Simbolismul Romanesc

Simbolismul românesceste un fenomen literar aproape

sincron cu cel european, apărând într-o perioadă î n care in
literatura noastră se pătrunsese deja spiritul modernităţii.Se
remarcă climatul vitreg î n care apare aceste curent:
simboliştii, susţinătorii doctrinei Contemporanului si
sămănătoriştii privesc cu neîncredere această mişcare î n
spaţiul poeziei.Autohtonizat, simbolismul românesc se
dezvoltă ca o formă de negare a lirismului epigonic,
eminescian, dar şi asimilând parnasianismul. Apariţia sa î n
mediul mic burghez, în climatul de provincie îşi găseşte
explicaţia î n spiritul de frondă (nume dat revoltelor din
franta) la adresa societăţii.În evoluţia acestui curent s-au
manifestat mai multe etape şi direcţii.

Curentul cunoaşte iniţial un moment al tatonărilor(etapa

tatonarilor)- 1 legat de activitate de teoretician a lui
Alexandru Macedonsky, care în 1880 fondează revista
Literatorul, ea va găzdui cele mai importante articole
privitoare la poezia modernă. Dintre acestea fac parte:
−Arta versurilor
−Despre logica poeziei (1880)
−Poezia viitorului (1892)
Alexandru Macedonski, reprezentant de seamă al
simbolismului românesc, promotor al literaturii SF şi
creatorul unei moşteniri literare importante, a fost un om
hulit şi pus la zid, din cauza caracterului şi acţiunilor sale. S-a
războit cu Eminescu, Alecsandri şi Caragiale, a fost duşmanul
Junimii şi toată viaţa a afişat o atitudine de frondă. Opera sa a
avut de suferit din cauza caracterului dificil. Poet al
rodelurilor şi al rozelor, Alexandru Macedonski a fost
consemnat, vreme de mulţi ani, în istorie, drept cel mai
orgolios, intrigant şi pus pe ceartă contemporan al
junimiştilor. După mulţi analişti, în cazul lui Macedonski,
caracterul a bătut talentul şi faptele au ştirbit valoarea
operelor. Viaţa lui Macedonski a fost una aparte.
Alexandru Macedonski s-a născut pe 14 martie 1854 la
Bucureşti, fiind al treilea fiu al lui Al. D. Macedonski, general
şi ministru de Război în timpul domniei lui Cuza.
Şi-a făcut debutul în literatură în 1870 cu poezia „Dorinţa
poetului”, publicată în revista “Telegraful român” din Sibiu.
Prima carte de versuri, ”Prima verba”, îi apare în 1872.
În anii de glorie ai junimiştilor, Macedonski se poziţionează în
opoziţie. Se spune că atacurile sale la adresa Junimii nu s-ar fi
iscat din senin, ci pentru că Macedonski n-ar fi găsit în rândul
junimiştilor recunoaşterea pe care şi-o dorea ca poet
Când în 1882 lui Macedonski îi apare al doilea volum de
poezii intitulat ”Poesii”, din partea Junimii vin critici acute la
adresa operei sale. „Poeziile lui Macedonski şi ale altora
câţiva nu-s frumoase prin aceea că-s naţionale. Avem atâtea
modele nobile în poeţi mai vechi şi mai ales poezia populară,
încât insuficienţa cu care sunt privite asemenea anomalii
literare te umplu de o spaimă lesne de justificat”, scria
Eminescu despre opera lui Macedonski.
Poetul intră într-o polemică cu Vasile Alecsandri, invidios pe
faptul că acesta primeşte un premiu din partea Academiei
Române.( Polemica dintre cei doi se mută în versuri.)
Liberal convins, Macedosnki a fost arestat la Craiova în 1875,
fiind acuzat de defămare şi incitare la rebeliune împotriva
Partidului Conservator şi a ministrului Lascăr Catariu.( pe 7
iunie 1875 Macedonski a ieşit din închisoare)
Dincolo de firea controversată şi de trăsăturile negative ale
caracterului său aşa cum au reieşit din faptele consemnate
de istorici, Macedonski rămâne în literatura română primul
reprezentant de seamă al simbolismului. Mai mult decât atât,
în scrierile sale în proză se regăsesc primele elemente SF din
literatura română. Oceania-Pacific-Dreadnought este un text
publicat de Macedonski în revista Flacăra din 1913. Poetul
rondelurilor scrie în text o previziune despre cum va arăta
anul 1952.
Literar autorul se remarca prin: (unele dintre operele)
Articolul Poezia Viitorului(1892)
In arcane de padure – reprezinta „intaia incercare simbolista
in romaneste”
Rondelul – este o poezie cu forma fixa alcatuita din
treisprezece versuri,dispuse sub forma a doua catrene si a
unui vers liber iar primele doua versuri sunt asemanatoare
sau chiar identice.
Macedonski preia structura rondelului din literatura
Franceza(1916/1920) – volumul publicat postum „Poema
Rondelurilor” fiind alcatuit din 54 de astfel de poeme;printre
care „Rondelurile rozelor ce mor” – cea mai cunoscuta
poezie de acest tip – axandu-se pe tema perisabilitati
sustinut de Laitmotivul rozelor – drept element natural ce se
poate degrada atat in exterior(„in gradini”) cat si in
interior(„si mor si-n mine”).
Destinul individului fiind similar cu cel al rozelor – care
accentueaza starea de tristete ce domina intreaga poezie(„S-
au fost atat de viata pline) – asemanate cu speranta efemera
in eternitatea clipei;opera lui Macedonski fiind inceputa prin
cele doua versuri ce se constitue in refren „e vremea rozelor
ce mor,/Mor in gradini si mor si-n mine” – unde roza
simbolizeaza viata care se scurge spre un final implacabil;in
acelasi ritm fiind incheiata opera prin surprinderea amurgului
trist „amurg-ntristator”(simbol al sf vieti) completat de
„valmasaguri de suspine” – moartea fiind numita metaforic
„marea noapte care vine”
Printre alti reprezentanti ale acestei etape putem aminti si
pe
Dimitrie Anghel, poet, prozator, reprezentant al
simbolismului roman, s-a nascut pe 16 iulie 1872 la Cornesti,
Iasi. A urmat studiile primare si liceale la Iasi, in perioada
1879-1890. Dupa absolvirea studiilor se dedica scrisului,
debutand in revista "Contemporanul" cu poezii. Dimitrie
Anghel, poet, prozator, reprezentant al simbolismului roman,
s-a nascut pe 16 iulie 1872 la Cornesti, Iasi. A urmat studiile
primare si liceale la Iasi, in perioada 1879-1890. Dupa
absolvirea studiilor se dedica scrisului, debutand in revista
"Contemporanul" cu poezii.

