MOTIVATIA

1. DEFINITIA SI FUNCTIILE MOTIVATIEI

De foarte multe ori dorim sa aflam de ce face cineva un anumit
lucru, de ce a reactionat intr-un anumit mod intr-o situatie. Raspunsurile
pot fi foarte variate. Daca intrebam un copil: "de ce faci probleme de
matematica din culegere?", el poate sa ne dea diferite raspunsuri, cum ar
fi:
-

pentru ca imi place matematica;

pentru ca vreau sa primesc note mari;

daca nu fac, ma pedepsesc parintii.

Atunci cand punem intrebarea: de ce, din ce cauza face un om ceva,

atunci ne intereseaza motivatia lui.
!! Motivatia reprezinta totalitatea cauzelor interne care pot
determina conduita1.
Care sunt functiile motivatiei? In fiecare moment avem mai multe
dorinte, am putea sa facem mai multe lucruri. In prezent cititi aceste
randuri, dar ati putea sa faceti si multe alte actiuni. Fiecare dintre aceste
actiuni ar avea la baza alte motive. Motivul care este cel mai puternic la
un moment dat le inhiba pe celelalte, se impune si ne determina sa
actionam, ne orienteaza spre un anumit scop.
Daca ni se impune sa facem o actiune pentru care nu suntem
suficient de motivati fie nici nu o incepem, fie o incepem dar lucram fara
suficienta energie si de aceea nu suntem prea eficienti.
Cele mai importante functii ale motivatiei sunt:
1. de a declansa actiunea;
2. de a determina directia conduitei, adica de a o orienta spre un
anumit
scop;
3. de a sustine energetic actiunea.
2. FORME ALE MOTIVATIEI
Psihologia descrie numeroase forme ale motivatiei ca de exemplu:
trebuinta, motivul (imboldul), pulsiunea, dorinta (intentia), impulsul,
valenta, interesele, convingerile, idealurile.

Trebuinta (necesitatea) este forma de baza a motivatiei. A avea

o trebuinta inseamna a simti nevoia de a face o actiune sau de a
avea un obiect. Putem vorbi despre atatea feluri de trebuinte cate
categorii de actiuni sau obiecte exista.
Ex. Putem sa avem trebuinta de a avea o anumita carte, o bicicleta, un
apartament, trebuinta de a ne informa, de a manca, de a invata, de a
dormi etc.

Noi avem mai multe trebuinte in acelasi timp. Unele sunt mai
slabe, nu reusesc sa declanseze actiunea, adica raman latente. Altele
declanseaza actiunea.
Trebuinta care devine suficient de intensa si declanseaza
actiunea spunem ca se transforma intr-un imbold sau motiv. Nu
toate trebuintele devin motive, dar motivele intotdeauna au la baza
trebuintele.
Motivul are un rol energetic (asigura energia necesara pentru a
actiona), si un rol directional [indica scopul (obiectul sau actiunea care
satisface trebuinta)]. Unii autori denumesc componenta energetica a
motivului pulsiune, iar componenta
directionala intentie
sau
dorinta. Intentia presupune formularea verbala (constientizarea) scopului.
Uneori trebuinta devine foarte intensa, produce o tensiune interna
accentuata, care se descarca brusc.
De ex. cineva este foarte nervos, trebuinta de agresivitate devine foarte
accentuata si se descarca brusc, necontrolat: se cearta, sparge niste
farfurii, loveste pe cineva. Mai tarziu tensiunea se reduce, si el regreta
ceea ce a facut sau ii este rusine.

Aceste trebuinte foarte intense care se manifesta brusc, prin

actiuni neasteptate, se numesc impulsuri, iar oamenii care nu se pot
stapani se numesc impulsivi.
Desi motivatia actioneaza preponderent din interior, ea este
influentata si de stimulii externi.
Daca in fata Dv. s-ar afla niste prajituri gustoase probabil ati servi, chiar
daca nu v-ar fi foame. Actiunea nu ar fi determinata din interior - de
trebuinta de hrana, ci din exterior, de calitatea prajiturii. Spunem ca
obiectele sau situatiile care ne atrag prin calitatile lor au o valenta
pozitiva. Daca vi s-ar propune sa faceti niste disectii pe broaste probabil ati
refuza deoarece broastele si aceasta actiune au valenta negativa.

Valenta este forta de atractie sau respingere pe care o exercita un

stimul extern (obiect, persoana, actiune, situatie) asupra unei persoane.
Un stimul are valenta pozitiva daca exercita o "forta de atractie" asupra

unei persoane. Un stimul are valenta negativa daca creeaza repulsie,

aversiune si omul incearca sa il evite. Pot avea valenta negativa unele
obiecte sau persoane, activitatile monotone, obositoare, jignirea,
pedepsele, frustrarile, esecul, privarea de informatie etc.
Valenta depinde in mare masura de experienta anterioara a
persoanei, de cunostintele, asteptarile sale. Valentele se modifica
continuu, in functie de modul in care se modifica trebuintele si relatiile cu
mediul.
O persoana binevoitoare, politicoasa are o valenta pozitiva. Dar daca
aceasta persoana ne jigneste, valenta sa scade.

Valenta unui obiect depinde si de intensitatea motivatiei. Daca o

trebuinta este foarte intensa, persoana accepta si obiecte cu valenta mai
mica. Daca intensitatea trebuintei este redusa, atunci accepta doar
obiecte cu valenta ridicata.
Daca nu ne este foame facem mai multe mofturi la mancare; daca ne este
foame mancam orice, chiar si mancarea care de obicei pentru noi are o
valenta negativa.

In unele cazuri o situatie poate avea pentru aceeasi persoana si in

acelasi timp atat valenta pozitiva cat si valenta negativa. La acea
persoana spunem ca exista un conflict motivational si ea
esteambivalenta in raport cu aceasta situatie. [Ex. Vrem sa facem o vizita
unor prieteni (au valenta pozitiva), dar ei locuiesc foarte departe - deci din
cauza distantei au si o valenta negativa] (Popescu-Neveanu, 1978, p. 766
si 41).
Prin interes intelegem tendinta de a acorda atentie unor domenii de
activitate. Interesul este un fenomen motivational complex care are
elemente cognitive (cunostinte privind domeniul respectiv), afective
(activitatea produce stari afective pozitive) si volitionale (actiunea este
realizata cu perseverenta).
Interesele sunt in relatie cu aptitudinile persoanei. Daca cineva are
aptitudini pentru un domeniu, atunci el obtine cu usurinta succese in acel
domeniu si acestea contribuie la formarea interesului. In general interesul
apare pentru acele domenii in care copilul are sentimentul succesului (prin
certuri, pedepse putem constrange copilul sa invete, dar nu putem forma
interesul pentru activitatea de invatare).
Convingerile sunt idei, opinii care au o mare valoare pentru cineva
si care determina directia actiunilor sale.

Daca cineva are convingeri religioase simte nevoia sa mearga la biserica,

da educatie
religioasa copiilor sai, isi apara convingerile intr-o discutie.

Idealul reprezinta un sistem de idei si valori spre care tinde o

persoana si pe care doreste sa le realizeze in viata.
3. CLASIFICARI ALE TREBUINTELOR
a. in functie de originea lor
b. dupa A. H. Maslow
a. Clasificarea trebuintelor in functie de origine
In functie de originea lor trebuintele pot fi clasificate in trebuinte
primare si secundare.
a1 Trebuintele primare se caracterizeaza prin urmatoarele:
-

sunt innascute;

asigura echilibrul fizic si psihic al individului, unele fiind

importante chiar pentru mentinerea vietii;

sunt prezente atat la om cat si la animale;

chiar daca sunt innascute, la om au si unele aspecte care se

datoreaza invatarii sociale (ex. trebuinta de somn este o trebuinta
innascuta, dar omul, pentru a-si satisface aceasta trebuinta, are
nevoie de conditii corespunzatoare).

Trebuintele primare pot fi clasificate astfel:

-

trebuinte biologice sau organice: trebuinta de hrana, apa, oxigen,

odihna, somn, sexualitate s.a.

