Bioetica – curs 1

Noţiunea de bioetică, originea, obiectul de

studiu şi traseele ei de dezvoltare
• Este considerat fondator al bioeticii biologul şi oncologul american
Van Rensselaer Potter (1911-2001), care utilizează acest termen în
anul 1970, în articolul său „Bioetica – ştiinţă a supravieţuirii”, iar în
anul 1971 îl extinde în lucrarea „Bioetica – o punte spre viitor”.
• În viziunea filosofului american, opoziţia şi diferenţa dintre valorile
general-umane şi valorile ştiinţei stă la baza principalei cauze a crizei
ce ameninţă omenirea şi existenţa vieţii pe Pămînt. Ideea principală a
bioeticii constă în faptul că valorile general-umane nu trebuie
studiate separate de realitatea biologică, deoarece omul rămîne
totuşi parte a naturii
• Problema enunţată devine mult mai acută astăzi, o dată cu apariţia
„cunoştinţelor periculoase”, care le posedă omul contemporan, cel
care a inventat diverse tehnologii biomedicale, biochimice,
informatizate, militare şi industriale, ce îi permit să intervină în cele
mai adînci niveluri ale vieţii, modificîndu-i radical atît modul de trăi,
precum şi stilul de gîndire.
Bioetica este:

• (1) o orientare culturală interdisciplinară care uneşte ştiinţele

naturale cu cele umanitare, cunoştinţele biologice cu valorile general-
umane;
• (2) un domeniu al ştiinţei care examinează relaţiile în sistemul „om-
biosferă” de pe poziţiile eticii clasice, eticii normative;
• (3) o ştiinţă a supravieţuirii (V. R. Potter);
• (4) o ştiinţă specifică care, utilizînd o metodologie interdisciplinară,
are drept obiect examenul sistemic al comportamentului uman în
domeniul ştiinţelor vieţii şi al sănătăţii, examinat în lumina valorilor şi
principiilor morale tradiţionale;
Bioetica este:
• (5) studiul impactului etic al marilor descoperiri ale ştiinţelor naturii, îndeosebi
ale geneticii şi medicinei, fiind intim legată de progresele şi interogaţiile acestor
domenii;
• (6) o direcţie apărută la hotarul conexiunii dintre etica ecologică, medicală şi
agrară, care cercetează problemele morale ale avortului, clonării,
transplantologiei, ingineriei genetice, biotehnologiilor şi produselor modificate
genetic. Bioetica se bazează pe umanism şi se ocupă de salvarea valorii vieţii
umane; ştiinţă ce cercetează comportamentul uman în domeniul biologico-
medical, precum şi în protejarea sănătăţii referitor la conformitatea acesteia cu
valorile morale;
• (7) un mod de viaţă;
• (8) un institut socio-cultural.
Două cauze majore în cristalizarea bioeticii
• (a) necesitatea şi inevitabilitatea extinderii cunoştinţelor etice clasice
asupra lumii vii ca rezultat al acutizării problemelor ecologice;
• (b) implementarea tehnicilor performante şi tehnologiilor sofisticate
în practica biomedicală.
• O astfel de interpretare duce la divizarea bioeticii în: bioetica
generală şi bioetica medicală (etica biomedicală).
Bioetica generala (in sens larg)
• O interpretare largă a bioeticii reiese din inevitabilitatea extinderii
sferei cunoştinţelor etice asupra biosferei – cerinţă extrem de
importantă a revoluţiei noosferice contemporane. O dată cu
dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific, o dezvoltare intensă
cunoaşte nu doar etica profesionala, ci şi cunoştinţele etice integrale
ce se referă atît la relaţiile interpersonale, cît şi la relaţiile omului cu
mediul ambiant – cu lumea vegetală, animală, biosfera în întregime,
chiar şi cu artefactele.
Bioetica generala (in sens larg)
• Conştientizarea faptului că lumea şi omenirea se află în faţa unui
pericol real de dispariţie va fi legat de trecerea conştiinţei sociale la
un nivel nou al dezvoltării civilizaţionale cu începutul procesului de
formare a concepţiei bioetice despre lume.
• O importanţă majoră pentru posibilitatea soluţionării problemei
supravieţuirii este determinarea bioeticii ca ştiinţă despre o atitudine
morală faţă de tot ce este viu, la baza căreia se află izvoarele
moralităţii general-umane.
• Pentru prima dată în istoria ştiinţei bioetica a înaintat problema
supravieţuirii în dependenţă de alegerea etico-morală corectă a
omenirii, şi nu de posibilităţile utilizării performanţelor progresului
tehnico-ştiinţific.
Bioetica medicala (in sens restrans)