Intre 1893 si 1901, ii apar traduceri si creatii proprii semnate

si cu pseudonimul Mitif in Adevarul, Adevarul literar si
artistic, Lumea noua, Literatura si arta romana. In aceasta
perioada frecventeaza cenaclul lui Neculai Beldiceanu.

Dimitrie Anghel isi face debutul editorial in anul 1903 cu

Traduceri din "Paul din Verlaine". Doi ani mai tarziu ii apare
primul volum de poezii originale "In gradina", urmat in 1909
de "Fantazii". - poet de structură romantică, se apropie de
simbolism prin:
- rafinamentul senzațiilor olgactiv – muzicale,
- predispoziția pentru reverie (volumul În grădină, 1905),
- preferința pentru stări vagi, nedefinite (Fantazii, 1909),
- corespondențe între ființa umană și elemente ale
universului
- cultivarea poemului în proză – descrierea se îmbină cu
narațiunea sombolică – parabola Culegătorul de stele
Povestea celor necajiti – 1911
Fantome-1911
Triumful vietii – 1912
Simbolismul Autentic –Bacovian– : 2
–Mama lui Bacovia a fost Zoe Vasiliu, fiica unui boier.
Și-a petrecut copilăria în Bacău, iar la doar 6 ani începea să
învețe limba germană, urmând ca între anii 1889 și 1890 să
înceapă clasa întâi la un pension din Bacău. În anul 1891 se
înscrie la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău, iar trei
ani mai târziu termină cursul primar și în același an se înscrie la
Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Perioada liceului îl inspiră
pentru câteva dintre cele mai frumoase poezii, printre care
„Amurg violet”, scrisă în 1899.
Printre altele, George Bacovia se reliefeaza din punct de
vedere simbolist prin opere precum:
Plumb -1916
Scintei galbene – 1926
Bucati de noapte – 1926
Poezii -1929
Stante Burgheze – 1946

