O scrisoare pierdută

de I.L.Caragiale

Comedia ,,O scrisoare pierdută’’ a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din București,
în 1884, aparținând epocii marilor clasici.
Este o comedie de moravuri în care sunt satirizate/criticate aspecte ale societății
contemporane autorului, fiind inspirată din lupta electorală/politică din anul 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic, care stârnește râsul prin surpinderea unor
moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate, cu un final fericit. Comedia aparține
realismului classic prin critica politicienilor corupți, satirizarea unor aspecte sociale, veridicitatea,
individualizarea ,,caracterelor’’prin limbaj.
Comedia înfățișează aspecte din viața politică (lupta pentru putere în contextul/timpul
alegerilor pentru Cameră, șantajul, falsificarea listelor electorale) și de familie (triunghiul conjugal) a
unor politicieni corupți.
Tema comediei o constituie satirizarea vieții publice și de familie a unor politicieni din
societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
O primă secvenţă ilustrativă pentru tema operei este cea din incipitul piesei, în care Ghiţă
Pristanda, poliţistul oraşului, se află în camera lui Ştefan Tipătescu pentru a-i oferi un raport cu privire
la evenimentele zilei anterioare. Prefectul închide ochii la “ciupelile” poliţistului prost plătit în schimbul
serviciilor personale acordate. Numărarea steagurilor arată că politistul orasului este necinstit, prefectul
stie acest lucru, dar il accepta. De asemenea, scena anunţă declanşarea intrigii prin faptul ca in posesia
lui Catavencu se afla un document care l-ar putea ajuta să câștige. Este vorba despre scrisoarea de amor
primită de Zoe de la Tipătescu.
O a doua secvenţă ilustrativă pentru tema piesei este numărarea voturilor în actul II de către
Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu, înainte ca alegerile să fi avut loc. Farfuridi se teme de trădarea
lui Tipătescu, şi încearcă să afle ce se întâmplă de la Trahanache. Reacţia acestuia dezvăluie o altă temă
a comediei de moravuri: adulterul/triunghiul conjugal.
Titlul scoate în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și esență. Lupta pentru
puterea politică nu se realizeaza cinstit, ci prin intermediul șantajului folosind ,,o scrisoare pierdută’’.
Articolul nehotărât ,,o’’ indică banalitatea întâmplării, cât și repetabilitatea ei (se pierde de mai multe
ori aceeași scrisoare, Agamiță Dandanache se folosește și el de o scrisoare pierdută).
Acțiunea comediei este limitată în spațiu și timp, fiind plasată ,,în capitala unui județ de
munte, în zilele noastre’’.
Conflictul dramatic principal constă în lupta pentru puterea politică a două forțe opuse:
reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipătescu, Zaharia Trahanache și soția acestuia,
Zoe Trahanache) și opoziția reprezentată de Nae Cațavencu, ambițiosul avocat și proprietarul
ziarului ,,Răcnetul Carpaților’’. Conflictul are la bază contrastul comic dintre ceea ce sunt si ceea ce vor
sa pară personajele, dintre aparență și esență.
Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi și de Brânzovenescu, cei doi se
temeau de trădarea prefectului.
Comedia este structurată în patru acte.
Actul I - scrisoarea de amor a fost pierdută înainte de începerea comediei, astfel că
expozițiunea (existența triunghiului conjugal și a unui conflict între două grupuri politice) și intriga se
reconstituie din replicile personajelor. Scena inițială prezintă personajele Stefan Tipătescu și Ghiță
Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Cațavencu, ,,Răcnetul Carpaților’’ și numără steagurile. Venirea lui
Trahanache, care spune că Nae Cațavencu are scrisoarea de amor, declanșează conflictul dramatic
principal.
Actul II (desfășurarea actiunii) începe cu numărarea voturilor, cu o zi înaintea alegerilor. Se
declanșează conflictul secundar, teama grupului Farfuridi si Brânzovenescu de tradarea prefectului.
Incercările amorezilor sunt contradictorii: Tipătescu îi cere lui Pristanda arestarea lui Cațavencu și
percheziția/verificarea locuinței. Zoe îi ordonă eliberarea lui și încearcă să îl convingă pe Tipătescu să
susțină candidatura lui Cațavencu, în schimbul scrisorii. Prefectul nu acceptă, iar Zoe îi promite
șantajistului sprijinul său. Depeșa/telegrama primită de la Centru solicită însă alegerea altui candidat:
Agamiță Dandanache.
In actul al III-lea, în sala mare a primăriei au loc discursurile candidaților, Farfuridi și Cațavencu,
la întâlnirea electorală. Intre timp, Trahanache găsește o poliță falsificată de Catavencu, pe care
intenționează s-o folosească pentru contrașantaj. Apoi, anunță în ședință numele candidatului susținut de
comitet, Agamiță Dandanache (punctul culminant). În încăierare/bătaie, Cațavencu își pierde pălăria
cu scrisoarea, găsită pentru a doua oară de Cetățeanul turmentat, pe care o va duce Zoei in actul
următor.
Actul IV aduce rezolvarea conflictului inițial, pentru că scrisoarea ajunge la Zoe. Intervine un alt
personaj, Dandanache, care îi intrece prin prostie și necinste pe cei doi candidați. Succesul lui politic se
bazează pe o poveste asemănătoare: și el găsise o scrisoare și se folosise de șantaj. In deznodământ,
Dandanache este ales, dupa voința celor de la Centru și cu sprijinul lui Trahanche, iar la festivitatea
condusă de Cațavencu, politicienii se împacă.
Caragiale este cel mai mare creator al tipurilor de comic. Astfel, dramaturgul creează cinci
tipuri de comic.
Comicul de nume reiese din numele pe care personajele le poartă. Zaharia Trahanache prin
numele său sugerează zahariseala si coca moale, el fiind modelat cu usurință atât de Zoe, cât și de cei
de la Centru; numele lui Agamemnon Dandanache arată că el produce o încurcatură, iar cei doi
politicieni Farfuridi si Branzovenescu sunt de nedespărțit, precum farfuria și brânza. Cațavencu este un
ipocrit (haina cu doua fete).
Comicul de limbaj reiese din pronunțarea greșită a neologismelor, din sfera limbajului
politic: ,,soțietate’’, ,,prițip’’,, ,,bampir’’, ,,dipotat’’, ,,docoment’’ și ticurile verbale ,,Ai puțintică
răbdare!’’, ”neicusorule, puicusorule.”
Comicul de situație reiese din pierderea scrisorii de amor, ce declanșează intriga, din numărarea
steagurilor, din confuziile pe care Dandanache le face.
Comicul de caracter creează tipologii de personaje: tipul încornoratului - Zaharia Trahanache;
tipul servitorului - Ghiță Pristanda; tipul cochetei/al femeii voluntare, adulterine- Zoe Trahanache; tipul
demagogului politic - Nae Cațavencu; tipul incultului, prostului - Agamemnon Dandanache.
Prin toate aceste mijloace, piesa ,,O scrisoare pierduta’’ provoacă rasul, dar, în același timp,
satirizează moravurile societății contemporane lui.