Definire curentlui simbolism

● Simbolismul este un curent literar aparut in Franta,ca reactie impotriva

parnasianismului,a romantismului retoric si a naturalismului ,promovand
conceptul de poezie moderna.Considerat din perspectiva social-
istorica,simbolismul apare ca produs si expresie a starii de spirit generate de
agravarea contradictiilor societatii capitaliste de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
● Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care in 1886,a publicat un
celebru articol-manifest,”Le symbolisme”.In acelasi an s-a constituit gruparea
care s-a autointitulat „simbolista”si in fruntea careia s-a gasit poetul Stephane
Mallarme.Tot atunci,Rene Ghil infiinteaza scoala „simbolist-
armonista”,devenita apoi „filozofico-instrumentista”.Alti poeti de orientare
antiparnasiana il considerau sef de scoala pe Paul Verlaire;ei si-au luat,in semn
de sfidare,numele de „decadenti”.Reprezentanti de frunte ai decadentilor sunt
Arthur Rimbaud,Tristan Corbiere,Jules Laforgue.
● Acesti poeti si multi alti incepusera sa scrie cu mult inainte de constituirea
gruparilor in care s-au incadrat. Astfel ,elemente ale curentului simbolist au
luat nastere nu in 1886,ci mult mai devreme, cuprinzand pe toti poetii de
orietare antiparnasiana,uniti in efortul de a descoperi esenta poeziei.

Arthur Rimbaud

Jean Nicolas Arthur Rimbauda fost un poet francez, figură centrală a

literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la
vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins".
În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este
închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al
familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă.
La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau
ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste
creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp -
se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în
amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele
ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în
locuința acestuia din Paris, unde întrețin până în anul 1873 o relație amoroasă.
Se ajunge la ruptură definitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi
produce o rănire gravă.
 Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză "Une Saison en
enfer" ("Un anotimp în infern"), care - prin dinamismul și radicalitatea stilistică
a compoziției - marchează un punct de cotitură în istoria literaturii. Tot din
această perioadă datează ciclul de poeme în proză "Les
Illuminations" ("Iluminările"), creații vizionare, pline de explozie poetică a
tiparelor convenționale. În acest ciclu se găsește celebrul "Sonnet des
voyelles" ("Sonetul vocalelor"), în care, fiecăreia din cele cinci vocale, i se
atribuie o anumită culoare.
Urmează o viață de peregrinări și vagabondaj
prin Anglia, Germania, Italia, Java și Cipru, lucrând ca prezentator de circ,
mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc. Din 1880 este negustor de
cafea, piei de animale și arme în Africa de nord și ia parte la expediții
în Etiopia și Somalia. În afara unei bogate corespondențe cu familia, de la
vârsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic în domeniul literaturii.
Bolnav fiind, se întoarce în 1891 la Marsilia, unde moare la 10 noiembrie, în
dureri sălbatice din cauza unei cangrene, la vârsta de 37 de ani.

Trasaturile Simbolismului

• Muzicalitatea este de două feluri: interioară, stridentă (imagini auditive,

aliterații, asonanțe) și exterioară, armonioasă (elemente de versificație)
 Spațiul este unul limitat, iar eul liric aflat în ipostaza însinguratului; trăiește
sentimente de teamă, angosă (spaimă), suferință
 Folosirea fortei de sugestie pentru a exprima poetic corespondenteleintre eul
poetic si marele univers prin:cultivarea senzatiilor olfactive,coloristice si
auditive.Sinestezia consta in combinarea mai multor senzatii de natura
diferita:olfactive,vizuale,auditive intr-un epitet metaforic sau o
metafora(„sunet violet”,Primavara...o picatura parfumata cu vibrari de violet)
 Tema generală o constituie starea confuză și nevrotică a poetului într-o
societate superficială, meschină, incapabilă să perceapă, să înțeleagă și să
aprecieze nivelul artei adevărate; alte teme și motive simboliste: orașul de
provincie sufocant, natura ca stare de spirit, anotimpurile apocaliptice,
dezintegrarea de materie, iubirea sâcâitoare, moartea ca proces de
descompunere, solitudinea dezolantă, motivul apei ca substanța erozivă,
motivul instrumentelor muzicale, motivul cromatic, olfactiv, etc.