Poezia „Amurg Violet” apare in volumul de debut „Plumb”-

publicat in anul 1916 – in interiorul operei se exprima intr-o
maniera simbolista corespondenta intre un peisaj exterior
si(prezentandu-ze un tablou de natura) alaturi de sentimentele
profund umane (prin care se schiteaza peisajul interior) –
dominat de obsesia mortii si lipsa sperantei.
Tema naturii este dublata de exprimarea conceptiei despre
lume si viata specific bacoviana.Imaginarul poetic
particularizeaza tema prin motive de factura
simbolista(amurgul/toamna/orasul/turnul/strabunii)
Titlul – repetat la inceputul fiecarei strofe (Amurg de Toamna
violet) devine o metafora simbol alcatuita din doi termeni a
caror asociere confera semnificati profunde poeziei.
In sens propriu titlul fizseaza perioada de timp dupa apusul
soarelui pana la venirea noptii(cand lumea se afla in
semiintuneric) – conotatia cuvantului nuanteaza o stare de
incertitudine /de asteptare.
Violetul apartine unui palete cromatice intense,obsesive –
fiind ultima culoare din sceptrul solar poate sugera impecabil
moartea – sentiment mult prea bine reliefat de Bacovia in
operele sale.
Laitmotivul „Violet” sigereaza asimilarea sufleteasca a
peisajului - Motivul amurgului/al noptii si al visului (de origine
romantica) sunt renuantate si instalate intr-o reverie
halucinanta.Lirismul pare a fi obiectiv „Vad” – pronume de prs
I dar eul liric isi atribuie postura de spectator resemnat al
orasului supus distrugerii.”din turn,pe camp,vad vievozi cu
plete”
Turnul – simbolizeaza un punct stabil de suferinta;un spatiul al
izolarii poetice
Multimea – simbolizeaza fiintele umane care „devin
lenese,cocheta” fiind invinsa de semnele morti prezente prin
conotatia aceleia-si culori. „multimea toata pare violeta”
Plopii – simbolizeaza permanenta/elemente ale naturii si axa
care face legatura intre cele doua planuri. – copacii fiind
personificati „apar in siluete”si numiti metaforic „apostoli in
odajdii violete” – acestia oficializeaza ritualul inmormantarii.
 Teme si Motive Simboliste
CARACTERISTICE CURENTULUI SIMBOLISM:
 Folosirea simbolului
termenul simbol provine din grecescul symbolon ( semn de
recunoaştere ). Simbolul este un substituent, înlocuind
expresia directă, vorbirea noţională, mediind cunoaşterea pe
calea analogiei şi a convenţiei.
Simbolul literar concentrează în imagini element e ale realului
cu un grad mai mic sau mai mare de generalizare.
În aria lor s-au născut simbolurile consacrate, „convenţionale”,
cu sensuri pozitive sau negative ( porumbelul, şarpe, corbul ).
Alături de acestea apar simbolurile desprinse dintr-un fapt
trăit, raportate la un obiect sau o circumstanţă, create prin
atribuirea de semnificaţii inedite unor obiecte, unor făpturi,
unor componente ale naturii, unor circumstanţe existenţiale
( corabia, albatrosul, marea, ploaia, plecarea
 cultivarea sugestiei.
La baza tehnicii simboliste stă sugestia; „corespondenţele”,
clar-obscurul, spleen-ul, starea de inefabil, simbolul se
realizează prin sugestie, de aceea Baudelaire numea poezia
„o specie de vrăjitorie evocatoare”. Rolul sugestiei în
realizarea simbolurilor este foarte mare. Mallarmé susţine că
„a numi un obiect este a suprima trei sferturi din plăcerea
poemului” şi adăuga: „a sugera, iată visul!”
Atmosfera oraşului este apăsătoare, mediul urban zdrobeşte
individualitatea. În această ambianţă,lumea agonizează,
oraşul este împovărat de tristeţi, este blestemat; „S-auzi
tuşind o tuse-n sec amară, / Prin ziduri vechi ce stau în
dărâmare”. Târgul bacovian este dezolant, cartierele
„democratice” şi grădinile publice în care cântă fanfara
militară îndeamnă numai la resemnare. Dacă oraşul
provincial este spaţiul angoasei,aglomerările urbane
provoacă acelaşi sentiment de pustiu şi de tristeţe.
Motivul singurătăţii descinde din romantism. În simbolism el
îşi pierde grandoarea, nu este clamat, devine elegiac şi intim.
Ştefan Petică îi dă o dimensiune tragică: „Bătui la porţile
străine / Şi-nchise porţile-au rămas”.
Motivul singurătăţii descinde din romantism. În simbolism el
îşi pierde grandoarea, nu este clamat, devine elegiac şi intim.
Ştefan Petică îi dă o dimensiune tragică: „Bătui la porţile
străine / Şi-nchise porţile-au rămas”.
Spre deosebire de natura romantică, în poezia simbolistă
natura nu mai este subiect, ci stare sufletească, exprimată
muzical sau cromatic sau este decor.
Motivul ploii şi al toamnei apare la toţi simboliştii.
Sentimentul ploii aduce stări depresive, până la enervare
exasperantă
Simbolismul aduce în poezie o gamă largă de instrumente
muzicale, realizând corespondenţe între emoţie şi
instrumentul muzical: vioara, violina,
Culorile sunt în corespondenţă cu instrumentele muzicale:
amurgul însoţeşte cântecul viorilor
Muzica lui Bacovia este stridentă şi irită.