Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• izolate;
• închise;
• deschise.
• evolutia;
• caracterul informational;
• integralitatea;
• echilibrul dinamic ;
• programul;
• autoreglarea.
Sistemele biologice nu sunt aditive, adica însusirile lor nu se pot reduce la însumarea
însusirilor partilor componente, întregul sistemului integrator poseda însusiri noi, proprii, pe
care nu le regasim la partile lui componente. Aceasta nu este o însusire doar a sistemelor
biologice. Exemplu: apa are însusiri cu totul diferite de ale hidrogenului si oxigenului care o
compun. O populatie are însusiri diferite si noi fata de organismele din care este alcatuita
(longevitate nedefinita, o anumita structura pe vârste, structura genetica, densitate, dispersie,
dinamica, energetica). Aceste însusiri noi ale sistemului integrator apar ca rezultat
al conexiunilor dintre partile lui componente. Cu cât partile componente sunt mai diferentiate,
mai specializate în îndeplinirea unor anumite functii în viata întregului, cu atât
interdependenta lor va fi mai mare, organizarea sistemului mai avansata, mai complexa, iar
integralitatea mai pronuntata, adica trasaturile noi, proprii sistemului, vor fi mai pregnante.
Experimental s-a aratat ca un ecosistem acvatic alcatuit din bacterii, plante, moluste
si pesti degradeaza mult mai repede fenolul decât bacteriile singure, desi dintre aceste grupe
de organisme, numai bacteriile sunt capabile sa degradeze acest compus toxic. Explicatia
aparitiei acestei noi trasaturi (a cresterii rezistentei fata de acest important agent poluant) sta în
interactiunile (conexiunile) care apar între speciile componente. De exemplu, plantele
furnizeaza oxigenul necesar activitatii bacteriilor, iar animalele, prin catabolitii lor,
furnizeaza elemente biogene (P, N, S etc.) necesare activitatii vitale a bacteriilor.
O alta consecinta a integralitatii consta în faptul ca un element component al întregului,
integrat în sistem, are alte însusiri decât în afara întregului, sau în cadrul unui nou sistem
(exemplu: un rozator aflat în captivitate, în tensiuneastresului, este mai rezistent la pesticide
decât în conditiile lui naturale).
De obicei, o populatie a unei specii, integrata într-un ecosistem, se deosebeste sub
multiple aspecte structurale si functionale de o alta populatie a aceleiasi specii dar integrata
într-un ecosistem diferit. Cauza acestor deosebiri o reprezinta conexiunile diferite ale populatiei
cu hrana, dusmanii, factorii abiotici din cele doua ecosisteme.
realizeze, în limitele permise de organizarea sa. Orice sistem biologic având posibile mai
multe stari are tot atât de multe programe. Exemplu: o fiinta se poate afla în diferite stari (repaus,
fuga dupa prada, construirea unui cuib etc.), dar ea nu realizeaza în mod obisnuit decât acea
stare care are si conditiile de mediu necesare.
t i
conexiune inversa
conexiune directa
A
stimuli k ^ ^ ^i r raspuns
^
--------------
---- P R C.C. E
- negativa;
- pozitiva.
ale factorilor ce actioneaza asupra sistemului. Exista o deosebire importanta între autoreglarea
sistemelor tehnice si. autoreglarea sistemelor biologice. Sistemele tehnice autoreglabile, de tipul
termostatului, pot contracara doar un anumit tip de perturbari (temperatura, presiunea aburului)
printr-un control simplu al acestorfactori. Sistemele biologice sunt sisteme cu control multiplu,
fiecare parametru putând fi controlat, reglat pe mai multe cai. De aceea, sistemele biologice
sunt ultrasensibile. Aceasta nu înseamna ca sunt rigide, ci, din contra, marea lor stabilitate se
realizeaza printr-o mare suplete, labilitate. Exemplu: la schimbarea vremii, la scaderea
temperaturii, un animal homeoterm va raspunde printr-o modificare a mecanismului fiziologic
de termoreglare; daca acest mecanism este suprasolicitat, animalul recurge la alte mecanisme:
îsi poate gasi un adapost, si-1poate construi sau se poate grupa cu alti indivizi, limitând
pierderile de caldura. O populatie poate raspunde la actiunea unui dusman sau la modificarea
cantitatii de hrana în diferite moduri: modificarea ritmului de crestere, a structurii spatiale,
a structurii pe vârste etc.
Concluzie: datorita capacitatii de autoreglare, sistemele biologice au un comportament
finalizat în sensul asigurarii persistentei, integralitatii sistemului dat si al echilibrului sau
dinamic.
VERIFJCAI-VĂ
m-. ••
1) Specificati diferentele:
• ocrotire - conservare;
sistemele izolate
3) Exemplificati: