Literatura universală

Albert Camus

Executat:Soroca Gheorghe
Verificat:Rotaru Elina
 Existențialismul
-DEFINIȚIE-
• Existențialismul este o doctrină filozofică și de acțiune. Este caracterizată
printr-o accentuare a individualității, propagarea libertății individuale și a
subiectivității. Existențialismul își are originea în lucrările lui Kierkegaard
, este dezvoltat de contribuțiile lui Husserl și Heidegger, devenind faimos
după sfârșitul celui de-al doilea război mondial prin lucrările lui 
Jean-Paul Sartre și ale autorilor grupați în Franța în jurul revistei "Les
Temps Modernes", Simone de Beauvoir, Maurice Merleau-Ponty.
Existențialismul cuprinde deopotrivă un sistem ideatic, o morală și o
doctrină de acțiune.
 Albert Camus
• Se naște într-un ținut sărac al Algeriei, Dréan - părinții săi fiind stabiliți aici încă din
1871. Albert este al doilea fiu al soților Camus, născut după fratele său mai mare,
Lucien. Prima mare experiență capitală a existenței pe care o trăiește Camus este cea
a sărăciei. Tatăl său, Lucien Camus, un țăran francez, moare în primele lupte ale 
Primului Război Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă,
analfabetă, împreună cu cei doi fii, se stabilește la Alger, unde a muncit întâi la o
fabrică de cartușe, iar apoi a spălat cu ziua rufele pe la familiile avute. Albert își
petrece copilăria lângă mama sa, aproape surdă și care vorbea foarte puțin, un unchi
infirm, dogar de meserie și fratele său, Lucien. Mediul familial, aflat sub semnul
lipsurilor elementare, îi marchează profund personalitatea.
„Ducând o viață săracă”, nota el în Caiete, „printre oamenii aceia umili sau vanitoși,
eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevăratul sens al vieții”.
 Studii:

• În următorii ani, preocuparea sa principală devin studiile. Absolvă cursurile școlii

comunale, după care urmează, ca bursier, cursurile liceului din Alger; a urmat și studii
universitare. Face studii de filozofie, luîndu-și licența cu teza Metafizica creștină și 
neoplatonismul, care are ca obiect raportul dintre elenism și creștinism la Plotin și 
Sfântul Augustin. Din aceeași perioadă datează și afirmația: "Mă simțeam un grec
trăind într-o lume creștină".
Camus trăiește intens extremele existențiale: se dedică pasiunii sportive, devine chiar
un celebru fotbalist, gustă o formă de glorie accentuată, dar la vârsta de 17 ani apar
primele simptome ale tuberculozei. Boala îi frânează avânturile și îl determină să
aleagă o viață mai retrasă în locul uneia de boem.
 Lista operelor:

• Lo straniero (Străinul, 1942) Ciuma (The Plague, 1947) La caduta (The

Fall, 1956) La morte felice (Moartea fericită, 1971, 1936 și 1938) Il
primo uomo (Primul om)
 Străinul (roman de Albert Camus)

Străinul (în franceză L’Étranger) este un roman scris de Albert Camus și publicat în 1942.
Tema și perspectivele sale sunt adesea citate ca exemple ale filozofiei absurdului și
existențialismului lui Camus, deși Camus a respins personal ultima etichetă.

• Personajul principal este Meursault, un franco-algerian indiferent («un cetățean al Franței

domiciliat în Africa de Nord, un om mediteranean, un homme du midi care abia cunoaște
cultura mediteraneană tradițională»)[4] care, după ce a participat la înmormântarea mamei
sale, ucide apatic un bărbat arab pe care el îl cunoscuse la Alger. Povestea este împărțită în
două părți: punctul de vedere al lui Meursault (narat la persoana I) înainte și, respectiv,
după crimă.
Caracterizarea personajului principal: