Eseu “O scrisoare pierdută”

de I. L. Caragiale

Opera “O scrisoare pierdută”, scrisă de I.L.Caragiale, a fost reprezentată pe scenă

pentru prima data în anul 1884, fiind o comedie de moravuri inspirată din lu[ta electorala din anul
1883.

Comedia este o specie a genului dramatic care starneste rasul prin satirizarea unor
moravuri ale unor tipuri umane sau ale unor situații neașteptate, avand un final fericit.

Sursele comicului sunt variate. Comicul de situație este reprezentat de scene comice
clasice: pierdere și gasirea scrisorii, evoluatia inversa a lui Catavencu (pacalitorul pacalit),
triunghiul conjugal, perechea Farfuridi-Branzovenescu.

Comicul de moravuri vizează viața de familie (imortalitatea triunghiului conjugal) și viața

politică (șantajul, falsificarea listelor electorale, corupția).

Realismul este un curent literar apărut în Franța, în secolul al XIX-lea, ca o reacție

împotriva Romantismului, avand la baza reprezentarea verosimilă a realității.

Un prim argument, care face posibila încadrarea operei in acest curent literal este
tehnica acumularii detaliilor. Astfel, acțiunea se petrece în capitala unui județ de munte, în anul
1883, cand lumea politică a respectivei vremi era în febra alegerilor.

Al doilea argument este constitui de prezenta tipologiilor umane. Zoe Trahanache, este
cocheta adulterina și femeia voluntara; tipul politicianului demagog este înfățișat de Tipatescu,
Cațavencu, Farfuridi; Tipatescu este amorezul și orgoliosul iar Trahanache ilustrează tipul
politicianului abil și “incornoratul” simpatic.

Tema operei consta în satirizarea vieții publice și de familie, dar și a luptei pentru putere
în contextul alegerilor, infatisand aspecte specifice acestora (șantajul, triunghiul conjugal,
falsificarea listelor electorale)

O prima secvența relevanta este reprezentata de discutia dintre Tipatescu, prefectul

județului și Pristanda (“polițaiul”), care numara steagurile. Venirea lui Zoe Trahanache cu vestea
ca Nae Cațavencu deține o scrisoare de amor a lui Tipatescu catre Zoe declanșează conflictul
dramatic. Destinatorul scrisorii folosind-o ca obiect de șantaj în schimbul alegerii sale ca deputat.

Actul III curpinde a doua scena reprezentativapentru tema: intalnirea electorala. În timp
ce Farfuridi și Cațavencu își rostesc discursurile, Trahanache pregateste un contrasantaj,
reprezentat de o poliță falsificată de Cațavencu. Punctul culminant surprinde anunțarea numelui
candidatului susținut de comitet Agamita Dandanache. În încăierare, Cațavencu pierde palaria cu
scrisoarea, care urmează sa fie gasita din nou de Cetățeanul Turmentat.

Titlul comediei desemnează instrumentul șantajului- “o scrisoare pierdută”. În

apartenența neinsemnata, aceasta ajunge sa producă mari rasturnari de situatie și susține lupta
ptr. puterea politică.

Conflictul dramatic principal consta în confruntarea ptr. putere între doua forțe politice:
gruparea independentă constituită în jurul lui Cațavencu și reprezentanții partidului aflat la
putere. Aceasta ate la baza contrastul dintre apartenenta și esenta. Conflictul secundar este
reprezentat de cuplul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de trădarea prefectului.