• este concentrată în jurul relaţiei “medic-pacient”, asupra problemelor
etice ce apar în present, o dată cu implantarea intensivă în practica
medicală a noilor tehnologii performante, scientofage.
• Interpretarea bioeticii este foarte aproape de cea a eticii medicale
profesionale.
• Sub acest aspect sarcina bioeticii constă în explicarea etico/filosofică
a situaţiilor problematice limitrofe ca eutanasia, esenţa morţii
(concepţia religioasă şi cea ştiinţifică), ingineria genetică,
transplantologia, implantarea organelor artificiale, experimentele
medico-biologice (inclusiv şi cele ale embrionului uman), avorturile,
autoidentificarea sexuală a omului, noile tehnologii ale naşterii
copiilor, clonarea etc.
Bioetica medicala (in sens restrans)
• Bioetica apare deci ca un „strigăt de ajutor” din partea celor care nu
se ocupau de cercetări biomedicale, dar au fost plasaţi în faţa riscului
şi consecinţelor negative ale lor – repercusiuni pe care savanţii nu
ştiau cum să le evite sau nici nu doreau să le cunoască.
• Bioetica poate fi numită drept o zonă de reflexie, unde este
conştientizat pericolul ce vine din partea progresului tehnologic în
domeniile biomedicinei, pentru identitatea morală a omului. În
această ordine de idei, bioetica reprezintă modul de depăşire a
conflictelor dintre medicina tehnologică nouă şi etica veche. Desigur
Intrebari la care trebuie sa raspunda bioetica
• Cum să protejăm omul de pericolele cauzate de propriile acţiuni?
• Cum să prevenim distrugerea biosferei, pe care omul o induce prin
activitatea sa tehnogenă?
• Putem modifica omul (natura lui fizică şi psihică)?
• Dacă natura omului poate fi modificată, atunci care sunt limitele
permise pentru schimbări?
• Se poate vorbi despre stabilirea unor standarde ale psihofiziologiei
umane?
Sarcini ale bioeticii
• (a) de a contribui substanţial la elaborarea concepţiei strategice de
supravieţuire a întregului ecosistem, a biosferei în special;
• (b) de a proteja valoarea vieţii umane, sănătatea individuală şi cea
publică;
• (c) de a orienta inteligenţa umană în cunoaşterea modalităţilor ce
servesc la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi la eradicarea inhibiţiilor fizice,
psihice, morale, spirituale ale persoanei umane;
• (d) de a reglementa în mod legislativ atît cercetările biomedicale,
practica ocrotirii sănătăţii (mai ales, domeniile transplantologiei,
determinării momentului morţii, limitele susţinerii vieţii bolnavilor
incurabili, noilor tehnologii medicale ş.a.), cît şi orice activitate socială
ce ţine de existenţa omenirii.
Direcţii principale de activitate în bioetică
• Prima direcţie este îndreptată spre discutarea pe larg a problemelor
bioetice în mass-media, analizînd teme precum descoperirile
biotehnologice, distribuirea resurselor în sistemul sănătăţii publice,
cazuri medicale concrete cu impact legal etc.
• Cea de a două direcţie lucrează în crearea comitetelor de bioetică,
care devin o necesitate şi un imperativ al asistenţei medicale
contemporane.
• A treia direcţie este dedicată reglementării legislative a multor
probleme bioetice.
Aspectele de bază ale bioeticii
• Aspectul sociofilosofic
• Aspectul axiologic
• Aspectul juridic
• Aspectul medical
Aspectul socio-filosofic
• constă în caracterul său general uman.
• Bioetica este o varietate a activităţii intelectuale şi a practicii sociale ce are scopul
de a garanta posibilitatea dialogului şi solidarităţii oamenilor în apărarea binelui
şi opunerea rezistenţei în faţa răului generat de activitatea cotidiană.
• Bioetica evidenţiază cele mai actuale probleme sociale, a căror soluţionare
presupune conştientizarea pericolului datorat consecinţelor negative ale
progresului tehnico-ştiinţific şi schimbarea a însăşi mentalităţii oamenilor. Pentru
a înţelege specificul vieţii, etica trebuie asociată cu ştiinţele naturii, ca să nu
existe divergenţe între moralitate şi viaţă.
• Bioetica devine un mecanism extrem de important în restructurarea democratică
a biopoliticii societăţii contemporane.
Aspectul axiologic
• se referă la faptul că bioetica contribuie la formarea unui nou sistem etico-normativ şi valoric, ca antidot al
situaţiei critice contemporane.
• Valorile de Bine şi de Rău nu mai pot fi analizate în lumina unor atitudini tradiţionale, deoarece vor rămîne
multe întrebări fără răspunsuri – fapt dictat de noile condiţii ale progresului tehnicoştiinţific.
• Societatea tehnogenă, informatizarea accelerată a domeniilor de activitate umană, pragmatizarea pînă la
maximum a acestora din urmă au dus la devalorizarea şi dezumanizarea ştiinţelor biomedicale, a atitudinii
noastre faţă de lumea vie ce ne înconjoară, şi pînă la urmă, faţă de relaţiile interumane în genere.
• Omul este dizolvat ca individualitate, iar viaţa îşi pierde permanent din valoarea sa. Revirimentul spre alte
valori şi orientări axiologice demonstrează necesitatea şi actualitatea bioeticii, care formulează noi exigenţe
referitoare la responsabilitatea oamenilor, dînd prioritate valorilor generalumane.
• Bioetica determină şi formulează un sistem nou de valori şi orientări umane, precum şi respectul profund
pentru viaţa ce ne înconjoară.
• Bioetica trebuie să devină o etică a solidarităţii reciproce, a carităţii şi echităţii sociale, a evlaviei pentru viaţă.
Aspectul juridic
• se manifestă prin mecanismele legale recunoscute astăzi în marea majoritate a ţărilor dezvoltate
economic. Sunt elaborate coduri, norme şi legi care protejează idealurile înaintate de către
bioetică.
• Astfel, bioetica apare ca un mecanism de protecţie a drepturilor omului, cum ar fi dreptul la viaţă,
la sănătate, la liberă alegere, la autodeterminare etc. Sunt stabilite limitele juridice pentru
cercetările ştiinţifice, reieşind din valorile umaniste.
• De asemenea, sunt reglementate juridic şi relaţiile omului cu biosfera, ale societăţii cu natura.
• Sunt evidenţiate două stiluri de gîndire în bioetică. Stilul legal, normativ care presupune nişte
postulate de drept ca garant al deciziilor morale. El se bazează pe concepţia liberalismului ce
susţine valorile individualismului, prioritatea intereselor particulare. Un exemplu poate fi cazul
persoanelor purtătoare de anumite gene patologice. Conform legii, ele au dreptul la
confidenţialitatea informaţiei şi la libera alegere de a avea urmaşi (care vor moşteni aceleaşi
mutaţii).
• Stilul filosofic reiese din norme raţionale morale, din valorile şi ideile democratismului. Este
necesară evitarea radicalismului în gîndirea bioetică şi contopirea celor două stiluri menţionate.
Protejînd interesele individului nu trebuie ignorate interesele societăţii, naturii şi biosferei în
întregime, atît pe baza normelor juridice, cît şi pe baza normelor morale.
Aspectul medical
• este manifestarea principiilor umanismului în medicină, a unei auto-conştiinţe
critice a medicilor practicanţi.
• Bioetica trebuie să justifice moral rezolvarea multor probleme medicale: avortul,
transplantarea organelor, determinarea limitelor vieţii şi morţii, eutanasiei etc.
• În legătură cu progresul ştiinţific în medicină se schimbă înţelesul noţiunilor de
patologie, moral şi amoral, hotarul dintre normal şi anormal.
• Revoluţia sexuală duce la schimbarea reprezentărilor despre normă şi patologie
în comportamentul sexual: ceea ce era considerat ca anormal, ca de exemplu,
homosexualitate, travestiul, este acceptat astăzi ca normal în societăţile
dezvoltate economic, ceea ce ne conduce la oportunitatea semnificaţiei medicale
a bioeticii.
• Medicina trebuie să ofere argumente ştiinţifice pentru fundamentarea bioeticii,
iar bioetica – să prezinte postulate morale pentru justificarea deciziilor medicale.
Bioetica trebuie sa se bazeze pe patru valori
fundamentale
• – independenţa: protejează bioetica de implicaţiile externe, cum ar fi
religia, politica, ştiinţa etc. şi face ca aceasta să-şi urmeze doar
propriile obiective;
• – capacitatea de gîndire (raţiunea): permite atingerea condiţiei
necesare pentru reglarea problemelor ce vin din ştiinţele biomedicale;
• – responsabilitatea: face omul arbitru al destinului său şi îl obligă să
protejeze viitorul;
• – realismul: deschide ochii omului asupra realităţii, ţesută cu
suferinţe şi tragedii.
Principiile bioeticii
• în practica bioetică sunt utilizate o serie de reguli, norme şi principii
etice – utilitariste, deontologice, teologice ş.a. – care uneori se
contrazic, chiar se anulează reciproc, fapt ce provoacă dezacorduri şi
neînţelegeri.
• Filosoful englez R. M. Veatch înaintează următoarele principii bioetice:
al binefacerii, al autonomiei personalităţii, onestităţii, al tendinţei de
a evita moartea, al justeţei.
Principiile bioeticii
• Filosoful italian Ramon Lucas evidenţiază alte principii fundamentale
ale bioeticii: (1) considerarea vieţii ca valoare absolută şi inviolabilă;
(2) legătura inseparabilă între viaţă, libertate şi adevăr; (3)
cunoaşterea pentru tratare, nu pentru manipulare: intervenţia în
concordanţă cu natura este permisă, dar intervenţia contra naturii
este neîngăduită, adică intervenţia non naturală este interzisă; (4)
posibilitatea tehnică nu poate fi pe deplin admisă moral; (5) legile
trebuie să tuteleze binele persoanei; (6) acţiunea cu dublu efect
(acţiunea trebuie să fie în sine bună sau indiferentă); efectul negativ
nu poate fi cauza sau mijlocul de creare a efectului pozitiv, fără a
exista alternative; efectul pozitiv trebuie să fie proporţional superior
efectului negativ.
Principiile bioeticii
• Principiul biosferocentrist, care depăşeşte limitele
antropocentrismului şi cere societăţii contemporane să protejeze nu
doar omul, ci şi biosfera în întregime.
• În centrul cercetărilor şi acţiunilor bioeticii se situează nu doar Homo
Sapiens cu problemele lui de ansamblu, dar şi necesităţile vieţii din
jurul acestuia.
Principiile bioeticii
• Procesul relaţiei naturii şi societăţii, a biosferei şi omului pentru
dezvoltarea lor continuă şi armonioasă cere formularea principiului
coevoluţiei.
• Esenţa acestei căi de dezvoltare constă în asigurarea unei dezvoltări
social-economice ca formă de protejare a naturii, devine o trecere la
metoda intensivă de producere, fără deşeuri, bazată pe tehnologii
scientofage, intelectuale, performante. Revoluţia noosferică
presupune nu doar formarea unei conştiinţe noi ecologice, ci şi
utilizarea metodelor noi, ce ar favoriza în societate trecerea la o neo-
producere şi neo-culegere, care la rîndul său vor deveni baza viitoarei
civilizaţii, capabile să evite catastrofa antropoecologică globală.
Principiile bioeticii
• Un alt principiu al bioeticii este cel al moralităţii, care se prezintă
drept un studiu sistemic al acţiunilor umane în domeniile ştiinţelor şi
practicii medico-biologice în lumina valorilor moralităţii tradiţionale.
• Bioetica promovează normele şi regulile eticii tradiţionale vis-a-vis de
tot ce este viu, adică moralitatea autentică, veritabilă, în sistemul
„om-biosferă”.
Principiile bioeticii
• După cum am menţionat mai sus, bioetica contribuie la formarea
unei moralităţi adecvate a omului atît faţă de semenii săi, cît şi faţă
de plante şi animale. Socializarea constituie un proces de asimilare de
către individ a unui sistem de cunoştinţe bine determinate de norme
şi valori etice, economice, juridice etc., ce-i permit să funcţioneze ca
membru cu drepturi depline.
• Aici apare necesitatea celui de al patrulea principiu al bioeticii – al
socializării – care cere de la cunoştinţele bioetice o contribuţie
maximă, într-o formă adecvată şi permanentă, la procesul de
integrare socială a individului într-o comunitate şi în special la o
încadrare comportamentală, morală etc. a lui într-un grup social.
Principiile bioeticii
• Începînd cu perioada Renaşterii şi pînă în prezent se duce o luptă permanentă a
individului în vederea recunoaşterii libertăţii sale.
• Pornind de la proclamarea libertăţii averii, a învăţămîntului şi a opiniei, se ajunge
în prezent la situaţia cînd fiecare este proclamat proprietar al corpului său, cu
libertatea de a dispune de el cum vrea.
• Astăzi se ajunge la libertatea cunoaşterii, libertatea alegerii, libertatea
autodeterminării sexuale etc., însă ar fi eronată absolutizarea libertăţii, fără ca
aceasta să fie într-un raport justificat cu responsabilitatea.
• O libertate adevărată, „sănătoasă” pentru societate este recunoscută doar atunci
cînd este conştientizată în măsură egală şi responsabilitatea fiecăruia faţă de tot
ce îl înconjoară, asigurînd o securitate individuală şi colectivă. Astfel, al cincilea
principiu al bioeticii este formulat cel al libertăţii şi responsabilităţii.
Crezul bioetic al personalităţii

• 1 Convingere: Recunosc necesitatea luării unor decizii imediate în

lumea aflată în situaţie de criză.
• Obligaţie: Sunt gata să conlucrez împreună cu alţi oameni întru
dezvoltarea şi aprofundarea convingerilor mele, să ader la forţele
progresului mondial, care vor tinde să facă tot posibilul pentru
supravieţuirea şi perfecţionarea genului uman reieşind din
necesitatea atingerii armoniei cu mediul înconjurător.
Crezul bioetic al personalităţii
• 2 Convingere: Accept faptul că supravieţuirea şi dezvoltarea (culturală
şi biologică) a omenirii în viitor depinde în mare măsură de activitatea
şi planurile actuale ale omului.
• Obligaţie: Voi încerca să-mi trăiesc propria viaţă şi să influenţez viaţa
altor semeni pentru a asigura evoluţia în direcţia unei lumi mai bune
pentru generaţiile viitoare. Voi evita acţiunile care ar putea pune în
pericol viitorul acestora.
Crezul bioetic al personalităţii
• 3 Convingere: Recunosc unicitatea fiecărei personalităţi şi dorinţa ei
firească de a contribui la dezvoltarea unei sfere sociale concrete prin
mijloace care ar fi compatibile cu necesităţile ei de durată.
• Obligaţie: Voi fi receptiv la punctele de vedere fundamentale ale altor
oameni (minoritari sau majoritari) şi voi recunoaşte rolul convingerii
emoţionale în activitatea productivă şi eficientă.
Crezul bioetic al personalităţii
• 4 Convingere: Accept inevitabilitatea unor suferinţe umane, care
reprezintă manifestarea haosului caracteristic atît fiinţelor biologice,
cît şi lumii fizice, dar eu nu pot să fiu indiferent faţă de suferinţele ce
survin drept rezultat al relaţiei inumane între indivizi.
• Obligaţie: Voi înfrunta problemele mele cu demnitate şi curaj, voi
ajuta aproapele în caz de nefericire şi voi lupta pentru înlăturarea
suferinţelor umane inutile în general.
Crezul bioetic al personalităţii
• 5 Convingere: Accept inevitabilitatea morţii ca o latură necesară a
vieţii. Confirm evlavia mea pentru viaţă, credinţa în fraternitatea
tuturor pămîntenilor, responsabilităţile mele în faţa generaţiilor
viitoare.
• Obligaţie: Îmi voi da silinţa să trăiesc astfel încît să fiu util aproapelui
chiar din acest moment. Va trece timpul şi cei care-mi vor urma crezul
îşi vor aminti de mine cu recunoştinţă.
 Etica Medicală
• Hipocrat (460-370 î. Chr.)
• Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţii zeii şi zeiţele, luându-i ca martori
că voi îndeplinni, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea, jurământul şi legământul care
urmează.
• Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi
mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate.
• Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie.
• În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi
stricătoare comisă cu bunăştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor liberi sau
sclavi.
• Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi
despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări,
păstrarea tainei este o datorie.

