Sunteți pe pagina 1din 3

O scrisoare pierdută

I.L.Caragiale

Comedie realistă, de moravuri

,,O scrisoare pierdută’’ reprezentata pe scena Teatrului National din Bucuresti, in 1884, comedia
este a treia piesa dintre cele patru piese scrise de autor, o capodopera a genului dramatic. 
Este o comedie de moravuri in care sunt satirizate aspect ale societatii contemporane autorului,
fiind inspirata din lupta electorala din anul 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surpinderea unor moravuri,
a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit.
Comedia apartine realismului classic, deoarece respecta principiile societatii ,,Junimea’’ si
estetica realismului care se regasesc in critica ,,formelor fara fond’’ si a politicienilor corupti, satirizarea
unor aspecte sociale, spiritul de observatie acut, veridicitatea obtinuta prin tehnica acumularii detaliilor,
individualizarea ,,caracterelor’’prin limbaj.
Comedia infatiseaza aspect din viata politica (lupta pentru putere in contextual alegerilor pentru
Camera, santajul, falsificarea listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal) a unor politicieni
corupti.
Tema comediei o constituie satirizarea vietii publice si de familie a unor politicieni din societatea
romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
O primă secvenţă ilustrativă pentru tema operei este cea din debutul piesei, în care Ghiţă
Pristanda, poliţistul oraşului, se află în odaia lui Ştefan Tipătescu pentru a-i oferi obişnuitul raport cu
privire la evenimentele zilei anterioare. Relaţia conducere-administraţie locală este surprinsă în acţiunile
ei tipice şi presupune servitute din partea poliţiei şi interesul reciproc al părţilor. Prefectul închide ochii
la “ciupelile” poliţistului prost plătit în schimbul serviciilor personale acordate. Numărătoarea steagurilor
este o ilustrare a proverbului amintit de Tipătescu- “dacă nu curge, pică”. Spionarea rivalului politic al lui
Tipătescu de poliţist în afara orelor de serviciu face parte din “datorie”. De asemenea, scena anunţă
declanşarea intrigii prin semnalarea prezenţei unui document aflat în posesia lui Caţavencu ce ar putea
înclina balanţa în favoarea lui la alegeri. Mesajul transmis este că rezultatul alegerilor depinde luptele de
culise între oponenţi şi mai puţin de opinia electoratului.
O a doua secvenţă ilustrativă pentru tema piesei este numărarea voturilor în actul II de către
Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu, înainte ca alegerile să fi avut efectiv loc. Votul este decis de
ariile de influenţă. Farfuridi se teme de trădarea lui Tipătescu, şi încearcă să afle ce se întâmplă de la
Trahanache. Reacţia acestuia dezvăluie o altă temă a comediei de moravuri: adulterul. Ignorat din
naivitate sau din “diplomaţia” vârstei, tringhiul conjugal este înfăţişat de Trahanache ca o inocentă
convieţuire frăţească. Sciziunile în interiorul propriului partid, candidatul prost şi fudul, dar cu instinctul
viu al apărării propriului interes, scrisorile acuzatoare semnate anonim, toate sunt elemente ale şaradei
electorale care configurează tema piesei. Tot acum Trahanache scoate la iveală şi plafonarea
personajului principal într-o situaţie inferioară capacităţilor sale, subjugat voinţei unei femei ambiţioase.

Un prim element de structura il constituie titlul, care scoate in evidenta intriga si contrastul
comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru puterea politica se realizeaza, de fapt, prin lupta
de culise, avand ca instrument de santaj politic ,,o scrisoare pierduta’’-pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotarat ,,o’’ indica banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile successive ale
aceleiasi scrisori, amplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect.)
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite privind
amploarea in timp si in spatiu a actiunii. Actiunea comediei este plasata ,,in capital unui judet de munte,
in zilele noastre’’.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse:
reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache si sotia acestuia,
Zoe Trahanache) si gruparea independent reprezentata de Nae Catavencu, ambitiosul avocet si
proprietarul ziarului ,,Racnetul Carpatilor’’. Conflictul are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt si
ceea ce vor sa para personajele, dintre aparenta si esenta.
Conflictul secundar este reprezentata de grupul Farfuridi si de Branzovenescu, cei doi se temeau
de tradarea prefectului.
Comedia este structurata in patru acte. Actul I, scrisoarea de amor a fost pierduta inainte de
inceperea comediei, astfel ca expozitiunea (existenta triunghiului conjugal si a unui conflict de interese
intre doua grupuri politice) si intriga se reconstituie din replicile personajelor. Scena initiala prezinta
personajele Stefan Tipatescu si Ghita Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu, ,,Racnetul
Carpatilor’’ si numara steagurile. Venirea lui Trahanache, cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre
adversarul politic declanseaza conflictual dramatic principal.
Actul II (desfasurarea actiunii) incepe cu numararea voturilor, cu o zi inaintea alegerilor. Se
declanseaza conflictul secundar, teama grupului Farfuridi si Branzovenescu de tradarea prefectului.
Incercarile amorezilor sunt contradictorii: Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si
perchezitia locuintei, Zoe, dimpotriva ii ordona eliberarea lui si uzeaza de mijloacele de convingere
feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul
scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa
primita de la Centru solicita insa alegerea altui candidat pentru Colegiul al II-lea.
In actul al III-lea, in sala mare a primariei au loc discursurile candidatilor. Farfuridi si Catavencu,
la intrunirea electorala. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care
intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi, anunta in sedinta numele candidatului sustinut
de comitet. Agamita Dandanache (punctul culminant). In incaierare, Catavencu isi pierde palaria cu
scrisoarea, gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, pe care o va duce destinatarei in actul
urmator.
Actul IV aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se
supune canditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care ii intrece prin prostie si necinste pe
candidatii provinciali. Propulsarea lor politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o
scrisoare compromitatoare si se folosise de santaj. In deznodamant, Dandanache este ales in
unanimitate, dupa vointa celor de la Centru si cu sprijinul lui Trahanche, iar la festivitatea condusa de
Catavencu, adversarii se impaca.
Caragiale este cel mai mare creator al tipurilor de comic. Astfel, dramaturgul creeaza cinci tipuri
de comic. 
Comicul de nume reiese din numele pe care personajele le poarta. Zaharia
Trahanache=zahariseala si coca moale, el fiind modelat cu usurinta atat de Zoe, cat si de cei de la
Centru; 
Agamemnon Dandanache=diminutivul caraghios ,,Agamita’’al strasnicului nume ,,Agamemnon’’
purtat de eroul Homeric, razboinicul cuceritor al Troiei, iar ,,Dandanache’’ inseamna incurcatura;
Farfuridi si Branzovenescu= farfuria si branza;
Catavencu=haina cu doua fete, palavragiu;
Tipatescu= tip, tipar, tipul donjuanului.
Comicul de limbaj reiese din deformarea neologismelor, din sfera limbajului politic:
,,sotietate’’, ,,printip’’, printip’’, ,,bampir’’, ,,dipotat’’, ,,docoment’’ si ticul verbal ,,Ai putintica rabdare!’’
Comicul de situatie reiese din pierderea scrisorii de amor, ce declanseaza intriga, din numararea
steagurilor, din confuziile pe care Dandanache le face.
Comicul de intentie, Caragiale isi iubeste personajele cu patima, le ironizeaza si incearca prin
intermediul acestora sa indrepte tarele societatii. 
Comicul de caracter creeaza tipologii de personaje: tipul incornoratului-Zaharia Trahanache;
tipul servilului umil-Ghita Pristanda; tipul cochetei- Zoe Trahanache; tipul demagogului-Nae Catavencu;
tipul incultului, pelticului, ramolitului, prostului-Agamemnon Dandanache.
Prin toate aceste mijloace, piesa ,,O scrisoare pierduta’’ provoaca rasul, dar, in acelasi timp,
atrage atentia cititorilor, spectatorilo, in mod critic, asupra ,,comediei umane’’. Lumea eroilor lui
Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de personaje care actioneaza dupa principiul ,,Scopul scuza
mijloacele’’, urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice/a unui stat social/ a unor
avantaje.

S-ar putea să vă placă și