Cuprins:

1.Fotoperiodismul.....................................................................................................................2
2.Clasificarea plantelor dupa exigentele lor fata de factorul lumina in declansarea
infloririi......................................................................................................................................2
3.Inductia fotoperiodica...........................................................................................................3
4.Mecanismul reactiei fotoperiodice........................................................................................4
5.Fitocromul...............................................................................................................................5
6.Concluzii.................................................................................................................................7
7.Bibliografie.............................................................................................................................8

1.Fotoperiodismul
Rolul luminii a fost evidentiat in urma cercetarilor efectuate de Garner si Allard
(1920). Experimentind cu varietatea de tutun, Maryland mammoth, pe care au creat-o, au
observat ca toamna, in timp ce alte varietati de tutun infloresc si inceteaza sa mai formeze
frunze, aceasta varietate isi continua cresterea vegetativa. Intrucit mentinerea plantelor in
cimp nu mai era posibila, din cauza instalarii anotimpului rece, pentru a cunoaste comportarea
ulterioara a acestei varietati de tutun, au transplantat plantele in sera, la o temperatura
convenabila si au constatat ca ele formeaza flori abia toamna tirziu sau in timpul iernii. In
cadrul unor alte experimente, efectuate cu plante semanate toamna tirziu si crescute in sera, au
constatat ca ele infloresc in aceeasi perioada cu cele crescute in cimp si transplantate tomna
tirziu in sera. De aici au ajuns la presupunerea ca inflorirea tirzie a plantelor cultivate in cimp
nu este legata de atingerea unei anumite stari de maturitate de catre aceste plante, ci se
produce numai sub influenta zilelor scurte de la sfirsitul toamnei si din cursul iernii. Aceasta
presupunere a fost verificata printr-o serie de alte experimente in cadrul carora au constatat ca
inflorirea poate fi impiedicata prin prelungirea duratei de iluminare a plantelor in cursul
toamnei si al iernii. Din ansamblul acestor cercetari s-a ajuns la concluzia ca plantele, pentru
ca sa poata inflori, au nevoie de o anumita fotoperioada, adica de o anumita perioada de
lumina a zilei un anumit interval de timp.
Fotoperiodismul reprezint reacia unei plante la durata perioadelor zilnice de lumin
i ntuneric. Plantele folosesc alternativ att perioada de lumin, ct i cea de ntuneric. Exist
fotoperioade inductive, acestea determin nflorirea plantelor i fotoperioade neinductive, care
menin plantele n stare de vegetaie.
2.Clasificarea plantelor dupa exigentele lor fata de factorul lumina in declansarea
infloririi
In functie de nevoile diferitelor specii fata de durata perioadei de lumina a zilei,
plantele pot fi impartite in trei grupe :
1. Plante de zile scurte (tutunul Maryland mammoth, crizantemele), care pot inflori
numai daca perioada de lumina a zilei nu depaseste o anumita valoare critica, o
anumita durata. Plantele nictiperiodice au nevoie de 6-12 ore de lumin pe zi i
nfloresc cnd lungimea zilei este inferioar lungimii critice. Lungimea critic
reprezint durata minim de iluminare n decursul a 24 de ore. Exemple de plante de zi
scurt: tutun, soia, orez, loboda, meiul i cnepa.
2. Plante de zi lung (plante hemeroperiodice)- au nevoie de peste 14 ore de lumin pe zi
i nfloresc cnd se depete numrul de ore de lumin critic. Ex.: grul, orzul,
spanacul, salata, inul, sfecla, morcovul i bumbacul. Ele infloresc numai in zile lungi
si pot suporta chiar lumina continua. Se considera ca sint scurte zilele care au sub 12
ore de lumina, iar zile lungi cele in care perioada duratei de lumina depaseste 12 ore.
In ceea ce priveste numarul de zile scurte sau lungi necesare plantelor din aceste doua
grupe pentru ca sa poata inflori, el variaza in functie de specie, iar la plantele de
cultura chiar si in functie de soi.
2

3. Plante indiferente sau neutre- nfloresc dup o anumit perioad de cretere

vegetativ, independent de lungimea fotoperioadei. Ex.: mazrea, fasolea, ardeiul,
floarea soarelui, ppdia.
Unele dintre plantele din acest grup pot inflori chiar si daca stau in intuneric continuu.
Ele se numesc afotice si dispun de rezerve de substante nutritive in tuberculi (cartoful) sau in
bulbi (zambila, narcisa), ceea ce le permite sa traiasca un timp indelungat in lipsa luminii, desi
sint fotoautotrofe.
Alte plante din cadrul acestui grup, numite fotoaperiodice, au nevoie de lumina, dar nu
in mod direct pentru a inflori, ci pentru a-si sintetiza pe cale fotoautotrofa substantele organice
necesare metabolismului lor. Se considera ca durata zilnica a luminii, necesara pentru
asigurarea desfasurarii fotosintezei la aceste plante - asa numitul minim trofic de iluminareeste de 6-8 ore. La aceste plante (Cerasus avium, Stellaria media, Nicotiana tabacum
varietatea Wisconsin 38) se pare ca odata cu atingerea maturitatii de inflorire, in tesuturile lor
se acumuleaza anumite substante ce sint absolut necesare pentru trecerea de la stadiul
vegetativ la stadiul de reproducere, care incepe cu formarea florilor. Aceasta insusire a fost
evidentiata prin experimentele efectuate pe varietatea de tutun Wisconsin 38. Daca se cultiva
in conditii aseptice, pe un mediu mineral solidificat cu geloza si zaharat, fragmente de tulpina,
preluate de la aceasta varietate de tutun de la diferite niveluri in lungul organului incepind de
la colet pina in zona virfului unde se formeaza florile, se constata ca fragmentele de tulpina
prelevate din zona bazala produc un calus din care se formeaza muguri si radacini, iar cele
prelevate din zona subapicala produc un calus dn care se formeaza direct o floare.
Se considera ca plantele au nevoie de o anumita fotoperioada pentru a trece la
inflorire, formarea substantelor care permit inflorirea este impiedicata in lipsa unei
fotoperioade convenabile. Explicatia nu este suficient de fundamentata deoarece, in cazul cind
ar fi valabila, din fragmentele de tulpina prelevate din zona subapicala a plantelor de tutun
apartinind soiului Maryland mammoth tinut in zile scurte ar trebui sa formeze flori in vitro,
dar acest fenomen nu se produce.
3.Inductia fotoperiodica
Pentru a trece de la faza de crestere vegetativa la faza de reproducere, marcata prin
aparitia florilor, plantele de zi scurta si cele de zi lunga nu trebuie sa stea tot timpul in zile cu
o durata a perioadei de lumina corespunzatoare cerintelor lor. Este suficient ca ele sa fie tinute
doar citeva zile, al caror numar variaza in functie de specie, in fotoperioade corespunzatoare
pentru ca sa se produca inductia fotoperiodica si sa se declanseze inflorirea. Dupa parcurgerea numarului de zile lungi sau scurte necesare inductiei fotoperiodice, plantele infloresc
chiar daca in continuare sint tinute in zile cu fotoperioade diferite de cerintele lor pentru
declansarea infloririi.
Dintre plantele cu zi scurta, Xanthium pennsylvanicum are nevoie doar de o singura zi
scurta pentru ca inductia fotoperiodica sa se produca si planta infloreste chiar daca in
continuare este tinuta in zile lungi, iar crizantemele au nevoie, in functie de varietati, de 8-30
3