3/31/2019
 MEDICINA
CLASICĂ

... “te implor, nu mă lăsa să mă abat de la nobila trudă de ajutorare a

semenilor mei. Oţeleşte-mi şi întăreşte-mi puterile trupului şi ale minţii ca
să fiu de-a pururi gata de a le da deopotrivă ajutor celui bogat şi celui
sărac, celui bun şi celui rău, celor ce iubesc şi celor ce urăsc şi nu mă lăsa
să văd în cel bolnav altceva decât omul … ”

Rugăciunea lui Maimonides

(medic, teozof şi filozof evreu spaniol, cunoscut şi sub numele de Ramban-
1135-1204- doctorul personal a lui Salah al Dinh- Saladin şi al fiului
acestuia
3/31/2019
 INTRODUCERE ÎN BIOETICĂ

MORALA
ETICA
DEONTOLOGIA
BIOETICA

3/31/2019
 MORALA
lat.: “mos” – “mores” = “obicei”, “datină”, “obişnuinţă”

studiază ansamblu de principii şi valori care reglementează:

• calea de urmat pentru a face bine şi a evita răul (Larousse, 1975)
• ce este bine şi ce este rău
• normele de comportament în societate
• normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate

• aceste norme sunt larg împărtăşite de comunitate

• impuse de propria conştiinţă dar şi de presiunea exercitată de comunitate
• încălcarea lor nu este sancţionată de lege ci de opinia publică

3/31/2019
 ETICA
gr.: “ethos” = “caracter”, “conduită”, “obicei”, “datină”

• studiul filozofic al moralei

• studiul teoretic al valorilor și condiţiei umane din perspectiva principiilor morale
• studiază rolul principiilor morale în viaţa socială;
• studiază aplicarea raţională a principiilor morale (conduită morală corespunzătoare)

• ETICA MEDICALĂ: aplicarea principiilor morale în practica medicală

• Hipocrat: “Primum non nocere, deinde salutare”

3/31/2019
 MORALA vs. ETICĂ
la origine, semnificaţie asemănătoare, ulterior, semnificaţii distincte
comportament moral = comportament etic

MORALA ETICA
• lat.: “mos” – “mores” = “obicei”, “datină”, • gr.: “ethos” = “caracter”, “conduită”, “obicei”,
“obişnuinţă” “datină”
• obiect de studiu • teoria despre “obiect” (morală)
• fapta • vorba

“ori vorbeşte cum ţi-e portul, ori te poartă cum ţi-e vorba”

3/31/2019
 DEONTOLOGIA
gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos – studiu

parte a eticii care studiază normele de conduită și obligațiile etice ale unei
profesiuni (coduri deontologice)

Deontologia medicală = defineşte normele, obligaţiile, îndatoririle medicului în

relaţiile:
medic – pacient (familie)
medic – medic
medic - societate
3/31/2019
 BIOETICA
1971 – Van Rensselaer Potter, SUA,
“Bioethics: Bridge to the Future”
“A introduce sau nu reguli de drept în acele domenii care zguduie grav conştiinţa
fiecăruia”

Enciclopedia de Bioetică, Paris, 1978

BIOETICA: ştiinţa care are ca obiect examenul sistemic al comportamentului
uman în domeniul ştiinţelor vieţii şi al sănătăţii, examinat în lumina valorilor şi
principiilor morale

3/31/2019
 BIOETICA
Dicţionarul Oxford:
BIOETICA: disciplina care studiază problemele etice rezultate din progresele
medicinii şi biologiei

Larousse , 1995:
BIOETICA: ansamblul problemelor rezultate din cercetările medicilor şi
biologilor precum şi modul cum ele sunt aplicate

Maximilian, 1995
BIOETICA: punctul de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman
supus presiunilor ştiinţei
3/31/2019
 BIOETICA
Reflecţia bioetică
dezbateri etice în domeniile:
• medicinii, biologiei, sănătăţii
• pericolul ecologic
• pericolul manipulărilor genetice asupra mediului şi speciei umane
• lupta contra armelor nucleare şi bacteriologice

Instituţionalizarea reflecţiei bioetice

Comitete Internaţionale
Comitete Naţionale
Comitete locale (spitale !)
3/31/2019
 DILEME ETICE
Modelul tradiţional de soluţionare (7 paşi)

1. identificarea problemei
2. culegerea datelor pentru analiza de caz
3. explorarea soluţiilor alternative
4. evaluarea alternativelor
5. alegerea soluţiei adecvate
6. implementarea soluţiei
7. evaluarea rezultatelor

3/31/2019
 PRINCIPII ŞI NORME BIOETICE

PRINCIPII: NORME:
 autonomie  confedenţialitate
 binefacere  consimţământ informat
 “primum non nocere”  voluntariat
 echitate  fidelitate
 adevăr dezvăluit

3/31/2019
 PROBLEME BIOETICE
• definirea vieţii şi morţii
• tratamentul bolnavilor terminali
• experimente pe fiinţe umane
• experimente pe animale
• depistarea persoanelor cu SIDA ş.a.
• eutanasia
• eugenia
• sinuciderea
3/31/2019
• fertilizarea in vitro
• diagnostic prenatal
• preselecţia sexului
• avortul
• stocarea embrionilor congelaţi
• organisme modificate genetic
• clonarea
• sinuciderea
• testamentul biologic
Bioetica: studiu multidisciplinar

medicina filozofia şi
clinică şi
disciplinele
cercetarea umaniste
medicală

sistemul de sănătate
publică

şi puterea politicii
sanitare.

