Sunteți pe pagina 1din 7

Epure Amina

Grupa 501

Ecologia
Definitie din dex: Ecologia este stiinta care se ocupa cu studiul relatiilor dintre
organisme si ambitia lor, la nivel de individ, populatie sau comunitate.
Ecologia industriala studiaza interactiunea dintre ecosistemele antropice,
naturale si diferitele ramuri industriale, respectiv produsii secundari rezultati din
activitatea acestora si raspandirea lor in mediu.
Ecologia mentala studiaza individul uman si fenomenele lui mentale, constiente
sau inconstiente, normale sau patologice, structurate pe constiinta de sine,
personalitate in raport cu mediul de viata.
Ecologia sociala este o disciplina a sociologiei constituita in prima jumatate al
secolului XX, care studiaza relatiile dintre om si mediul natural si social, inclusiv relatiile
dintre fenomenele si institutiile sociale si spatiile in care ele se amplaseaza, influentele
lor reciproce.

Ecologia este o stiinta bazata pe teoria sistemelor, sau altfel spus, ecologie
sistemica. Sa luam ca exemplu mediul inconjurator. Mediul este un sistem alcatuit din
alte sisteme mai mici numite subsisteme care la randul lor sunt alcatuite din alte
subsisteme mai mici. Toate sistemele, subsistemele, componentele si elementele
mediului sunt interconectate si inter-relationeaza. Cu acestea spuse, daca unul dintre
aceste elemente este afectat, acesta poate duce la afectarea unuia sau mai multor
sisteme sau subsisteme sau chair al intregii retele.

Ecologia este importanta pentru a putea intelege cum functioneaza mediul, cum
este afectat mediul de diferiti factori (in special uman) si cum poate fi mediul prezervat,
reparat si imbunatatit.
Ecologia este in mare parte o stiinta descriptiva si experimentala. In ecologie se
folosesc multe metode imprumutate din alte discipline: metode matematice pentru a
modela evolutia populatiilor, metode fiziologice pentru a intelege viata organismelor,
metode geologice pentru a descrie proprietatile solului, etc.
Scurt istoric: Primul savant care a reliefat principiul interactiunii in lumea vie a
fost Charles Darwin. Darwin a observat ca diferitele specii se influenteaza reciproc prin
activitatile lor si ca de aceste interactiuni reciproce depinde succesul unei specii in lupta
pentru existenta, adica numarul sau de supravietuitori, de urmasi. Ideile lui Darwin au
fost dezvoltate de zoologul Ernst Haeckel care a fost primul care a formulat termenul de
ecologie in anul 1866. Ecologia dupa Ernst Heinrich Haeckel (1866): Studiul
interactiunilor dintre organismele vii si ambient si organismele vii intre ele in conditii
naturale.
Principalele ramuri ale ecologiei:
Autecologia ecologia speciilor individuale, raspunsul acestora la stimuli,
adaptare.
Sinecologia ecologia ansamblului speciilor.
Ecofizicologie disciplina care studiaza fiziologia diferitelor grupe de organisme
in corelatie cu mediul natural.
Nisa ecologica este locul ocupat de o populatie in cadrul mediului sau de viata.
Fiecare populatie ocupa o singura nisa. Nisa ocupata de o populatie reprezinta
totalitatea caracteristicilor ecologice ale acestei populatii, mai precis functia acestuia in
mediu.
La sfarsitul anilor 60 s-a observat sporirea interesului pentru ecologie, acesta
impunandu-se treptat ca o disciplina de sine statatoare. Ecologia include studiul unor
fenomene si procese fizice, biologice, economice si sociale si formeaza o punte de
legatura intre stiintele naturii, stiintele sociale si cele economince.
In ultimele decenii, ecologia a evoluat spre conceptul de coevolutie intre natura si
societatea umana.
Omul studiaza ecologia pentru a putea intelege structura si functiile
componentelor sistemelor vii si a proceselor naturale. De asemenea doreste sa aplice
aceste cunostiinte in rezolvarea problemelor de mediu cu care se confrunta omenirea si
pentru a intelege pozitia si rolul societatii umane in ansamblul sau in cadrul ecosferei.
2

Ecologia se ocupa cu sisteme cu grad de complexitate extrem de variabil, de la


populatii de plante si animale pana la intreaga ecosfera. De aceea selectarea
metodologiei de lucru este esentiala in abordarea oricarui sistem ecologic. Aceste
metode sunt:
a) Metoda analitica metoda care ignora intregul si se concentreaza asupra
partilor componente
b) Metoda istorica considera ca fiecare structura si functie biologica este
rezultatul unui proces de dezvoltare in timp
c) Metoda sistemica aplica teoria sistemelor in ecologie, considerand ca:
materia vie este organizata; unitatea organizatorica elementara este sistemul;
sistemele vii sunt structuri ierarhizate.

Definitie: Sistemul ca unitate organizatorica a materiei este definit ca un


ansamblu de elemente, identice sau diferite, legate intre ele prin conexiuni, care
functioneaza ca un intreg.
Orice sistem viu este alcatuit din elemente componente (subsisteme) si este la
randul sau un subsistem al unui sistem mai mare, integrator (suprasistem).

Odata ce complexitatea sistemului creste, stabilitatea sa este sporita datorita


dezvoltarii unor mecanisme de reglaj. De aceea, unele caracteristici devin mai putin
complexe si variabile.

Definitie: Ordinea reprezinta gruparea naturala sau artificiala a unor elemente


omogene sau eterogene, a unor structuri sau procese, bazata pe un criteriu oarecare.
Notiunea de ordine este mai generala decat cea de organizare.

Definitie: Populatia reprezinta forma elementara, necesara si suficienta, de


existanta de sine statatoare a speciei din punct de vedere genetic si ecologic.
Parametrii structurali ce caracterizeaza populatia sunt:
a) Marimea populatiei
b) Structura pe varsta
c) Distributia in spatiu
d) Structura genetica

Distributia in spatiu a speciilor si a populatiilor componente este deteriorata de


prezenta unui habitat favorabil. O specie ocupa astfel un areal geografic in cuprinsul
caruia se gasesc populatiile componente. In cadrul unei biocenoze, indivizii unei
populatii pot fi distribuiti fie grupat, uniform sau aleatoriu.
4

Definitie: Poluarea se refera la modificarile factorilor de mediu, abiotici si biotici,


determinate de introducerea in mediu a deseurilor activitatii umane.

Protectia mediului, ca ramura a ecologiei aplicate, reprezinta totalitatea actiunilor


intreprinse de om pentru pastrarea echilibrului ecologic local si global, pentru
mentinerea si ameliorarea calitatii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor materiale si
spirituale in scopul asigurarii conditiilor de viata si de munca.
Dezvoltarea durabila este acea dezvoltare care vine in intampinarea necesitatilor
prezentului, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface
necesitatile lor. Aceasta inseamna ca generatia actuala trebuie sa consume atat cat sa
nu afecteze drepturile generatiilor viitoare. Acest lucru nu inseamna o limitare a
dezvoltarii societatii in ansamblu ci o diminuare a industriei, o diminuare a exploatarii
resurselor neregenerabile, dar si a celor regenerabile, o mai mare protejare a naturii,
incat generatiile viitoare sa beneficieze de aceleasi drepturi ca si noi.
Conceptul de dezvoltare durabila inseamna necesitatea integrarii obiectivelor
economice cu cele ecologice. Obiectivul general este gasirea optimului in interactiunea
dintre problemele economice, tehnologie, ambientale si umane.

Bibliografie:
6

https://ceicunoi.wordpress.com/2012/01/15/introducere-in-ecologie-importantamediului-si-ecologiei-eco1/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecologie
http://scientia.ro/biologie/concepte-fundamentale/2418-introducere-in-stiintaecologiei.html
Notiuni introductive (pdf)
"Ecologie si protectia mediului" Dan Cogalniceanu (2007)