ECOLOGIE

-curs-

# Facultatea de Economie Agroalimentară și a Mediului

# Semestru 1 - An 1
# 2022-2023
Curs nr. 2

• Dezvoltarea bazei teoretice a Ecologiei:

• Istoric
• Ecologie sistemică- caracter multidisciplinar și
interdisciplinar
I. Istoric
• Sec.XVll- Anton van Leeuwenhock –inițiază studiul relațiilor trofice

• Bradley (botanist)- contribuții la studiul productivității biologice

• Linné- contribuții - botanică/sistematică;

• ”Economia naturii” reprezintă cea mai importantă schițare a noii științe
I. Istoric

• Darwin (1859) – Originea speciilor – teoria evoluției speciilor

• Lupta pentru existență reprezintă forța motrice a evoluției speciilor (suma
relațiilor intra-specifice si inter-specifice directe și indirecte)

• Haeckel (1868) – definește problematica unui nou domeniu- Ecologie

• A dezvoltat concepte ale teoriei darwiniste (lupta pentru existență și
adaptarea)
• Oikos = casă , economie
• Nou domeniu în cadrul științelor naturii
I. Istoric

• 1868- 1900 – relațiile indivizilor cu mediul (metoda analitică descriptivă)

• E necesar să se ia în considerare specia ca unitate organizatorică și relațiile cu
mediul abiotic

• 1877 Möbius- definește termenul de biocenoză

I. Istoric

• Sfârșitul anilor 1800- începutul anilor 1900 exclusiv cercetări de

autecologie: specii de insecte dăunătoare culturilor agricole și pădurilor

• Autecologie (Schroter, 1896) –se explică distribuția și abundența

speciilor prin studiul interacțiunii organismelor cu mediul
• Teoria reglajului efectivelor populațiilor naturale prin intermediul factorilor
climatici (Bodenheimer, 1928, Uvarov, 1931)
• Descrierea dinamicii populațiilor naturale prin expresii matematice (Pearl and
Redd, 1920)

• Populația –ca sub-unitate centrală a speciei asupra căreia acționează selecția

naturală
I. Istoric
• Sinecologie (după 1900) – studiul comunităților de plante și animale

• 1935 Tansley – definește conceptul de Ecosistem și fundamentează conceptul

de “organizare”- constituie coloana vertebrală a bazei teoretice a ecologiei

• 1960- dinamica structurii populației și a efectivului sunt determinate de factorii

abiotici + relațiile cu alte populații animale și vegetale
• Studiul asociațiilor de organisme vegetale și animale interconectate

• Structura asociațiilor vegetale

• Corelația dintre succesiune și factorii climatici
• Structura / dinamica asociațiilor de specii de animale
I. Istoric
• Până în 1940- perioada descriptivă
• Se acumulează date de structură, asociații, biocenoză
• Tranziție de la perioada descriptivă la cea modernă
• Prima parte a perioadei moderne – marcată de cercetări asupra energeticii
ecosistemelor (Juday, 1940, Odum, 1955, 1957) și asupra energeticii
populațiilor (Richman, 1958, Slobodkin, 1959, Schindler, 1968)

• Până în 1980- interpretări limitate

I. Istoric
• 1960- 1985
• Analize critice/ sinteze ample/ complexe
• Încercări de clarificare/ înțelegere a relației om- mediu sau organisme
animale/vegetale – mediu abiotic

• Este perioada centrifugă –diferențierea unor discipline și sub-discipline

(ecofiziologie, ecologie biofizică, ecologie biochimică, ecotoxicologie,
agroecologie, ecologie umană, ecologie urbană)- fiecare folosind concepte
contradictorii
• Aceasta a subminat și afectat coerența și credibilitatea acestei științe- care
se afla într-o perioadă avansată de formare
I. Istoric
• 1960- 1985
-în același timp s-a consolidat tendința centripetă, unificatoare
-s-a completat baza teoretică pe baza unor principii preluate din
teoria sistemelor, teoria informației, ciberneticii, teoria matematică a
sistemelor dinamice
• Concepția sistemică a asigurat:
• ordonarea cunoștințelor
• integrarea tendințelor centrifuge
• a completat metodologia cu metoda analizei sistemice și a modelării matematice
• Aceasta a permis IDENTIFICAREA SISTEMELOR ECOLOGICE CA ENTITĂȚI
REALE și organizarea programelor de investigare a acestora și de descriere
a comportamentului lor
I. Istoric

• după 1985 – se evidențiază caracterul multidisciplinar și cel

interdisciplinar al ecologiei
Caracter interdisciplinar și caracter multidisciplinar
-Ecologie sistemică-

Teoria
Științele vieții sistemelor
cibernetice

Științele Teoria
naturii, matematică a
geologie, sistemelor
chimie, fizică dinamice

Științe sociale
Ecologie Sisteme
economice
sistemică
 I. Fazele dezvoltării științei ecologiei
• Faza de formare
• Ecologie biologică
• Indivizi/ populații
• Asociații/ biocenoze
• Focalizare pe relații interspecifice
• Ecologia ecosistemelor
• Structură
• Funcționare:
• Energetică
• Circuite biogeochimice
• Stabilitate/ diversitate
• Faza de dezvoltare
• Ecologie sistemică
• Identificarea dinamicii capacității productive și de suport/ analiza sistemică și modelare
• Organizare sistemică și ierarhică a mediului natural și transformat/ creat de om
Ecologia sistemică
• Este știința care asigură fundamentul teoretic de a percepe și
interpreta mediul înconjurător (include mediul fizic și biologic natural
precum și mediul controlat/ transformat de om) ca o ierarhie de
unități organizate, dinamice cu proprietăți structurale și funcționale
identificabile și cuantificabile

• Analiza comparativă:
» științele mediului reprezintă o familie de științe care interpretează mediul ca
un ansamblu de factori (apă, aer, sol, biota)
» ecologia sistemică argumentează că mediul e organizat și asigură suportul
teoretic și metodologic pentru abordarea sistemică/ holistă a acestuia
Ecologia sistemică
• Ecologia sistemică urmărește studiul calitativ și cantitativ al
corelațiilor sistemice dintre parametrii structurali și funcționali ai
subsistemelor (ai populațiilor) și între aceștia și cei ai sistemelor
integratoare (ai ecosistemelor), deci relațiile dintre structurile,
funcțiile și legile ierarhiei sistemice

• Din acest mod de abordare a rezultat o metodologie reprezentată prin

analiza sistemică, care în prezent tinde să se diferențieze într-o
disciplină de sine stătătoare echivalată uneori cu modelarea
matematică
Ecologia sistemică
• Expresia cantitativă a relațiilor dintre componentele unui sistem dat
se materializează, de fapt, printr-un model matematic care permite
analiza comportamentului sistemului integrativ în funcție de
schimbările între anumite limite a parametrilor de funcționare a
subsistemelor.

• Analiza sistemică este singura cale prin care sunt permise prognoza
ecologică și, implicit, controlul sistemelor ecologice
Ecologia sistemică

• Ecologia sistemică are ca bază conceptuală teoria sistemică conform

căreia întreaga natură, inclusiv viața, este reprezentată prin sub-
sisteme ierarhizate.

• Prin urmare, relațiile biotic-abiotic nu reprezintă ceva omogen,

amorf, ci constă într-un ansamblu de sisteme ierarhizate și trebuie
abordat ca atare.
Dezvoltarea bazei teoretice a ecologiei
• După 2005
• Știința integrată a Ecologiei Sistemice și Sustenabilității
Sistem
• Sistemul – este unitate organizatorică a materiei, poate fi definit ca
fiind un ansamblu de elemente legate între ele prin conexiuni
într-un întreg.

• Comportarea unui sistem ca un tot unitar, ca un întreg față de

sistemele înconjurătoare, rezultă din faptul că legăturile și
interacțiunile dintre elementele componente ale sistemului dat sunt
mai tari, mai trainice decât interacțiunile cu sistemele înconjurătoare
Categorii de sisteme/ sisteme biologice

• Categorii de sisteme:
Sisteme Caracteristici
Izolate nu există în natură
Închise există doar schimburi energetice cu mediul
Deschise există schimburi materiale și energetice cu mediul

• Sistemele biologice sunt sisteme deschise

Caracteristici ale sistemelor biologice
• Sistemele biologice
• Au caracter istoric, însușirile structurale și funcționale sunt rezultatul evoluției
în timp; moștenesc un stoc informațional + informația proprie
• Sunt sisteme informaționale: recepționează, prelucrează și acumulează
informații de la mediu sau transmit către mediu; informațiile sunt transmise
pe căi fizice (sunete, culori), căi chimice (miros, substanțe din sol, apă), căi
fiziologice (comportamente, gesturi, activități)
• Sunt sisteme deschise
• Au proprietatea de integralitate – nu sunt aditive, au însușiri noi
• Sunt entități cu echilibru dinamic – schimb de energie și substanță cu mediul
• Sunt entități cu program: program pentru sine, program inferior și program
superior
• Au capacitate de autoconservare, autoreproducere, autoreglare,
autodezvoltare, comportament antientropic (stabilitate)
Biodiversitatea/Capitalul Natural și Dezvoltarea durabilă

• Dezvoltarea durabilă, ca obiectiv al politicilor de dezvoltare naţională, regională şi globală, se

poate realiza numai prin aplicarea de măsuri pentru:

• stoparea erodării (reducerii) biodiversității/Capitalului Natural;

• conservarea şi/sau restaurarea biodiversității/Capitalului Natural;

• utilizarea sustenabilă a resurselor şi serviciilor;

• management integrat şi adaptativ al biodiversității/Capitalului Natural, respectiv al interacţiunilor

dintre Capitalul Natural și sistemele socio-economice la diferite scări de spaţiu (local-global) şi
timp (ani/decenii- secole);

• adaptare la modificările climei.

 3. Systems Ecology & Sustainability
“GLOBAL SCIENCE”of Socio-Ecological Systems (SEcolS)/
Coupled -Nature and Human Dominated- Ecological Systems

2.6 Sustainability Science

1.6 Systems Ecology

Biological and ecological systems
across time and space scales
2.3 2.4 2.5
Ecological Ecological Ecological
Economics Anthropology Engineering
1.5 Bioeconomy

2.2 Environmental
Engineering
Industrial Ecology

2.1 Human/ Social Ecology

Urban Ecology
Environmental Economics

1.3 Ecosystem and 1.4 Ecological climatology

Landscape Ecology Hydro-ecology 2. Human targeted Ecological and Environmental
Sciences

1.1 Communities ecology 1.2 Climatology

Populations ecology Hydrology
Geobotany Geochemistry
Hydrobiology Paleontology
Paleo-ecology Geomorphology
Taxonomy Sedimentology
Soil Sciences

1. Bio-Ecological (1.1.) and Environmental Sciences (1.2)

Integration and Development of Basic and Applied “Global Science” (Systems Ecology and Sustainability) (adaptat după Vădineanu,