Spancioc, Stroici, in comparatie cu toti el fiind demonul.
 EPOCA

• Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si descrierea obiceiurilor care ne introduc
in acel timp. Inainte de a ajunge la mitropolie, Alexandru Lapusneanul era imbracat astfel ” cu
toata pompa domneasca. Purta corona Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea rosie,
avea cabanita turceasca”. Ruxanda, sotia lui Alexandru, dupa ce i se plange vaduva, merge la el si
ne este prezentata “imbracata cu toata pompa cuvenita unei sotii, fiice si surori de domn. Peste
zobonul de stofa aurita, purta un benisel de felendres albastru blanit cu samur, a carui manice
atarnau dinapoil era inchisa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale de matostat”. “Parul
ei, dupa moda de atunci se impartea despletit pe umerii si spatele sale.” La ospat, avem o desciere
a meniului servit, care este prezentat astfel “In Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese inca
moda mancarurilor alese”. Dupa borsul polonez, veneau mancaruri grecesti fierte cu verdeturi,
apoi pilaful turcesc si fripturi cosmopolite. Pe masa erau servetele si o panza de filaliu tesute in
casa. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgeriile si paharele erau din argint, iar ca bautura, se
servea vin, in curte, in poloboace desfundate.
 Moduri de expunere
• Modurile de expunere prezente in acest text sunt dialogul, descrierea si
naratiunea. Dialogul are rolul de a marca replicile personajelor si conturarea
caracterizarii prin limbaj. Descrierea are rolul de a expune toate trasaturile
personajelor si imprejurimilor, pentru a oferi cititorului o imagine cat mai
ampla asupra actiunii. Naratiunea are rolul de a organiza actiunea cu ajutorul
unui narator obiectiv sau subiectiv si ajuta la caracterizarea personajelor.
 Limbaj
• Limbajul operei este foarte complex deoarece gasim cuvinte arhaice,
populare, regionalisme. El are rolul de aprezenta cu exactitate timpul istoric.
Avem ca si exemple “Moldavia”, “monastirea”, “lespezi”, “mesii”, “vornic”,
“pre”, “ocarati”, “ferte”.
 Concluzie
• Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Alexandru Lapusneanul” de
Costache Negruzzi este o nuvela istorica romantica.