Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• caracter istoric
• caracter informaţional
• integralitate
• echilibru dinamic
• funcţionarea pe baza unui program
• autoreglare
• heterogenitate
• autoorganizare
• autoreproducere
CARACTERUL ISTORIC
•Trăsăturile sistemelor biologice nu sunt rigide ci se pot modifica între anumite limite,
permiţând sistemului realizarea unor stări diferite.
•Programul constă dintr-un set de reacţii ale sistemului la acţiunea anumitor condiţii de
mediu. Un program reprezintă una dintre stările posibile ale unui sistem biologic rezultate
în urma schimbărilor survenite în mediul cu care este în interacţiune. Deoarece orice
sistem are mai multe stări posibile, înseamnă că are mai multe programe.
•Pentru fiecare stare există un program propriu, iar în fiecare sistem există o ierarhie a
programelor:
– programe principale care urmăresc autoconservarea sistemului (de exemplu
programele care asigură absorbţia apei, a elementelor nutritive şi sintetizarea
substanţelor organice de către plante, procesele de respiraţie, reproducere, apărare);
– programe „inferioare”, care se referă la subsistemele sistemului (de exemplu, în
cadrul unui organism există programe pentru subsistemele componente-celule, ţesuturi-,
programe pentru mitocondrii care au ca rezultat final respiraţia celulei. Programele de
hrănire, defecaţie, respiraţie ale unei singure păsări reprezintă programe inferioare din
punctul de vedere al nivelului ierarhic populaţional.);
– programe „superioare” care asigură existenţa şi funcţionarea sistemului superior în
care este integrat sistemul dat (de exemplu glandele sunt programate să asigure
funcţionarea organismului, indivizii sunt programaţi să asigure perpetuarea speciilor;
îngrijirea mătcii de către întregul grup de albine lucrătoare specializate, hrănirea puietului,
curăţirea stupului reprezintă programe superioare pentru nivelul individual – albină)
AUTOREGLAREA
AUTOREPRODUCEREA
• Autoreproducerea este mecanismul prin care sistemul
generează un alt sistem cu configuraţie asemănătoare.
IERARHIA SISTEMELOR BIOLOGICE
Litosfera
• In biomul terestru:
– Tundrele (tundrele cu arbuşti, tundrele cu subarbuşti, tundrele mezofile,
tundrele xerofile şi tundrele cu muşchi)
– Pădurile (păduri de conifere subarctice şi subalpine, păduri cu frunze
căzătoare de climat temperat şi păduri pluviale ecuatoriale)
– Deşerturile (Sahara, Namib, deşerturile sud şi nord americane)
– Savanele (africane, sud asiatice şi australiene)
• In biomul acvatic:
– Ecosistemele lentice (lacuri naturale, bălţi, mlaştini, turbării,
lagune, lacuri artificiale, eleşteie şi iazuri)
– Ecositemele lotice (pârâurile, râurile şi fluviile)
– Apele subterane (ape vadoase, ape juvenile, ape de zăcământ,
ape fosile, ape geotermale şi ape freatice de mică adâncime)
Pădure de molid Pădure de conifere
(în nordul Angliei) ECOSISTEME (în Suedia)
Pădure de conifere
(în Cehia)
Peisaj de stepă din Câmpia Română
Pădure de cactuşi în Deşertul Sonora
Pădure de eucalipt
ECOSISTEME
ECOSISTEME