de zile scurte pentru declansarea infloririi. Dintre plantele de zi lunga, Hyoscyaus niger
(maselarita) poate inflori daca este supusa la o singura iluminare continua de 72 de ore, care
determina inductia fotoperiodica. Aceasta insusire a plantelor, desi larg raspindita, nu este
generala intrucit exista si specii la care revenirea in conditii de fotoperioade nefavorabile duce
la restabilirea fazei de crestere vegetativa. La Anagallis arvensis este suficient ca planta sa
beneficieze de o singura zi lunga pentru a se declansa inflorirea, dar daca in continuare planta
este tinuta in zile scurte, ea va forma flori ale caror elemente cenrale se transforma in ramuri.
Energia luminii care declanseaza inductia fotoperiodica este de valori mici, procesul
putindu-se desfasura la iluminari de intensitati reduse, cuprinse intre citeva zeci si citeva sute
de lucsi.
4.Mecanismul reactiei fotoperiodice
In cazul parcurgerii unor fotoperioade corespunzatoare, la plantele cu cerinte specifice
fata de durata perioadei de lumina a zilei are loc formarea la nivelul aparatului foliar a unei
substante care este condusa in toate sensurile si determina declansarea cresterii mugurilor
florali. Existenta unei astfel de substante rezulta din constatarea ca la Xanthium
pennsylvanicum, care este o planta de zi scurta pentru ca inflorirea sa se produca, chiar daca
restul plantei sta in lumina cu o durata corespunzatoare zilelor lungi. Daca planta este
defoliata, ea nu infloreste chiar daca este tinuta in fotoperioade corespunzatoare cerintelor ei,
ceea ce demonstreaza ca substanta care provoaca inflorirea este sintetizata in frunze. Inflorirea
acestei plante poate fi provocata si prin injectarea in ea, inainte de a fi suferit inductia
fotoperiodica, a unui extract provenit de la o alta planta aflata in faza de inflorire, de unde
rezulta ca extractul obtinut din plantele inflorite contine o substanta cu rol in formarea florilor.
Existenta unei astfel de substante capabila sa produca inflorirea a fost intuita de multa
vreme. Ideea apartine lui J. Sachs, care a presupus ca inflorirea este determinata de un hormon
caruia i s-a dat denumirea florigen, dar pina in prezent natura substantei care se formeza in
frunze si declanseaza inflorirea nu este cunoscuta intrucit n-a putut fi izolata.
Este posibil ca inflorirea sa nu fie rezultatul actiunii unei singure substante, ci al
interventiei unor substante cu actiune antagonista. Se presupune ca la plantele de zi scurta, in
cursul zilelor lungi se formeaza in frunze o substanta inhibitoare, care se opune substantei ce
se formeaza in timpul noptilor lungi si favorizeaza inflorirea. In favoarea acestei idei pledeaza
unele experimente efectuate pe Xanthium pennsylvanicum. La aceasta planta, care este capabila sa infloreasca in cazul cind doar o singura frunza de a ei este tinuta in conditii de zi lunga,
inflorirea este favorizata daca se indeparteaza frunzele aflate in fotoperioade necorespunzatoare. Rezulta ca, la plantele de zi scurta, in timpul zilelor lungi are loc in frunze sinteza
unei substante care frineaza inflorirea. La plantele de zi lunga este posibil ca in timpul noptii
sa se formeze o cantitate prea mare de inhibitor ca acesta sa mai poata fi neutralizat de
substanta care stimuleaza inflorirea, in cazul cind perioada de lumina a zilei nu este suficient
de lunga pentru ca aceasta substanta sa poata fi sintetizata in cantitati suficiente pentru a putea
contracara actiunea inhibitorului.
4

In aceste procese rolul de inhibitor ar putea fi indeplinit de acidul abscizic. Tratamentele facute cu acest acid au dus la constatarea ca el poate impiedica inductia florala la
plantele de zi lunga si intrucit el a fost pus in evidenta in frunzele plantelor nu este exclusa
interventia lui in impiedicarea infloririi. Acidul abscisic ar putea interveni si in declansarea
infloririi la plantele de zi scurta, deoarece s-a constatat ca prin tratarea acestor plante cu
solutii ale acestei substante este favorizata inflorirea lor, chiar si in cazul cind au fost tinute in
fotoperioade necorespunzatoare inductiei florale.
Indiferent de natura substantei sau a substantelor care intervin in declansarea infloririi,
este cert faptul ca inducerea formarii florilor se datoreaza unor reactii care au caracter fotochimic. Interventia unui fotoreceptor in procesele care duc la formarea substantelor ce
favorizeaza inflorirea, rezulta din comportarea plantelor neindiferente fata de lungimea
perioadei de lumina a zilei in cazul cind li se intrerupe perioada de intuneric cu iluminari de
scurta durata.
Tinind o planta de zi scurta (Xanthium pennsylvanicum) in conditii de zi scurta, ea
infloreste chiar daca se intrerupe perioada de lumina prin citeva minute de intuneric. Daca i se
intrerupe insa perioada de intuneric printr-o iluminare de citeva minute, ea ramine in stadiul
vegetativ. Plantele de zi lunga tinute intr-o fotoperioada nefavorabila (in zile scurte) infloresc
in cazul in care li se intrerupe perioada de intuneric printr-o iluminare de scurta durata.
Rezulta ca formarea substantelor care inhiba sau favorizeaza inflorirea este indusa de un fotoreceptor care, in urma perceperii luminii, dirijeaza procesele caracteristice fotoperiodismului.
5.Fitocromul
Efectul manifestat de lumina asupra unor procese de dezvoltare, ca germinarea
semintelor fotosensibile sau declansarea infloririi la plantele sensibile fata de durata perioadei
de lumina a zilei, a dus la ideea existentei in plante a unui fotoreceptor care, in urma perceperii luminii, declanseaza reactiile caracteristice acestor procese.
Primele cercetari referitoare la evidentierea acestui fotoreceptor in corpul plantelor se
datorea-za lui Flint si Mac Alister (1937), care au aratat ca lumina rosie cu =600-700nm
induce germinarea semintelor de salata soiul Grand Rapids si ca acest efect este anihilat de
lumina rosie de la extrimitatea spectrului vizibil, cu =700-800nm.Ulterior, Borthwic si
colaboratorii sai (1952) au aratat ca inducerea germinarii este optima cind semintele sint
tinute intr-o lumina cu =660nm, iar efectul inhibitor cel mai important il are lumina cu
=730nm. De aici s-a ajuns la presupunerea existentei in corpul plantelor a unei substante
capabile sa capteze informatiile referitoare la calitatea luminii si sa le traduca in modificari
morfologice.
Existenta in plante a unui fotoreceptor a fost confirmata si in cazul unor experiente
efectuate pe plantule etiolate de mustar. Tinind un lot de astfel de plante in intuneric, unul la
lumina zilei si unul in lumina rosie de la extremitatea spectrului vizibil (cu =730nm), s-a
constatat ca dupa 72 de ore aspectu lor difera. Tulpina plantulelor tinute la intuneric a devenit
mai lunga, iar cotiledoanele au ramas mai mici; in schimb plantulele care au fost tinute la
5

