CARACTERISTICILE SISTEMELOR BIOLOGICE

Domeniul de preocupare al ecologiei îl constituie sistemele biologice.,

Un sistem poate fi definit ca un ansamblu de elemente identice sau diferite, te prin conexiuni într-un
întreg. Deci, un sistem apare ca un ansamblu anizat, astfel încât conexiunile si functiile elementelor
(subsistemelor) nponente concura la mentinerea si îndeplinirea functiilor întregului, i punct de
vedere al relatiilor cu mediul (deci cu alte sisteme), sistemele pot fi:

izolate;

închise;

deschise.

Sistemele izolate = nu realizeaza schimb material si energetic cu mediul, menea sisteme nu exista în
natura, ci sunt doar postulate teoretic.

Sistemele închise = realizeaza doar schimb energetic. Exemplu: un vas cu închis ermetic face schimb
de caldura cu mediul exterior (cedeaza sau accepta lura). în natura nu se gasesc sisteme absolut
închise.

Sistemele deschise = realizeaza cu mediul, atât schimburi materiale, cât si rgetice.

Exemplu: un izvor realizeaza schimb energetic cu atmosfera si schimb erial cu mediul. Practic, toate
sistemele din natura, fie lipsite de viata (o ca, un bazin cu apa, un nor), fie vii, fac parte din aceasta
categorie.

Ecologie si protectia mediului

Sistemele biologice se caracterizeaza printr-un schimb permani substanta si energie cu mediul.

Substanta si energia sunt doua componei care este alcatuit Universul.
Substanta face schimb material si energetic (accepta sau cedea mediul exterior (ex.: o planta accepta
atomi din solutiile minerale pe < extrage din sol si cedeaza atomi prin transpiratie si gutatie, elin
realizându-se în sol prin radacina, iar în atmosfera prin frunze; aceeasi accepta energie sub form&#
19519c220t 259; de radiatie solara si o cedeaza mediului sub fo: lumina reflectata si caldura, sau sub
forma de energie chimica, atunci când este consumata de un ierbivor).

Sistemele biologice deschise se deosebesc de cele nebiologice serie de însusiri deosebit de

importante din punct de vedere ecologic:

evolutia;

caracterul informational;

integralitatea;

echilibrul dinamic ;

programul;

autoreglarea.

Sistemele biologice, având un caracter istoric, mostenesc de la sistemele ascendente un important

stoc informational la care se adauga informatia primita, dobândita prin relatiile proprii cu mediul, al
fiecarui sistem dat. Cantitatea de informatie pe care un sistem o poate acumula si prelucra depinde
de nivelul lui de organizare. Cu cât organizarea lui este mai avansata, cu atât sistemul este mai
diferentiat, deci cu cât gradul de probabilitate a sistemului este mai mic, cantitatea de informatie
continuta este mai mare. în felul acesta, cantitatea de informatie a unui sistem devine o masura a
gradului sau de organizare. Fiecare categorie de sisteme biologice (indivizi, populatii, biocenoze),
având o organizare proprie, înregistreaza si transmite informatia printr-un sistem propriu de semnale
determinate de structura, functionarea si comportamentul sistemului. Sistemele biologice transmit
informatiile codificat, codurile depinzând de gradul lor de organizare, codul fiind "limbajul" specific al
categoriei de sisteme din care fac parte. La indivizii biologici, una din modalitatile de transmitere a
informatiei ereditare este codul genetic.
Deoarece existenta oricarui sistem biologic depinde de relatiile lui cu mediul înconjurator (deci cu
alte sisteme biologice sau nebiologice), tendinta generala care se manifesta în decursul evolutiei
sistemelor biologice este de a realiza nu cantitatea maxima de informatie, ci cantitatea optima
(gradul optim de organizare) pentru asigurarea persistentei sistemului.

Un alt aspect important al caracterului informational al unui sistem biologic îl reprezinta fidelitatea
informatiei receptionate sau transmise. Aceasta trasatura este esentiala pentru mentinerea speciilor,
ca si a altor categorii de sisteme biologice. Un mijloc frecvent de asigurare a fidelitatii consta în
repetarea informatiei, fenomen denumit redundanta. Redundanta excesiva, deci repetarea excesiva
a mesajului, este inutila si poate fi chiar daunatoare, deoarece duce la risipa inutila de energie, la
supraîncarcarea canalelor de comunicatie si poate chiar la alterarea informatiei. De aceea, tendinta
generala a sistemelor biologice este de a realiza redundanta optima care sa asigure fidelitatea
necesara cu minimum de pierderi.

Practic, cu toate mijloacele elaborate de sistemul biologic nu se realizeaza o fidelitate absoluta nici în
receptionarea, nici în transmiterea informatiei. Acest lucru este un rau necesar, o fidelitate absoluta
Echilibrul dinamic este starea caracteristica a sistemelor biologice, consecinta însusirii fundamentale
a sistemelor deschise de a întretine un permanent schimb de substanta si energie cu sistemele
înconjuratoare.

La sistemele lipsite de viata, aceste relatii cu mediul duc treptat la

dezorganizarea sistemului, deci la disparitia lui ca sistem (exemplu: o stânca în

contact cu mediul înconjurator este treptat dezagregata si transformata în pietris si

nisip). Conservarea acestor sisteme depinde de gradul lor de izolare fata de

sistemele înconjuratoare. .

Spre deosebire de acestea, sistemele biologice îsi au existenta conditionata de mentinerea relatiilor
materiale, energetice si informationale cu mediul. Aceste sisteme au capacitatea de a transforma
conditiile de mediu în propriile lor conditii. Astfel, elementele componente ale sistemului se
dezintegreaza eliberând energie, J care este utilizata de sistem pentru înlocuirea lor continua, cu
substante din mediu, folosind si surse de energie exterioare sistemului.1

Sistemele biologice au capacitatea de autoreînnoire, care reprezinta premisa dezvoltarii si a evolutiei.

O alta consecinta a echilibrului dinamic o reprezinta faptul ca în timp ce sistemele nebiologice
evolueaza întotdeauna în sensul cresterii entropiei, deci în sensul dezorganizarii lor si al realizarii
echilibrului termodinamic, sistemele biologice au capacitatea de a compensa cresterea entropiei, în
consecinta, au un comportament antientropic. Aceasta însusire permite sporirea cantitatii de
substanta organica, deci desfasurarea productiei biologice.ar însemna rigiditate.

Concluzie: datorita capacitatii de autoreglare, sistemele biologice au un comportament finalizat în

sensul asigurarii persistentei, integralitatii sistemului dat si al echilibrului sau dinamic.

Sistemele biologice sunt sisteme deschise, informationale; datorita modului lor de organizare, ele au
capacitatea de autoconservare, autoreproducere, autoreglare si autodezvoltare de la forme foarte
simple spre cele complexe de organizare. Aceste sisteme au un comportament antieutropic si
finalizat, care le asigura stabilitatea în relatiile lor cu alte sisteme.