Literatura universală

Fişe biobibliografice

22.03.2022
Executat:Soroca Gheorghe
Verificat:Rotaru Elina
 SIMBOLISMUL
-DEFINIȚIE-
• Simbolismul este un curent literar apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea,ca o reacție împotriva poeziei retorice a romanticilor,a
impersonalității reci a parnasienilor și a naturalismului.Apoi mișcarea se constituie în școală(între 1885-1900).Chiar dacă gruparea
simbolistă,scindată,a fost efemeră,estetica simbolistă va continua să influențeze poezia secvolului al XX-lea.Primele semne ale unei noi mentalități
estetice,modernismul,în sensul său cel mai cuprinzător,apar în Franța,în poezia lui Baudelaire.Abia la 18 septembrie 1886,Jean Moréas publică în
suplimentul literar al ziarului Le Figaro o scrisoare intitulată Le Symbolisme,devenită manifestul literar al noii mișcări,el propune numele curentului
simbolist(din gr. Symbolon,semn).Ulterior întemeiază împreună cu Gustave Kahn revista Le Symboliste.Numele propus de Moréas se va impune în
fața denumirii orientării moderniste lansate de gruparea lui Paul Verlaine,decadenții,și de revista Le Decadent,apărută tot în 1886.Rene Ghil publică
un Tratat al verbului care sistematizează fenomenul sinesteziei(audiția colorată,teoria instrumentației verbale),tratat important și prin prefața semnată
de Mallarmé .Liderii recunoscuți ai școlii simboliste Verlaine și . Mallarmé.
• Reprezentanții de seamă ai curentului simbolist sunt:francezii Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas. Are ca scop cultivarea celor 3 S:
simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării
sufletești, și nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea
versurilor și a ideilor. Această este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). Simbolismul se
diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber și a corespondenței între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive, motorii.
 SIMBOLISMUL EUROPEAN
-REPREZENTANȚI-
Charles Baudelaire (1821-1867)
Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și
europeană prin originalitatea volumului său controversat ″Les Fleurs du
Mal″ (Florile răului). Va avea o influență puternică asupra viziunilor
poetice ale autorilor de mai târziu.Ca poet, se situează la confluența a trei
curente literare:romantism,parnasianism și simbolism.
Volumul de poeme “Les Fleurs du Mal”este considerat o sursă a
simbolismului și una dintre sursele majore ale sensibilității poetice a
secolului XX.Poemele din volum poartă amprenta poeziei
moderne,prin:lumea citadină,magia limbajului,estetica urâtului,fantezia
creativă,apare o nouă viziune asupra fenomenului poetic.De asemenea,el
fixează ca obiect al artei domeniul impalpabilului și al imaginarului,iar
principiul imitației este pentru prima dată violent contestat.
Trăsături ale esteticii simboliste se prefigurează în sonetul Corespunderi.
 SIMBOLISMUL EUROPEAN
-REPREZENTANȚI-
Paul Verlaine (1844-1896)
Unul dintre cei mai citiți dintre poeții francezi, Verlaine cultivă
o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări sufletești, într-o
atmosferă crepusculară și vagă.Este privit de simboliștii francezi
ca șef al curentului.A avut o viață boemă,”de poet blestemat “,ce
contrastează în planul creației cu aspirația spre puritate și
candoare.Versurile de început(Poeme saturniene,1866),cu
reminiscențe din parnasieni și din Baudelaire,afirmă tonul său
inegalabil prin viziunea dramatică asupra lumii,prin înclinația
către melancolie,prin căutarea armoniilor.
Sunt versuri care se sustrag retoricii,de o armonie muzicală
sugestivă,așa cum o demonstrează scrierile sale:Romanțe fără
cuvinte(1874),considerat cel mai
valoros,Înțelepciune(1881),Elegii(1893).
El afirmă că arta înseamnă a fi absolut tu însuți.
 SIMBOLISMUL EUROPEAN
-REPREZENTANȚI-
 Stéphane Mallarmé (1842-1898)
Ca Baudelaire, crede că, prin analogii, poetul transcede
realitățile cotidiene și ajunge la o esență ideală. Printre operele
sale cele mai reprezentative se numără ″Irodiada″, ″După-
amiaza unui faun″.
A numi un obiect înseamnă a răpi trei sferturi din farmecul
poemului,care este astfel construit,încât să se dezvăluie prin
câte puțin,a-l sugera,iată visul.Simbolul îl constituie perfecta
întrebuințare a acestui mister:să evoci încetul cu încetul un
obiect ca să arăți o stare de suflet,sau invers,să alegi un obiect
și să desprinzi din el o stare de suflet printr-un șir de descifrări.
Spun:o floare și din uitarea în care vocea mea scufundată orice
contur,altceva,deci,decât petalele știute,muzical se înalță ideea
însăși și suavă,floarea care lipsește din orice buchet.
 SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-REPREZENTANȚI-
 Alexandru Macedonski (1854-1920)
Opera lui Macedonski a fost văzută ca fiind doar parţial
simbolistă,trăsăturile curentului manifestându-se mai pregnant doar în
unele dintre etapele sale de creaţie. I se recunoaşte însă rolul de
teoretician şi îndrumător al şcolii simboliste autohtone. Macedonski se
manifestă ca teoretician al simbolismului şi ca autor de manifeste
simboliste. Publică o serie de articole teoretice (EX:“Despre logica
poeziei”, 1880; “Poezia viitorului”, 1892;”Simţurile în poezie”, 1895)
şi poezii subintitulate „simboliste-instrumentaliste”. Poetul se
sincronizează cu cercurile moderniste din Franţa şi Belgia, cu care are
legături directe. Prin voinţă proprie el reprezintă simbolismul – cel
puţin ca modă literară a momentului. Ulterior, profesiunile de credinţă
ale poetului vor fi predominant clasiciste.
 SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-REPREZENTANȚI-
Ion Minulescu(1881-1944)
Ion Minulescu a fost pentru contemporanii săi, şi mai ales pentru marele
public,simbolistul prin excelenţă; poetul s-a identificat cu acest rol şi
popularitatea sa a însemnat şi impunerea simbolismului în conştiinţa publică.În
poezia sa sunt evidente temele simboliste (evaziunea, macabrul, iubirea
fatală,neliniştea sfârşitului, necunoscutul), inventarul de simboluri (corăbii,
insule, corbi,trepte, cifre magice, culori), notaţia rafinată a senzaţiilor – mai
ales a parfumurilor. Muzica este temă, dar şi principiu de construcţie în texte
bazate pe repetiţii, refrene, sonorităţi. Poezia lui Minulescu îşi construieşte un
univers exotic,cosmopolit, reflectat şi în lexicul modern, marcat neologistic.
Prin tonul sentimental, dar şi ironic,chiar autoironic, poetul aparţine direcţiei
simboliste. Cu toate acestea, apartenenţa la simbolism i-a fost adesea
contestată, retorica sa simbolistă fiind considerată o mască, o poză.
CONCLUZIE
Prin simbolism , poezia românească s-a înnoit
artistic, şi-a îmbogăţit considerabil mijloacele
de expresie, instrumentele prozodice,
lărgindu-şi tematica îndeosebi prin orientarea
spre lumea oraşului.