lumina zilei si cele care au stat la lumina rosie de la extremitatea spectrului au avut un aspect
normal. Aceste diferente intre aspectul plantulelor tinute la intuneric si a celor tinute la lumina
nu se datoreaza fotosintezei, deoarece radiatiile rosii de la extremitatea spectrului nu sint
active in fotosinteza, fapt ce dovedeste ca ele au o actiune fotomorfogena.
O comportare asemanatoare cu cea a semintelor de salata din soiul Grand Rapids s-a
constatat si la Xanthium pennsylvaticum. Aceasta planta, care este de zi scurta, nu infloreste,
chiar daca este tinuta in zile scurte, in cazul cind in timpul noptilor lungi intunericul este
intrerupt pentru citeva secunde printr-o iluminare cu lumina rosie cu =660nm. Acest efect al
radiatiilor rosii cu =660nm se poate anihila daca dupa un timp scurt de la utilizarea lor se
ilumineaza planta cu radiatii rosii cu =730n, care par sa aiba acelasi efect inhibitor asupra
infloririi plantelor de zi scurta, ca si asupra germinarii semintelor de salata Grand Rapids.
Substanta care are rol de fotoreceptor in aceste procese de dezvoltare a fost izolata de
Hendriks (1959) si a primit denumirea de fitocrom .Din punct de vedere chimic, este o
proteina de culoare albastruie, care poseda o grupare prostetica formata din patru nuclei
pirolici.
Acest pigment exista in plante sub doua forme : o forma activa care prezinta in
spectrul ei de absortie un maxim de de 730nm si o forma inactiva care are maximul de
absorbtie la =660nm. In restul zonei vizibile spectrele celor doua forme se suprapun. Aceste
doua forme sint fotoconvertibile in sensul ca in lumina rosie fitocromul trece din forma
inactina (Pi) in forma activa (Pa), care in lumina rosie de la extremitatea spectrului vizibil
(rosu indepartat) trece din nou in forma inactiva.
In plantele tinute la intuneric, fitocromul exista doar sub forma inactiva (Pi) care poate
fi transformata in forma activa (Pa) prin iluminarea plantelor cu radiatii rosii cu =660nm.
Transformarea fitocromului inactiv in forma activa a putut fi evidentiata cu ajutorul unui
spectrofotometru special, a carui celula fotoelectrica putea fi pusa in contact direct cu
materialul vegetal. In cazul cind s-a pus in contact cu celula fotoelectrica o plantula de
porumb dupa trei zile de la formarea ei in urma germinarii semintelor la intuneric s-a constatat
ca prin iluminarea ei cu lumina rosie cu =660nm spectrul de absorbtie indica prezenta formei
active a fitocromului. Iluminind apoi plantula cu lumina rosie de la extremitatea spectrului, cu
=730nm, maximul curbei de absorbtie s-a deplasat de la 730nm la 660nm, ceea ce indica
transformarea fitocromului activ in forma sa inactiva, sub influenta iluminarii plantulei cu
lumina rosie de la extremitatea spectrului vizibil.
In cazul unei iluminari cu o lumina de o lungime de unda data, intre cele doua forme
ale acestui pigment se stabileste o stare fotostationara.
In afara proceselor de dezvoltare, ca germinarea semintelor fotosensibile si inflorirea
plantelor sensibile la durata fotoperioadei, fitocromul declanseaza in plante un mare numar de
raspunsuri care privesc : cresterea frunzelor, alungirea tulpinilor, sinteza de pigmenti, efectuarea unor miscari, specificitatea acestor procese depinzind nu de fitocromul activ, care este
probabil acelasi in toate plantele, ci de celulele in care se gaseste. Dupa celula in care se afla
6

fitocromul poate declansa fie o alungire a acesteia, fie o diferentiere a ei, fie un proces de
sinteza. Raspunsul la actiunea fitocromului poate sa fie pozitiv, cind se declanseaza procese
de crestere, de diferentiere, de sinteza sau negativ cind aceste procese sint inhibate. Aceste
doua categorii de raspunsuri coexista nu numai in interiorul fiecarui organ, ci si al fiecarei
celule. De pilda, o celula epidermica din tulpina planelor de mustar poate raspunde la actiune
fitocromului prin formarea unui par si in acest caz fotoraspunsul este pozitiv, sau prin
reducerea cresterii, caz in care fotoraspunsul este negativ.
Din cercatarile efectuate pina in prezent rezulta ca in fenomenele de dezvoltare
intervin procese extrem de complicare, care sint controlate de un fotoreceptor care percepe
calitatea luminii si declanseaza reactii caracteristice, a caror natura depinde de particularitatile
celulelor. Cercetarile asupra fitocromului, care sint in plina desfasurare, vor permite o
intelegere mai buna a bazelor moleculare ale dezvoltarii in cazul sistemelor pluricelulare si a
interactiunii organusmelor vegetale cu mediul inconjurator.

6.Concluzii
In concluzie putem afirma ca formarea substantelor care inhiba sau favorizeaza
inflorirea este indusa de un fotoreceptor care, in urma perceperii luminii, dirijeaza procesele
caracteristice fotoperiodismului. Plantele vd lumina roie cu ajutorul receptorilor din frunze
numii fitocromi, un fel de ntreruptoare activate de lumin care, atunci cnd sunt iradiate cu
lumin roie i schimb conformaia astfel nct devin sensibile la lumina ro ie din
extremitatea spectrului vizibil, iar atunci cnd sunt iradiate de aceasta din urm devin
sensibile la lumina roie obinuit. Acest lucru are dou funcii cheie. Le permite plantelor s
se culce la sfritul zilei pentru c lumina roie din extremele spectrului predomin la
asfinit i s se trezeasc iar de diminea atunci cnd Soarele este destul de sus pe cer nct
lumina roie s le activeze din nou fitocromii.
Specificitetea reactiilor din planta depinde nu de fitocromul activ, care este probabil
acelasi in toate plantele, ci de celulele in care se gaseste. Dupa celula in care se afla
fitocromul poate declansa fie o alungire a acesteia, fie o diferentiere a ei, fie un proces de
sinteza. Raspunsul la actiunea fitocromului poate sa fie pozitiv, cind se declanseaza procese
de crestere, de diferentiere, de sinteza sau negativ cind aceste procese sint inhibate. Aceste
doua categorii de raspunsuri coexista nu numai in interiorul fiecarui organ, ci si al fiecarei
celule.

7.Bibliografie
1. I. Barbat,Fiziologia plantelor pe intelesul tuturor,Editura Agrosilvica,Bucuresti,1968
2. Maria Duca,Fiziologia vegetala,Stiinta,2006
3. O.Boldor,M. Trifu,Fiziologia plantelor,Editura didactica si pedagogica,Bucuresti,1981
4. Octavian Raianu,Fiziologia plantelor,V.II,Iasi,1982
5. https://sites.google.com/site/biokorinna/botanica/transformarea-circulatia-sidepunerea-substantelor-la-plante
6. http://gabyral.blogspot.md/2014/01/lumina-cultura-plantelor-2.html
7. http://www.slideshare.net/anda44/curs-floricultura
8. http://documentslide.com/documents/fiziologia-plantelor-56290992ec4b0.html