- trebuinte functionale: de activitate, miscare, investigare, curiozitate

etc.
- trebuinte psihologice: de afectiune, siguranta, afiliere (de a fi in grup)
etc.
a2 Trebuintele secundare, spre deosebire de cele primare, sunt
dobandite, adica se formeaza in timpul vietii.
Acestea pot fi clasificate astfel:

trebuinte materiale, adica de a avea anumite obiecte: locuinta,

imbracaminte, carti, TV etc.

- trebuinte spirituale: de a invata, a cunoaste, de autorealizare, creatie

etc.
-

trebuinte sociale: de comunicare, integrare sociala, afirmare,

succes, aprobare sociala etc.
b. Clasificarea trebuintelor dupa A. H. Maslow

Maslow stabileste 7 categorii de trebuinte care in conceptia sa sunt

organizate ierarhic, formand o piramida a trebuintelor.
Maslow propune urmatorul model ierarhic:
7

Trebuinta de autoactualizare (autorealizare)

Trebuinte estetice

Trebuinte cognitive

Trebuinta de a obtine aprecierea, stima celorlalti si stima de

sine

Trebuinte sociale (de iubire si de apartenenta la grup)

Trebuinta de securitate (siguranta)

Trebuinte biologice

1. Trebuintele biologice sau organice sunt trebuintele care asigura

mentinerea sanatatii si a vietii: de hrana, apa, odihna s.a.m.d.
2. Trebuinta de siguranta reprezinta nevoia de a evita pericolele,
de a fi protejat de pericole externe (accidente, amenintari fizice,
amenintari privind pierderea mijloacelor de existenta - pierderea locului de
munca -, conflicte indelungate in familie sau la locul de munca) sau
agresiuni interne (boala).

Daca aceasta trebuinta este satisfacuta - deci omul se simte in

siguranta - atunci sansele sale de a-si mentine echilibrul fizic si psihic sunt
mai mari. Daca trebuinta nu este satisfacuta, adica omul se simte in
pericol, atunci ar putea sa apara tulburari afective (nesiguranta, anxietate,
depresie) sau boli psihosomatice (boli somatice, corporale care apar dupa
psihotraume grave sau durabile: diabet zaharat, ulcer, boli de inima,
cancer etc.).
3. Trebuintele sociale reprezinta dorinta de a apartine unui grup
social: familie, grup de prieteni, colectiv de munca, dorinta de a comunica
cu cei din jur, de a fi util, trebuinta de a primi si a da afectiune, de a
domina, de a conduce sau de a se supune etc.
Nesatisfacerea acestei trebuinte determina sentimente de
singuratate, izolare, inutilitate, ceea ce afecteaza echilibrul psihic si indirect - sanatatea fizica.
4. Trebuinta de a obtine aprecierea, stima. Aceasta trebuinta este
strans legata de dorinta fiecarui om de a fi respectat si de a evita situatiile
in care ar putea fi umilit sau ar putea sa para ridicol.
5. Trebuinte cognitive sunt trebuinta de a obtine informatii, de a
cunoaste un domeniu, de a invata, de a cerceta, descoperi, inventa etc.
6. Trebuintele estetice se refera la dorinta de a trai intr-un mediu
ordonat, frumos, de a avea obiecte frumoase sau chiar opere de arta, de a
crea opere de arta.
7. Cea mai importanta trebuinta este cea de autoactualizare
(autorealizare) care se exprima prin dorinta omului de a-si valorifica
aptitudinile, cunostintele, de a obtine rezultate deosebite intr-un domeniu,
de a crea ceva deosebit de valoros.
Maslow considera ca aceste trebuinte sunt aranjate intr-o ordine
ierarhica. Cu cat o trebuinta se afla mai spre baza piramidei, cu atat este
mai importanta pentru mentinerea vietii si sanatatii, dar este mai putin
specific umana. Cele care sunt spre varf sunt specific umane si se
formeaza sub influenta societatii si educatiei.
De asemenea autorul sustine ca o trebuinta devine motiv, adica
declanseaza actiunea, doar daca trebuintele situate mai jos sunt
satisfacute.
Ex. Trebuintele sociale devin active (o persoana cauta societatea altora)
daca trebuintele biologice si de securitate sunt satisfacute: nu ii este
foame, sete, nu este grav bolnav. Si omul bolnav poate cauta societatea
altora, dar nu atat din dorinta de a fi impreuna cu ei, ci pentru ca ceilalti sa
il ajute fizic sau sa uite de boala.

