Etapele creatiei lui Ion Barbu, Riga Crypto si lapona Enigel

Opera poetica a lui Ion Barbu (pseudonim al matematicianului Dan Barbilian) apare in
perioada interbelica, atunci cand in literatura romana se confrunta doua directii puternice,
traditionalismul si modernismul.
Ion Barbu este considerat, in contextul literaturii romane, un poet fara precursori si
fara urmasi, statut dobandit in urma realizarii unei sinteze inedite intre poezie si
geometrie.Pentru autorul Jocului secund, poezia si geometria se intalnesc in sfere foarte
inalte, fiindca amandoua propun modele posibile si probabile ale lumii.
Balada Riga Crypto si lapona Enigel este o poezie modernista, in primul rand,
pentru ca este rezultatul unei sinteze inedite intre doua domenii considerate in mod traditional
disjuncte.
In creatia lirica a lui Ion Barbu, Tudor Vianu distinge trei etape esentiale, pe care le
evidentiaza in lucrarea Introducere in poezia lui Ion Barbu (1935).
Prima etapa-etapa parnasiana- cuprinde creatia publicata intre 1919-1920 in revista
Sburatorul a lui Eugen Lovinescu, din care fac parte poezii ca: Lava, Muntii,
Copacul, si exprima puternice trasaturi parnasiene. Barbu transfera trairile sale interioare,
aspiratiile sufletului sau asupra unor simboluri, obiectie cum ar fi copacul, muntii, raurile.
Etapa baladica si orientala (1921-1925) se caracterizeaza printr-o poezie epica,
baladica ce evoca o lume pitoreasca, de inspiratie balcanica sau autohtona. Poezia
Nastratin Hogea la Isarlak este o meditatie si o satira in acelasi timp asupra starii de
solitudine, in care cetatea alba Isarlak este simbol al unei lumi mai drepte.
Etapa ermetica (1925-1926) este marcata de un limbaj criptic, incifrat , o exprimare
abreviata.
In luna aprilie a anului 1924, Ion Barbu citea, la una dintre sedintele duminicale ale
cenaclului Sburatorul, balada regelui Crypto si a laponei Enigel, lectura consemnata de
E.Lovinescu in Agendele lui, precum si succesul la public, chiar daca initial criticul nu a
impartasit opinia auditorului. Publicata in acelasi an in Revista romn si inclusa apoi in
volumul Joc secund (1930), balada Riga Crypto si lapona Enigel si-a gasit locul in
spectaculosul ciclu poetic Uvedenrode, numele inedit al unei rape imaginare, unde
transformari greu de inchipuit devin, totusi, posibile.
Viziunea despre lume in balada Riga Crypto si lapona Enigel nu se lasa relevata cu
usurinta, solicitand un cititor atent, constient ca participa la o experienta initiatica in urma
careia va iesi profund transformat.
Tema baladei este greu identificabila, deoarece descifrarea sensurilor continute in
poveste nu este decat o etapa intermediara. La acest nivel, tema identificata este iubirea, in
varianta ei esuata, ca in atatea istorii nefericite cu care cititorul este familiarizat. Dintre
numeroasele motive poetice care incifreaza textul, precum: trashumanta, atractia pentru Soare,

tentatia Sudului, visul,sufletul-fantana, doua au relevanta speciala in configurarea sensului:

Soarele si fantana. Daca pentru Crypto, ciuperca cruda de padure, Soarele reprezinta moarte,
pentru Enigel este astrul tutelar al vietii. Asa se explica faptul ca, la intalnirea cu Soarele,
craiul Crypto este descriptat (ascunsa-i inima plesneste) si se transforma intr-o ciuperca
otravitoare. Motivul recurent al fantanii este relevant pentru evidentierea diferentelor intre
protagonisti.
Titlul baladei indica, in primul rand, o directie de lectura a textului ca poezie de
dragoste. Prezenta numelui personajelor in titlul baladei situeaza cititorul intr-un orizont de
asteptare pregatit deja de istorii foarte cunoscute: cea a lui Romeo si a Julietei sau a lui
Tristan si a Isoldei. Precizarea statutului social, care preceda numele personajelor, pune in
lumina alta serie de incompatibilitati. Exponentul lumii vegetale are statut regal, craiesc
(denumit prin arhaismul riga), in timp ce personajul uman este definit prin provenienta din
regiunile extrem-nordice ale Europei, din tinuturile inghetate ale Laponiei.
Alcatuirea storfica pare destul de riguroasa initial, intr-o succesiune de grupaje de
patru versuri , dar nu este respectata pana la final, caci meandrele povestii cer mereu alte
structuri, adaptate mesajului. In consecinta, masura versurilor (predominantde 8-9 silabe, ca in
poezia trubadurilor medievali) nu are constanta continua, ci urmareste ritmurile, mai lente sau
mai accelerate, ale interventiei naratorului sau ale dialogului protagonistilor.Poetul poate fi
considerat un maestru al rimelor rare, obtinute din combinatii sonore si semantice neobisnuite:
-Nuntas fruntas !
Ospatul tau limba mi-a fript-o,
Dar cantecul tot zice-l-as,
Cu Enigel si riga Crypto .

Balada
Riga Crypto si lapona Enigel este, cu siguranta, unul dintre cele mai
frumoase si mai generoase texte pe care le-a ivit modernismulromanesc.Intalnirea cu creatia
poetica a lui Ion Barbu este o surpriza pentru cititorul obisnuit cu experiente lirice de alta
natura. Sinteza originala dintre poezie si matematica, exercitiul rational pe care poetul i-l
propune cititorului sunt caile prin care cel din urma va fi rasplatit dupa lectura cu revelatia
unei noi lumi.