3/31/2019
 Teoriile eticii

• teoria bazată pe principii (principlism)

• deontologie
• utilitarism

• teoria cazuisticii
• teoria bazată pe obligaţii (Kantianism)
• teoria virtuţii

3/31/2019
Utilitarism
- Sec. al XIX-lea- Jeremy Bentham (1748- 1832) şi John Stuart Mill
(1806- 1873)

- Principiul utilităţii- o acţiune este corectă în măsura în care produce

cea mai mare cantitate de fericire pentru cel mai mare număr de
oameni

3/31/2019
Utilitarism
- Pentru a decide cursul unei acţiuni este necesară o analiză “cost-
beneficiu”- cea mai mare cantitate de beneficiu (fericire) la cele mai mici
costuri (nefericire)
- Ulterior- “fericire” inlocuit de “placere”

- Importante sunt consecinţele actiunii şi nu acţiunea în sine

(consecvenţialism)

3/31/2019
 Deontologia
Valorizează acţiunea pe baza datoriei/ obligaţiei prof.

se focalizează pe caracterul corect sau incorect al unei acţiuni, judecat din

perspectiva motivaţiilor care justifică acea acţiune (ex: datoria, respectul, dreptul,
alte principii)
• NU pe caracterul corect/ incorect al consecinţelor unei acţiuni

3/31/2019
Kantianism
- Immanuel Kant (1724- 1804)- “Principii fundamentale ale metafizicii
moralei”
- Consecinţele unei acţiuni sînt irelevante dpdv moral
- O acţiune este corectă atunci cand este în concordanţă cu o regulă care
satisface “imperativul categoric”- indică ce trebuie să facem fără a se
referi la consecinţe

3/31/2019
 Principiile bioeticii
• Non vătămarea (a nu face rău)
• Principiul autonomiei
• Principiul beneficiului (a face bine)
• Dreptatea şi echitatea

3/31/2019
Principiul non-vătămării
A nu face rău- considerată datoria oricui care are în îngrijire un pacient

- Trebuie să acţionăm în aşa fel încît să nu cauzăm un rău inutil sau să

lezăm alte persoane
- Cu sau fără intenţie
- Valoarea de “bine” a medicului poate sa nu coincida cu cea a pacientului

- A nu face rau- depaseste sfera vatamarii fizice a pacientului (Ex:

incalcarea confidentialitatii, neinformarea pacientului,etc)

3/31/2019
Principiul non-vătămării
Nu este o cerinţă de a face imposibilul- nu putem cere perfecţiunea în
medicină!

* Rezultatele tratamentelor pot fi incerte, pot cauza mai mult rău decât
bine
* Cunoştinţe parţiale despre boli
* Diagnosticul şi tratamentul- raţionamente fără rezultat sigur
* Puterea de a controla evoluţia naturală a bolilor este limitată

3/31/2019
 Principiul non-vătămării

- O afecţiune gravă poate justifica o manevră terapeutică riscantă-

consimţământul pacientului- obligatoriu!

Principiul non-vătămării:
* Evitarea riscurilor inutile
* Când riscul este inevitabil- minimizare pe cât este rezonabil posibil
Ex. Puncţia lombară

3/31/2019
Principiul autonomiei

Autonomie
gr. Autos- sine şi normos-regulă- dreptul la alegere liberă, individuală
(autonomie personală)

- Indivizii raţionali au dreptul la autodeterminare

- O persoană acţionează autonom atunci când acţiunile sale sunt rezultatul

propriilor alegeri şi decizii

3/31/2019
Principiul autonomiei

Kant
* indivizii raţionali sunt scopuri în sine şi nu mijloace pentru
scopurile altora
* indivizii au valoare intrinsecă- este datoria celorlalţi să respecte
această valoare şi să evite a-i trata ca şi cum ar fi simple părţi ale lumii ce
pot fi manipulate după dorinţa altora

3/31/2019
Principiul autonomiei

Respectul persoanei
- fundament al relaţiei medic-pacient
- Două cerinţe:
• Dreptul individului de a lua decizii legate de îngrijirea medicală sau
cercetarea pe subiecţi umani- consimţămînt vs. refuz

• Necesitatea de a proteja pe cei cu autonomie redusă sau absentă

3/31/2019
Principiul autonomiei
Avantaje
- Ajută pacienţii să realizeze
şi să obţină ceea ce doresc
- Promovează starea de sănătate-
pacienţii pot decide mai bine
pentru ei decât alţii
- Stimulează pacienţii să-şi asume
responsabilitatea deciziilor şi
controlul asupra propriilor vieţi
- Factor de reglare a medicinii
3/31/2019 ca profesie liberală
 Principiul
autonomiei
Dezavantaj:
- deseori contrabalansat
de principiul non- vătămării

Cerinţe:
- Pacientul doreşte să ia decizii
- Pacientul doreşte să
primească informaţii
- Medicul doreşte şi poate furniza informaţii
- Pacientul înţelege informaţia
- Pacientul analizează adecvat
3/31/2019
informaţiile medicale primite
Principiul beneficiului

Hipocrat- să ajuţi sau cel puţin să nu faci rău

“A ajuta”- principiul beneficiului

Ar trebui să acţionăm în aşa fel încât să promovăm starea de bine a altor

persoane

3/31/2019
 Principiul beneficiului

Unii filozofi- avem datoria de a nu leza pe alţii, dar nu şi datoria de a promova

starea de bine a altora
Kant: a face bine-un act de caritate

Singer: “dacă ne stă în puteri să prevenim răul fără a sacrifica nimic de

importanţă morală comparabilă, atunci avem datoria morală să o facem”.

3/31/2019
Principiul beneficiului

Sistemul sanitar- principiul beneficiului este o datorie!

Până unde merge datoria medicului de a face bine?

- Nu putem cere medicului să-şi sacrifice complet interesele şi starea de bine

pentru a-şi ajuta pacienţii- medicii imposibilului
- Standarde ale beneficiului- medicul-sacrificii rezonabile pentru a-şi proteja
pacienţii

3/31/2019
Principiul justiţiei, dreptăţii si echităţii

Aristotel- principiul dreptăţii formale- cei egali trebuie trataţi egal, cei
inegali trebuie trataţi inegal
Dreptate:
- Ceea ce se cuvine, merită, este corect
- Are valoare atunci când se îndeplinesc anumite standarde (politice,
economice, sociale, culturale)

3/31/2019
Principiul justiţiei, dreptăţii si echităţii

Echitate:
Prezumţia că toţi cetăţenii au aceleaşi drepturi politice, acces egal la
serviciile publice, în faţa legii

Aşteptăm şi chiar cerem să fim trataţi just în relaţiile noastre cu alţi oameni
sau cu instituţiile!

3/31/2019
Principiul justiţiei, dreptăţii si echităţii

Sistemul medical- justiţie distributivă- distribuirea beneficiilor sociale şi a

sarcinilor – distribuirea îngrijirilor de sănătate

Este fiecare cetăţean îndreptăţit să primească servicii medicale fie că a

plătit sau nu pentru acestea?

Este fiecare cetăţean îndreptăţit să primească acelaşi nivel de îngrijiri

medicale?

3/31/2019
Principiul justiţiei, dreptăţii si echităţii

1. Principiul egalităţii
Beneficiile şi sarcinile trebuie să fie distribuite în mod egal
Egalitarism radical- toţi să fie trataţi în acelaşi mod în toate privinţele

3/31/2019
Principiul justiţiei, dreptăţii si echităţii

2. Principiul necesităţii
Fiecare primeşte cât are nevoie
Egalitatea este atinsă în aceea că nevoile de bază ale tuturor pot fi
satisfăcute

3/31/2019
Principiul justiţiei, dreptăţii si echităţii

3. Principiul contribuţiei
Fiecare trebuie să primească proporţia de bunuri sociale care rezultă din
munca sa
Cum se pot compara diferite activităţi?

3/31/2019
Principiul justiţiei, dreptăţii si echităţii

4. Principiul efortului
Proporţia de bunuri primite de un individ este funcţie de efortul făcut de
acel individ
Premiza că indivizii au oportunităţi egale; dacă nu profită de ele este
greşeala lor
Problemă- chiar dacă societatea oferă oportunităţi egale, natura nu le oferă
(ex. persoane cu handicap)

3/31/2019