Maslow considera ca cele 4 trebuinte care se afla la baza piramidei

sunt trebuinte de deficienta care devin active daca ne lipseste ceva.
Dupa ce au fost satisfacute, tensiunea interna se reduce si organismul se
reechilibreaza.
Celelalte 3 trebuinte (cognitive, estetice si de autoactualizare)
sunt trebuinte de crestere sau dezvoltare. Prezenta lor determina o
stare de tensiune placuta pe care omul incearca sa o mentina:
- ex. daca dorinta de autorealizare se manifesta sub forma dorintei de a
rezolva rebusuri, atunci dupa incheierea actiunii tensiunea nu dispare, ci
apare dorinta de a rezolva si alte rebusuri, mai dificile;
- daca trebuinta de cunoastere se manifesta prin dorinta de a viziona
filme, atunci dupa vizionarea unui film tensiunea nu dispare, ci a doua zi
dorim sa vedem un alt film.

Teoria lui Maslow incearca sa dea explicatii si pentru modul in

care oamenii iau deciziile.
Sa presupunem ca doi oameni sunt in aceeasi situatie: li se
propune sa participe la un concurs. Unul evita sa participe la concurs
pentru ca ii este teama de esec, exagereaza pericolele pe care le implica
situatia (s-ar putea face de rusine). Celalalt dimpotriva, accepta imediat,
pentru ca se gandeste ca ar fi posibil sa aiba succes. Maslow considera ca
primul evita situatia pentru ca cel putin una din trebuintele de deficienta
nu este satisfacuta (de ex. nu are suficienta incredere in sine) si de aceea
cauta siguranta, evita necunoscutul. La al doilea trebuinta de dezvoltare
este activa deoarece trebuintele de deficienta sunt satisfacute (are
incredere in sine, in prietenii sai) si de aceea cauta situatiile noi, in care isi
poate manifesta capacitatile.

In situatiile neobisnuite, dificile, sau in cazurile in care trebuie luate

decizii, oamenii cu trebuintele de deficienta nesatisfacute evita situatiile
noi, exagereaza pericolele, cauta siguranta, adica actioneaza in asa fel
incat sa evite esecul. Cei care au trebuintele de deficienta satisfacute
minimalizeaza pericolele si cauta situatiile in care se pot afirma, adica
ei cauta succesul (Cosmovici, 1996, p. 198; Seamon, Kenrick, 1992, p.
344; Rosca, 1976, p. 397).
Acest model ne da niste explicatii privind unele greutati de
adaptare scolara. Pentru ca un copil sa invete bine, la el trebuie sa fie
prezente trebuintele de autorealizare si cele cognitive. Daca un copil
inteligent invata slab trebuie sa ne punem intrebarea: care dintre
trebuintele anterioare nu sunt satisfacute?
-

ar fi posibil sa nu fie satisfacute trebuintele biologice daca familia

are o situatie materiala precara si nu poate sa ii asigure hrana
necesara. Unele familii nu asigura conditiile corespunzatoare de

odihna (membrii familiei, inclusiv copilul, se culca tarziu pentru ca

se uita la televizor sau, in situatiile mult mai grave, tatal agresiv ii
da afara noaptea din casa);
-

trebuinta de securitate este nesatisfacuta daca unul sau ambii

parinti sunt agresivi si copilul este maltratat. Aceeasi trebuinta
este nesatisfacuta daca copilul sau un membru al familiei sufera
de o boala grava;

trebuintele sociale sunt nesatisfacute la copiii timizi care nu se

imprietenesc usor, desi doresc acest lucru, sau la copiii care sunt
respinsi de colectiv pentru ca au unele deficiente fizice sau
psihice;

trebuinta de a obtine aprecierea, stima ramane nesatisfacuta

daca copilul este dezaprobat, certat, umilit frecvent de catre
parinti sau profesori.
4. MOTIVATIE SI ACTIVITATE
a. Sistemul motivational
b.
Motivatia
intrinseca

