STEAM

(Științe, Tehnologia, Inginerie, Arte și

Matematică)

Biologie

Executat:Soroca Gheorghe
Verificat:Scripcaru Viorica
 T-Tehnologie
• Biotehnologia este o știință nouă bazată pe biologie al cărei scop este utilizarea
în tehnică a microorganismelor sau a produselor derivate de la acestea, a
culturilor de celule vegetale și animale pentru producerea de substanțe utile în
agricultură și în industria alimentară, farmaceutică etc. în folosul activității
umane.
• Denumirea de biotehnologie provine de la cuvintele grecești bios - viață,
tehnikos - tehnici și logos – studiu. Termenul de biotehnologie a fost utilizat
pentru prima dată în 1910 de către Thomas H. Morgan, având semnificația
proceselor care realizau produse din materiale brute cu ajutorul organismelor
vii.
Aplicații

• Biotehnologia este aplicată in diverse

• domenii:
• Agricultură
• Industria alimentară
• Medicină
• Industria chimică
• Industria energetică
 Biotehnologia albă(cuprindedomeniul de aplicare
abiotehnologiei din cadrulindustriri chimice).

Productul A Productul B

• Biotehnologia albă este ramura • Determină o scădere a consumului de

industrială abiotehnologiei,
care utilizează enzime șimicroorganisme
pentru a obține produsechimice, produse
alimentare, hrană pentruanimale,
detergenți, celuloză și hârtie, textile și
• bioenergie.
• Biotehnologia albă scade emisia de CO2
cu
• 33 de milioane de tone
energieelectrică echivalentă cu cea utilizată de
2,5milioane de locuințe pe an.
• Detergenți mai eficienți vă permit săeconomisiți
până la 30% din electricitateautilizată la
spălare.
• Datorită biotehnologiei, transportul devine mai
• ecologic (biocombustibili, anvelope de
cauciuc,piese de bioplastice).
• Materialele sunt realizate din
resurseregenerabile, în loc de combustibili fosili
 Științe
• Perspectiva biologică a personalităţii în prima jumătate
a secolului XX
• Personalitatea umană a fost explicată dinperspectiva
biologică încă din antichitate. Filozofiigreci erau de
părere că tipurile comportamentaleumane sunt efectul
unui exces al unui anumitfluid existent în corpul uman.•
•  Aceştia considerau că un exces de sângedetermină
temperamentul de tip sangvinic,excesul de bilă
neagră temperamentulmelancolic, cel de bilă galbenă
temperamentulcoleric iar excesul flegmă pe cel de tip
flegmatic(Lutz, 2002).
 Descoperiri științifice
• Pavlov
•  a identificat trei proprietăţi principale ce determinăstructura sistemului
nervos central. Acestea sunt
• forţa,mobilitatea şi echilibrul
• Forţa
•  reflectă capacitatea energetică a neuronului, estedeterminată genetic şi
este determinantă pentru balanţaexcitaţie-inhibiţie.
• Mobilitatea
•  se referă la dinamica proceselor psihicefundamentale, fiind responsabilă
pentru rapiditatea cucare trecem de la un proces psihic la altul.
•  Echilibrul
• reprezintă raportul dintre excitaţie şi inhibiţie,rezultând în trei tipuri de
tendinţe. Tendinţa spre excitaţie,tendinţa spre inhibiţie şi tendinţa
spre echilibru.
 Termometrul
• Temperamentul
•  se referă la natura emoţionalăcaracteristică
unei persoane, incluzând sensibilitateaacesteia la
stimularea emoţională, viteza de reacţiespecifică
persoanei, starea de dispoziţie
preponderentă,precum şi toate particularităţile
referitoare la fluctuaţia şiintensitatea stării
dispoziţionale, toate aceste aspecte
fiindconsiderate ca fiind dependente de structura
fizică apersoanei şi determinate pe cale ereditară”
(Allport, 1937,citat în Clark şi Watson, 2008).
Inergie biologică
Product 1
Product 2
Arte și matematică
 Biomatematică

• Biomatematica este ramura biologiei, ce se ocupă cu aplicarea

principiilor matematice în cadrul problemelor biologiei și medicinii.
Biomatematica este aplicată larg în cadrul științelor biologice, precum:
• Genetica comparată;
• Genetica populațiilor;
• Neurobiologie;
• Biostatistică
• Citologie;
• Fiziologie;
• Farmacocinetică;
• Epidemiologie;
• Oncologie;
• Biomedicină.
Artă biologică
Product 1
 Product 2

• Poziția anatomică normală[modificare | modificare sursă]

• Prin poziție anatomică normală (PAN) se înțelege poziția care se ia în considerare atunci când se descriu diferitele
elemente anatomice și raporturile dintre ele. Este aleasă prin convenție internațională și are o deosebită
importanță, fiind indispensabilă pentru studiul anatomiei. La om, este: ortostatism (subiectul stă în picioare) [de
fapt, e clinostatism [culcat pe spate], cel puțin conform prof.dr. Alex Croitoru], toate cele patru membre paralele
între ele, privirea înainte, palmele orientate în față.
• Axe[modificare | modificare sursă]
• Axul longitudinal (vertical) - cel mai lung segment de dreaptă ce se poate trasa imaginar în poziție anatomică
normală a subiectului. În cazul omului este dat de vertex și de planul poligonului de susținere (podeaua).
• Axe transversale - sunt orientate de la dreapta la stânga și perpendiculare pe cel longitudinal.
• Axe sagitale - sunt orientate antero-posterior (ventro-dorsal) și sunt perpendiculare pe cel longitudinal.
• Planuri[modificare | modificare sursă]
• Planul mediosagital (median sau al simetriei bilaterale) - planul determinat de ombilic și de axul longitudinal al
corpului, respectiv de axele longitudinal și sagital. Prin intersectarea cu suprafața corpului determină pe
aceasta linia mediană anterioară și posterioară.
• Planuri paramediane (parasagitale sau sagitale) - toate planurile paralele cu cel mediosagital.
• Planuri frontale - toate planurile verticale, paralele cu fruntea în PAN.
• Planuri transversale (orizontale) - toate planurile perpendiculare pe axul longitudinal.
• Termeni de direcție și de poziție[modificare | modificare sursă]
• De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziția sau situarea una față de alta a unor elemente
anatomice):
• Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.
• Inferior sau caudal - sub un plan orizontal.
• Anterior sau frontal - în fața unui plan frontal.
• Posterior sau dorsal - în spatele unui plan frontal.
• Proximal - doar pentru membre: [mai] apropiat de trunchi.