extrinseca

si

c. Nivelul de aspiratie

a. Sistemul motivational

In majoritatea cazurilor activitatile complexe nu sunt determinate

de un singur motiv, ci de un sistem motivational.
Ex. Daca intrebam un student de la stomatologie de ce vrea sa devina
stomatolog, el poate sa spuna ca vrea sa-si deschida un cabinet particular
si spera ca va castiga bine. Acesta ar fi un motiv constient, care are la baza
trebuinta de securitate. Daca insistam, poate isi va da seama ca are si alte
motive: doreste sa devina stomatolog pentru a fi apreciat si pentru a
avea o anumita pozitie sociala. Trebuinta de apreciere in acest caz ar fi un
motiv subconstient, care a fost constientizat putin mai greu. Acest tanar
ar putea sa aiba si trebuinte pe care nu le constientizeaza, dar care se
manifesta in unele comportamente. De ex., ar putea avea trebuinte
agresive ascunse in inconstient. Unele interventii pe care le va face vor
fi neplacute, dureroase pentru bolnav - si el va putea satisface aceste
trebuinte intr-un mod acceptabil social.

Dintre
motivele
care
sunt constiente (persoana
le

determina
comportamentul
cunoaste
si
le
accepta),

unele
altele

sunt subconstiente (nu se gandeste la ele, dar poate sa le constientizeze

cu usurinta), altele sunt inconstiente ( nu le accepta, totusi ele se pot
manifesta sub forma unor acte ratate, in vise sau in testele de
personalitate).
Sa ne gandim la acelasi student care vrea sa devina stomatolog pentru ca
sa castige bine si sa aiba o anumita pozitie sociala. El are o prietena care
de asemenea vrea ca el sa devina stomatolog, iar parintii lui il incurajeaza,
doresc acelasi lucru. La acest student putem identifica 4 motive: unul care
tine de trebuinta de securitate (banii), unul de trebuinta de apreciere si
doua de ordin social. Aceste trebuinte actioneaza in aceeasi directie - sunt
convergente.
Exista si cazuri in care un elev doreste sa devina medic, dar parintii lui nu
vor sa il trimita la facultate, si nici prietena lui, care mai este eleva, nu
doreste ca el sa plece in alt oras. La acest elev vor fi prezente in acelasi
timp mai multe motive divergente: trebuintele materiale si de apreciere
vor fi in opozitie cu trebuintele sociale de a fi impreuna cu prietena si de a
satisface dorinta parintilor. In situatiile de acest fel vorbim despre un
conflict motivational.

Uneori in cadrul sistemului motivational mai multe motive orienteaza

comportamentul spre acelasi scop. Aceste motive sunt convergente. Ele
usureaza luarea deciziilor si declansarea actiunilor.
De
multe
ori
motivele
sunt divergente si
orienteaza
comportamentul spre scopuri diferite. In aceste cazuri se produce
un conflict motivational. Acesta se poate rezolva fie prin inhibarea unuia
dintre motive si realizarea celuilalt, fie prin inhibarea ambelor motive si
acceptarea unui al treilea motiv intermediar sau substitutiv.
b. Motivatia extrinseca si intrinseca
De ce isi scriu copiii din clasa I temele care de multe ori sunt destul de
lungi si plictisitoare? Cei mai multi copii nu fac temele din placere, ci
pentru ca sa nu fie pedepsiti de invatatoare sau parinti. Cauza
comportamentului, motivul pentru care fac tema se afla in exterior.

Daca comportamentul este determinat de cauze, motive externe

atunci spunem ca motivatia este extrinseca sau indirecta. In aceste
situatii motivul si scopul actiunii nu coincid (motivul este dorinta de a evita
pedeapsa, iar scopul este cel de a termina tema); actiunea in sine nu
produce satisfactie, dar duce la unele rezultate dorite.
Copiii se joaca ore in sir la calculator pentru ca aceasta activitate le face
placere. Cauza, motivul se afla in interiorul psihicului.

Daca comportamentul este determinat de cauze, motive interne

atunci motivatia este intrinseca sau directa. In acest caz motivul si
scopul coincid si activitatea produce satisfactie.

Rezultatele unei activitati depind in mare masura de caracterul

extrinsec sau intrinsec al motivatiei. Persoanele motivate extrinsec (de ex.
cele care lucreaza numai pentru bani, fara sa fie interesate de ceea ce fac)
au rezultate mai slabe, sunt mai putin active si creative decat cele
motivate intrinsec.
Bineinteles cele mai bune rezultate se obtin daca cineva este
motivat si intrinsec (ii place munca pe care o face), si extrinsec (este bine
platit, are o pozitie sociala ridicata, este apreciat pentru ceea ce face).
Majoritatea activitatilor sunt motivate atat intrinsec cat si extrinsec, dar
unul din motive poate sa domine (Cosmovici, Iacob, 1998, p. 202).
c. Nivelul de aspiratie
Inainte de teza fiecare elev invata mai mult sau mai putin perseverent
si are anumite pareri privind nota pe care ar dori sa o obtina. Unii dintre ei
doresc sa obtina neaparat 9 sau 10. Altii se multumesc cu 5 sau 6. Dupa
terminarea scolii unii doresc sa devina medici, sociologi, ingineri,
invatatori, altii vor sa faca o scoala profesionala, sau poate nici atat. Cei
care doresc sa obtina rezultate bune si la scoala si dupa aceea, spunem ca
au un nivel de aspiratie ridicat.

Nivelul de aspiratie este rezultatul pe care o persoana doreste sa-l

obtina intr-o anumita activitate. Nivelul de aspiratie este in legatura cu
trebuinta de realizare, de performanta. El este un fenomen motivational
deoarece ne indeamna sa muncim mai mult sau mai putin pentru
rezultatul dorit.
Nivelul de aspiratie ridicat si trebuinta de realizare au o importanta
foarte mare in obtinerea unor rezultate bune in activitate. De aceea
cercetatorii au incercat sa afle prin ce se deosebesc persoanele cu un nivel
de aspiratie ridicat de cele cu un nivel de aspiratie scazut. Ei au identificat
mai multe deosebiri.
a) nivelul de aspiratie este in legatura cu constientizarea
aptitudinilor (daca un om stie ca are aptitudini intr-un anumit domeniu, el
se asteapta la rezultate mai bune in activitate, adica are un nivel de
aspiratie mai ridicat. De regula, persoanele cu un nivel intelectual mai bun
au si un nivel de aspiratie mai ridicat, deoarece constientizeaza
capacitatea lor de a rezolva problemele de natura intelectuala).
b) Cei cu un nivel de aspiratie ridicat sunt mai realisti atunci cand isi
propun scopurile. Ei isi propun scopuri de un nivel inalt, dar realizabile. Cei
cu nivel redus de aspiratie fie isi propun scopuri cu mult sub posibilitatile
lor reale, fie scopuri situate atat de sus incat nu pot fi atinse
(explicatia alegerii unor scopuri nerealizabile este aceea ca ei nu pot fi
acuzati daca nu le pot atinge).
c) Daca au succes, cei cu nivel de aspiratie ridicat atribuie
succesul aptitudinilor lor, iar cei cu nivel de aspiratie redus il atribuie

norocului. In caz de esec, cei cu nivel de aspiratie ridicat considera ca nu

au muncit destul si de aceea incearca din nou, persevereaza. Cei cu nivel
de aspiratie scazut renunta, pentru ca ei considera ca nu au aptitudinile
necesare pentru acea activitate.
d) Diferentele dintre cei cu nivel de aspiratie ridicat si scazut se pare
ca se datoreaza in mare masura atitudinilor educative din familie si scoala.
Cei cu nivel de aspiratie ridicat au fost incurajati mai mult de parinti si
profesori si au fost orientati spre activitati in care au obtinut succese.
Succesele duc la cresterea increderii in sine si in posibilitatea de a avea
succese si in viitor. Parintii, care in loc sa incurajeze copiii ii critica tot
timpul, pun in evidenta deficientele, insuccesele lor, contribuie la scaderea
nivelului de aspiratie. Acesti copii au impresia ca vor avea esecuri,
indiferent de eforturile pe care le vor depune.